O problemă de clasificare

04/02/2010

Când ne-am apucat să reclasificăm titlurile de pe site (şi Doamne, cât ne-am mai chinuit) am fost tentaţi, iniţial, să cuprindem cărţile legate de călătorii într-o categorie generală “Ghiduri turistice”. Dincolo de faptul că suna prea sec, o asemenea etichetă părea, teoretic, cam îngustă. Sigur, ţinând cont de oferta de pe piaţă, n-ar fi trebuit să avem prea multe procese de conştiinţă şi totuşi, nu toate cărţile despre ceea ce am putea numi străinătate păreau să vină în întâmpinarea celor cu bagajele gata făcute şi cu nevoie de itinerar.

În sfera cărţilor de călătorie, mai există o categorie de cărţi, pe lângă ghidurile obişnuite, destinată în special visătorilor şi pasionaţilor de frumos: albume cu caracter enciclopedic care strâng, între paginile lor, superlativele destinaţiilor turistice de pe întreg globul. Cărţi de genul “1001 de destinaţii de vizitat”, “Călătorii în orice anotimp” nu prea oferă informaţii specifice legate de cazare şi distracţii, ele caută mai degrabă să imortalizeze momente perfecte ale experienţei turistice, altfel imperfecte: cadre de o frumuseţe răvăşitoare în care vremea rea, aglomeraţia sau lipsa de timp n-au cum să-şi facă simţită prezenţa.

Dar atât enciclopediile, cât şi ghidurile au ceva in comun, anume forma de prezentare: cele mai multe cărţi sunt burduşite cu poze. De fapt, asocierea dintre ideea de călătorie şi spectacol vizual a devenit aproape subînţeleasă. Sunt două aspecte de remarcat: cărţile turstice, fie că au caracter enciclopedic sau de ghid, au doua scopuri destul de precise: să fie practice şi să fie convingatoare. În cazul ghidurilor de călătorie a fi practic înseamnă a avea cât mai multă informaţie structurată accesibil şi atractiv iar a fi convingător înseamnă adesea a avea cât mai multe poze. Trăim, în fond, în plin triumf al epocii vizuale, în care prezenţa imaginii marchează un reper al credibilităţii. În ceea ce priveşte enciclopediile de călătorie, caracterul de practic si convingător este dat mai ales de calitatea pozelor. Asemenea enciclopedii sunt alese cel mai adesea pe post de “carte cadou” si ţintesc să ofere maximum de plăcere, cu minimum de efort: asta inseamna să deschizi cartea si sa ramai extaziat in următoarele două secunde.

Nici nu e de mirare că, atunci când televizorul şi cărţile cu poze au inceput să ne definească un set de aşteptări când vine vorba de hoinărit peste graniţe, o anumită specie de scriitură avea să-şi piardă puternic din popularitate. E vorba de reportajul de calatorie, cărţile acelea care relatează experienţe turistice şi sunt cam sărace în imagini. Ce utilitate mai pot avea ele, când mulţi işi permit astăzi să călătorească pe cont propriu, când aparatele de fotografiat personale vin să spună propria poveste în sute de cadre?

Poate că totuşi, unele locuri au rămas prea îndepărtate pentru unii dintre noi sau poate că abundenţa alegerilor, când vine vorba de destinaţii turistice adânceşte confuzia viitorului călător. Poate că, în calitate de potenţiali turişti, simţim nevoia din când în când să beneficiem de nişte repere din partea unor profesionişti de încredere (şi nu doar din partea celor care sunt gata să ne spună orice pentru a ne vedea că alegem un pachet de vacanţă oarecare), poate că mai avem nevoie de nişte experienţe de călătorie complete (şi cu bune şi cu rele) sau poate că uneori avem chef să pornim într-o aventură în celălalt colţ al planetei, fără să părăsim confortul canapelei şi fără să apăsăm pe telecomandă.

Nu e o sarcină uşoară să fii un cronicar de călătorie: el trebuie să se lupte cu două handicapuri: absenţa pozelor (care ar fi grăitoare prin ele însele) şi slaba putere de evocare a cuvântului, în primele momente. Jurnalele de călătorie cer de la noi imaginaţie şi răbdare; povestitorul talentat ştie să-şi gradeze naraţiunea, ştie să ne transforme în martori, dar doar dacă avem disponibilitatea de a-l întovărăşi pagină cu pagină. Din fericire, se pare că această disponibilitate mai există, altfel nu poti să-ţi explici succesul pe care a avut-o cartea lui Bogdan Teodorescu, 54/24, un exponent remarcabil al cronicii de călătorie. Pe de altă parte, nu putem sa nu recunoastem, cu regret, slaba reprezentare pe piaţă a ofertelor de acest gen. În afară de 54/24 si de recent publicatul volum “Călătorii în infern” (despre care vom mai vorbi), nu mai prea găseşti alte titluri cu asemenea specific. Tocmai de aceea ne-am simţit şi noi constrânşi să limităm categoria “Călătorii” la cele trei subcategorii “Ghiduri” , “Hărţi”, respectiv “Enciclopedii”, renunţând să mai introducem şi ceva de genul “Jurnal de turist”. Cum era să-l lăsăm pe un domn sociabil, ca Bogdan Teodorescu, să rămână de unul singur, pe o pagină aproape albă? Lăsând gluma la o parte însă, cu părere de rău am apreciat că doua titluri nu pot să justifice existenţa unei subcategorii separate. De aceea le veţi găsi încadrate la secţiunea de “Biografii, memorii, jurnale”, de pe www.libris.ro

Acum, dincolo de orice problemă de clasificare, să revenim la o problemă de lectură: voi mai citiţi reportaj de călătorie?

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *