Masenka

17/02/2010

MASENKA – Vladimir Nabokov – Editura Polirom, 2010
VORBESTE, IUBIRE… PRIN MEMORIE!
Editura Polirom continuă seria de autor Vladimir Nabokov, prin această noua traducere inedită.  “Maşenka“ este primul roman al marelui Nabokov, publicat în limba rusă, sub pseudonim, în 1926. Lectura sa prilejuieşte surprize plăcute, atât pentru cei ce nu sunt familiari deloc cu tematica şi stilul marelui prozator al secolului XX, cât şi pentru cititorii veterani. De altfel, luând în considerare mărturisirile autorului din introducerea la ediţia în limba engleză, “Maşenka“ este ficţiunea cea mai încărcată autobiografic, dintre toate romanele pe care le-a scris iar acest aspect nu este întâmplător. Să nu uităm că “Maşenka“ este romanul cu care Nabokov şi-a început cariera şi evidenţiază din plin ceea ce scriitorul observă a fi o tendinţă a debutantului de “a-şi exhiba viaţa intimă, instalându-se în primul său roman sau introducând în el un locţiitor al său”.
Aşadar, cei ce n-au avut ocazia să-l citească pe Nabokov până acum, au şansa de a face cunoştinţă atât cu opera maestrului rus, cât şi cu autorul ei. Dar şi cei ce au tocit coperţile romanelor şi i-au citit şi cartea de memorii au de ce să se sinchisească. Şi nu doar din curiozitate sau pentru a face haz de neajunsurile începătorului, ci pentru că pot afla chiar mai multe despre romanicerul rus, decât au aflat citindu-i biografia. Cum aşa? Surprins la rândul său de acest eveniment, Nabokov recunoaşte că “Maşenka” reprezintă un document biografic mai preţios, în anumite privinţe, decât însuşi volumul memorialistic publicat mai târziu: “versiunea romanţată conţine o soluţie mai concentrată de realitate personală decât povestirea scrupulos fidelă a biografului”. Ironic, însă nu de neînţeles, este faptul că simptomul  debutantului (poate chinuitor la vremea tinereţii), de implicare involuntară a propriilor experienţe în primele  creaţii, ajunge să rivalizeze, în planul prospeţimii amintirilor,  cu eforturile conştiente de rememorare, ale biografului de mai târziu. Şi nu este vorba  atât de acurateţe factuală, cât mai ales de intensitatea emoţională a evocării  unor scene, mult mai reuşită, neintenţionat desigur, în opera ficţională de tinereţe. În fond, personajele din “Maşenka” sunt mult mai apropiate de viaţa tânărului Nabokov decât se va dovedi a fi bătrânul Nabokov, mai târziu.
Protagonistul romanului, Ganin, întruchipează dureros de fidel condiţia emigrantului: rătăcitor, fără idealuri, fără o sursă de venit, rumegându-şi deriva alături de compatrioţii săi, la fel de jalnici, într-o pensiune berlineză din perioada interbelică. Mereu gata de plecare, pregătit să înceapă o noua viaţă, Ganin se dovedeşte a fi prizonierul unei nehotărâri permanente, întemeiată pe lipsa unei motivaţii profunde de întreprinde ceva. Asta, până în ziua în care află, privind o fotografie a vecinului Alfiorov, că soţia plictisitorului colocatar ar putea fi chiar iubirea de tinereţe a lui Ganin. Din acest moment, amintirile protagonistului prind viaţă, pe măsură ce Ganin derulează filmul evenimentelor amoroase petrecute în Rusia, restituind personajului principal o speranţă vie a micşorării prăpastiei dintre prezent si trecut. Care este însă obiectul nerăbdării emoţionale, resimţite de Ganin: Maşenka cea care urmează să sosească la Berlin sau amintirea amantei din tinereţe?
Opţiunile tematice de mai târziu ale lui Nabokov sunt prefaţate încă din acest roman: relaţia dintre iubire şi memorie. Conflictul protagonistului pare să evolueze din incapacitatea de a sesiza dacă el este îndrăgostit de propriile sale amintiri   şi dacă întâlnirea, după ani de zile, cu fata visurilor, în carne şi oase, va transforma dorul sădit în suflet de memorie, într-o bucurie a regăsirii prezente. Îşi va păstra însă Ganin intacte amintirile dragi, renunţând la întâlnirea cu Maşenka sau o va aştepta, o va îmbrăţişa şi va spera că iubirea de azi e la fel de intensă ca cea de ieri?
Avem mai multă  nevoie de amintiri  frumoase şi de aceea  refuzăm uneori să ne confruntăm cu realitatea, pentru a le conserva puritatea sau suntem categoric pragmatici, riscând întotdeauna dezamăgirea, dar bucurându-ne că nu vom regreta niciodată faptul de a nu fi încercat? Apelând la propria voastră experienţă, care final vi s-ar părea mai credibil?

 

Cartea poate fi comandata online pe www.libris.ro.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *