Habarnam e din nou printre noi!

10/05/2010

Mai ţineţi minte cartea? Coperţi albastre, cartonate… în mijloc un băieţel îmbrăcat strident (cămaşă portocalie şi pantaloni galbeni??), pescuind pe o bărcuţă improvizată dintr-un trunchi scobit şi o frunză de fag… “Aventurile lui Habarnam şi ale prietenilor săi”, de Nikolai Nosov. Nu eram nici noi prea mari când am citit-o dar tot trebuia să ne coborâm la firul ierbii, ca să ne pregătim de călătoria nemaipomenită în universul miniatural care începea pe malul Pârâului Castraveţilor. Căci prichindeii din Oraşul Florilor, pe cât de mici la stat, pe atât de pricepuţi erau în toate… şi fiecare ştia să facă atât de bine ceva (fie că era vorba de reparat maşini, de cântat la balalaică sau chiar de… înfulecat) încât numele lor nu putea decât să fie o expresie a pasiunilor şi preocupărilor care îi caracterizau. Şi printre aceşti simpatici Acuarelă, Şurubel (şi nedespărţitul tovarăş Piuliţă), Guslă, Pilulă, inegalabilul Ştietot şi toţi ceilalţi vă mai amintiţi că făceam cunoştinţă şi cu un băieţel care contrasta cu acest peisajul atât de bine aşezat, în care fiecare îşi găsea locul. E vorba de băieţelul care nu prea ştia să facă nimic dar care se ţinea tare mândru atât la port, cât şi la vorbă. Lăudăros, egoist şi ridicol de sfătos, aşa era el. Dar de fapt Habarnam nu căuta decât să fie acceptat şi respectat de semeni, deşi era cam nerăbdător… voia să se remarce şi să fie aperciat imediat, dacă se poate fără prea mult efort. Şi pentru că nu avusese succes nici ca poet, nici ca muzicant şi nici ca pictor… nu-i rămânea decât să devină înţelept, în ţara prichinduţelor, după o călătorie îndrăzneaţă cu balonul. Dar norocul mincinosului nu ţine prea mult, nu-i aşa, iar impostura e demascată adesea în cele mai întâmplătoare împrejurări. Din fericire, prichindeii s-au dovedit a fi cât se poate de umani, atât în rele, cât şi în bune… şi dacă Habarnam ştia să mintă el avea şi o conştiinţă şi era capabil de regrete iar cei din jurul lui ştiau să şi ierte. Ce lecţie frumoasă învăţa prichindelul, odată ajuns acasă: calea spre inima celorlalţi este respectul şi acceptarea de sine… şi desigur, educaţia şi modestia. O morală destul de mare pentru o lume atât de mică… una din marile poveşti ale copilăriei, pentru mulţi dintre noi care risca să nu mai încânte şi generaţiile viitoare.

De câte ori nu au venit la librărie, părinţi şi bunici să întrebe de Habarnam. Era foarte drăguţ cum se încerca, fără efect, predarea ştafetei de generaţie, împărtăşirea entuziasmului de la părinte la copil. Mămica îi explica băiatului sau fetiţei despre acest pitic care învaţă ce e prietenia şi bunătatea, despre balonul din cauciuc care zbura printre nori şi despre balul prichinduţelor din Oraşul Verde dar puştiul dădea naiv şi inocent din cap, sesizând şi aprobând faptul că mama părea să spună ceva important, dar fără să fie prea clar de ce l-ar putea interesa pe el chestia asta.

Cât despre mine, consultantul vostru de vanzari prietenos, puteam eu să vin în sprijinul părintelui nostalgic? Mai degrabă îmi dovedeam neputinţa profesională, într-un stil mai mult sau mai puţin inspirat. Mai degrabă, în spiritul protagonistului buclucaş, din cartea de negăsit, răspundeam sincer că… habar nu aveam când vreo editură avea să retipareasca această bijuterie a copilăriei.

Dar azi nu mai sunt un neştiutor. Azi sunt un mesager cu veşti minunate! Aventurile lui Habarnam şi ale prietenilor săi e din nou în librării, prin bunăvoinţa Editurii Humanitas!
Nici un copil nu va mai putea spune că habar nu are cine este… Habarnam!
Gasiti cartea atat pe www.libris.ro, cât şi la Librăria Şt.O.Iosif din Braşov.

4 Comments

  • Sever Gulea 28/05/2010 at 11:17 am

    Si noi am remarcat libertatea creatoare pe care si-au asumat-o cei care au facut coperta ultimei editii… am fost insa prea bucurosi ca Habarnam e din nou in librarii si asta ne-a facut mai indulgenti… dar nu atat de indulgenti, incat sa nu ne amintim de vechea si autentica oglinda a lui Habarnam de pe coperta editiei anterioare pe care am asezat-o langa poza editiei noi… exemplarul fotografiat arata rau, dar inca se tine bine si cred ca va mai apuca cel putin o generatie. Initiativa de pe blog e minunata… ar fi fost interesant daca Editura Humanitas ar fi colaborat la timp cu dumneavoastra, in cadrul unui concurs al carui premiu sa fie tocmai noua coperta a ultimei editii in limba romana, adica desenul castigator sa fie folosit ca imagine pe noua coperta…

  • viorica roşu 28/05/2010 at 9:15 am

    Dacă mă repet de multe ori poate provoc lumea să citească Aventurile lui Habarnam:-)

  • viorica roşu 28/05/2010 at 9:06 am

    Pe noul Habarnam l-au îmbrăcat în pantaloni portocalii, cămaşă neagră şi pălărie mov! Aproape că nu l-am recunoscut. Cartea ne informează foarte precis care este gama cromatică a vestimentaţiei sale, respectiv cea redată pe coperta primei ediţii. (Şi a mea se află în aceeaşi stare de compătimit.) De dragul acestei poveşti am făcut o micro-expoziţie pe care vă invit să o vizitaţi: http://blog.bjbv.ro/

  • viorica roşu 27/05/2010 at 9:43 pm

    Vestitul Habarnam nu poartă pălărie mov, cămaşă neagră şi pantaloni portocalii aşa cum ne arată coperta necartonată a noii ediţii! Aproape că nu l-am recunoscut. :-)) Culorile lui preferate sunt specificate foarte clar încă de la început, respectiv cele utilizate de Editura Ion Creangă în 1985. Şi exemplarul meu se află în aceeaşi stare de compătimit.

    De dragul poveştii am realizat o micro-expoziţie cu personaje decupate din spumă şi hârtie autocolantă. Îi invit pe cei mici şi pe cei mari cu dor de copilărie la Biblioteca Judeţeană “George Bariţiu”, Filiala 4, Str. Berzei nr. 2!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *