Designul lucrurilor de zi cu zi

05/02/2010

 

DESIGNUL LUCRURILOR DE ZI CU ZI – DONALD ARTHUR NORMAN, EDITURA PUBLICA, 2009

REVANŞA ÎN FAŢA FILTRULUI DE CAFEA

E vremea pentru puţin amuzament retrospectiv. Amintiţi-vă de cele mai umilitoare înfrângeri pe care le-aţi suferit în viaţă. Cum, veţi spune, ăsta e prilej de râsete şi zâmbete? Da, pentru că probabil cele mai jenante dueluri pe care fiecare dintre noi le-a pierdut la un moment dat au fost cu … banalele obiecte de zi cu zi. Fie că a fost vorba de o respectabilă înfruntare cu un sistem audio ultrasofisticat, cu un computer superperformant sau că a fost vorba de o ruşinoasă întâlnire cu o uşă pe care n-am ştiut cum s-o deschidem sau cu un pix pe care n-am reuşit să-l facem să scrie, cert e că invenţiile menite să ne uşureze traiul cotidian ne-au făcut adesea să dam din umeri neputincioşi.

Dar cine e de vină? Când unii nu ştiu pe ce butoane să apese iar alţii storc misterele celor mai avansate tehnologii, în câteva minute, ce putem spune? Că unii sunt mai ageamii, “le pică fisa” mai greu iar alţii intuiesc imediat care e treaba cu mecanismul obiectului X? Că unii sunt predestinaţi tehnologic iar alţii nu şi că ar trebui să ne impăcăm cu ideea asta? De fapt se întâmplă şi astăzi ca mulţi oameni să se simtă vinovaţi şi să se autocondamne pentru incapacitatea de a face obiectele din jur să funcţioneze. “E vina mea, pur şi simplu sunt un ageamiu, când vine vorba de butoane!”, rosteşti amărât în faţa DVD-ului, copiatorului sau programului de pe calculator, aşteptând colegul indulgent şi experimentat care să te scoată din necaz. Obiectele cărora le recunoaştem superioritatea sunt însă… doar nişte obiecte şi dacă ne înspăimântă în asemenea hal, dacă ajung să ne traumatizeze emoţional, înseamnă că au o problemă. Ele, obiectele, nu oamenii!

Cartea lui Donald Arthur Norman vine să recupereze ce am putea numi demnitatea utilizatorului. Între oameni şi invenţii a existat întotdeauna un raport neunivoc: tehnologia e în slujba persoanei şi nu invers iar dacă vreodată obiectele ne pun în încurcătură înseamnă că sunt în neregulă şi, aşa cum sugerează Norman, problema ţine cel mai adesea de design. Profesorul american propune o definiţie interesantă a designului, drept o acţiune de comunicare obiectuală. Prin felul în care sunt concepute, obiectele trebuie să transmită informaţii clare despre modul în care pot fi folosite. Şi nu, nu este vorba de manuale de instrucţiuni cât se poate de complicate, ci de forma cu care intră în contact utilizatorul.

Dar pentru a descoperi care sunt principiile designului funcţional, trebuie să porneşti de la beneficiarul tehnologiei, de la mintea umană. Aşadar, demersul lui Norman are ca punct de plecare psihologia utilizatorului. După ce dezvăluie câteva din constantele minţii umane, în raportarea la experienţele noi, profesorul american subliniază felurile în care designul poate să profite de acestea, astfel încât interacţiunea cu obiectele necunoscute să se transforme într-o convieţuire reuşită şi nu într-un război enervant. Pe de altă parte, Norman nu neglijează nici psihologia inventatorilor, analizând constrângerile la care sunt supuşi. Cum arată, în fond, un obiect conceput inteligent? Indiferent că e vorba de o uşă sau de un automobil, servitorii noştri mecanici trebuie să evidenţieze câteva trăsături esenţiale: să prezinte posibilităţi perceptibile de interacţiune (butoanele să fie la îndemână şi grupate inteligent), să ofere feedback (orice acţiune să fie urmată de posibilitatea de a verifica vizual sau sonor efectul său), să ofere un model conceptual accesibil (între locaţia butonului şi operaţia îndeplinită să existe un raport natural, logic) şi altele pe care merită să le descoperiţi singuri

Deşi cartea a fost scrisă în anii 80 şi o parte din exemplele analizate sau din soluţiile propuse sunt depăşite (mai ales în privinţa designului computerelor), volumul lui Norman rămâne însă extrem de instructiv, dovedindu-se a fi un manifest profund umanist, cu un mesaj cât se poate de actual: tehnologiile reuşite sunt doar acelea care nu-şi neglijează utilizatorii şi obişnuinţele lor.

Nu e o lectură dificilă, e chiar plăcută. Aspectele teoretice sunt lămurite fără a se intra în detalii prea tehnice (e uimitor talentul pedagogic al lui Norman de a pune în limbaj comun chestiuni complexe de teoria informaţiei şi de ştiinţe cognitive) iar analizele concrete ale obiectelor sunt însoţite de poze şi de reamarce adesea ironice ale autorului. La finalul lecturii cei ce socot că sunt urmăriţi de un blestem al neîndemânării în relaţia cu obiectele din jur vor căpăta mai multă încredere în sine iar aşii gadgeturilor de tot soiul vor avea şansa să facă aprecieri mai temeinice şi mai critice, cu privire la designul tehnologiilor preferate.

Până una alta să ne distrăm puţin pe seama umilinţelor îndurate în faţa lucrurilor de zi cu zi. Acum că puteţi să vă luaţi revanşa, folosind grila de evaluare propusă de Norman, amintiţi-vă relaxaţi de partidele pierdute cu filtrul de cafea sau cu orice alt obiect îndărătnic! Cam ce vă vine în minte?

Cartea poate fi comandata online pe www.libris.ro.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *