Azaleea Roşie

03/05/2010

EXISTĂ VIAŢĂ DUPĂ… MAO?

Cei care au prins perioada ceauşistă târzie sunt familiari cu deşănţatele manifestări pe care tovarăşul secretar general le pretindea, cu ocazia diverselor aniversări Cântarea României, respectiv 23 August sunt doar două dintre reperele culturale ale Epocii de Aur care epuizau, în spectacole elaborate, mii de oameni chemaţi să aducă un omagiu (ne)meritat înţeleptului conducător. Mai ştim că fascinaţia pentru asemenea desfăşurări i-a fost inspirată lui Ceauşescu mai ales de vizitele făcute în Coreea de Nord şi China. Importul instrumentelor de promovare a cultului personalităţii n-a dat însă acelaşi randament pe plaiurile mioritice. Românii au avut cel mult respect pentru liderul de la Bucureşti, pentru curajul nealinierii ideologice de la sfârşitul anilor 60. În rest, toată propaganda de înfăţişare a cizmarului din Scorniceşti drept arhitect desăvârşit al idealurilor naţionale n-a fost în stare să ţeasă o poveste de amor între popor şi conducător.

Memoriile lui Anchee Min ne vorbesc însă despre un tărâm în care o asemenea poveste a fost o realitate de nezdruncinat: China din perioada Revoluţiei Culturale. Acolo şi atunci, un popor şi-a iubit sincer conducătorul, chiar şi când acesta avea la activ milioane de victime pricinuite de foamete şi planuri economice dezastruoase. Acolo, slăvirea şi exprimarea devotamentului faţă de liderul comunist nu erau doar îndeletniciri ocazionale şi plictisitoare, ci făceau parte din raţiunea existenţială a fiecărui muncitor. Unul din primele lucruri care te frapează, citind cartea lui Anchee Min este sinceritatea şi entuziasmul cu care tinerii îmbrăţişau Partidul şi conducătorii săi (o realizare de altfel notorie a Revoluţiei Culturale).

Volumul autobiografic al lui Min are trei părţi şi relatează experienţele unei vieţi în care alegerile personale nu par să aibă nici un efect. Ce rost şi ce rol pot avea asemenea alegeri individuale, atunci când planul Partidului este cuvânt de ordine? Dobândind o reputaţie favorabilă şi promiţătoare, încă din copilărie, prin uşurinţa şi entuziasmul cu care memora învăţăturile lui Mao, micuţa Anchee e familiarizată şi cu acţiunile demne de un revoluţionar autentic: denunţul profesorilor suspecţi, munca în orice condiţii şi în orice formă. Maturizarea stă sub semnul transformării în comunista exemplară, simbolizată de Azaleea Rosie, personajul dintr-o plănuita operă proletară: gata să se sacrifice pentru ţară, gata să lucreze oricât, oricum, oriunde, lipsită de orice preocupare faţă de sine. Dar adolescenta Anchee realizează, muncind zi de zi, într-o atmosferă apăsătoare, la ferma Focul Roşu, că nu e cu nimic diferită de vaca înhămată la jug şi că e tot mai greu să te dojeneşti pentru dorinţa naturală de a-ţi etala tinereţea. În spatele femeii de fier care trebuie sa devină, işi face loc sensibilitatea feminină şi nevoia de a fi iubită. Şi cum morala proletară represivă nu permite aventuri amoroase episodice, pornirile erotice ale lui Anchee işi găsesc răspuns printre tovarăşele de lucru, într-o legătură homosexuală. Dar deciziile Partidului nu o lasă să-şi urmeze sentimentele incipiente, ci o transformă pe Anchee din fermieră în candidată la rol de film, în opera proletară Azaleea Roşie. Acelaşi Partid o coboară de pe scenă şi îi pune un mop in mână, ca mai apoi să o readucă în lumina reflectoarelor.

Ironia face ca Anchee să fie gata să-şi asume rolul Azaleei Roşii, încarnarea existenţei precis orientate de idealurile marxist-maoiste, când existenţa ei personală fusese mai împrăştiată ca niciodată. Dar moartea lui Mao este atât de aproape, soţia lui e pe cale să cadă in dizgraţie, China ideologică se pregăteşte pentru cotitura pragmatică iar rolul lui Anchee devine depăşit. Există însă viaţă dupa maoism, pentru copiii maoismului? Lucreţiu Pătrăşcanu, un comunist român de seamă, victimă a epocii dejiste, ar fi spus la un moment dat “Înainte de a fi comunist, sunt român”. Anchee Min pare să ne spună cum stă treaba după ce ai fost comunist. După ce a fost comunistă, Min a rămas o femeie cu o identitate distinctă, ce a putut să-şi reconstruiască viaţa şi a putut să-şi urmeze pasiunile chiar şi atunci când o întreagă lume i-a fugit de sub picioare. Niciodată nu e prea târziu să o iei de la inceput, atunci când dobandesti acea fermă conştiinţă de sine… Anchee Min a emigrat in SUA, a devenit artistă şi scriitoare şi ne-a oferit o poveste de viaţă memorabilă.

AZALEEA ROŞIE – Anchee Min – Editura Polirom, 2009

Cartea poate fi comandata online pe www.libris.ro.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *