UN VAL DE NEUITAT
Sunt material de studiu obligatoriu pentru studenţii de la Regie. Sunt legendele care se confundă cu tinereţea şi aspiraţiile unei generaţii dar care n-au rămas prizoniere ale istoriei ci continuă să seducă şi să provoace pasiuni intense chiar şi printre cei mai tineri spectatori care le descoperă pentru prima oară. După Noul Val Francez, lumea filmului nu a mai fost la fel iar ecourile schimbărilor pe care mişcarea le-a marcat au fost poate inegalabile în întreaga jumătate de secol care a urmat. Şi ca orice laborator artistic care a dobândit notorietate în epocă, Noul Val nu putea decât să fie trecut prin filtrele mitologizante ale culturii de consum şi transformat în victimă a succesului. Pe de o parte amploarea incontrolabilă a fenomenului a produs o reticenţă faţă de abordările critice totalizatoare. Pe de altă parte, creşterea popularităţii sale a presupus o simplificare, implicit o deformare a realităţii, o reducţie la o serie de imagini stereotipe la nivelul publicului larg. Căutând să se detaşeze de o cinematografie care deservea doar gusturi îndoielnice , Noul Val a ajuns, după ce şi-a câştigat locul respectabil în galeria de onoare a istoriei filmului, să fie exploatat de societatea spectacolului: de la replici inserate în clipuri publicitare, la imprimeuri cu secvenţe celebre din cele mai remarcabile producţii, postere şi chiar decoruri tematice ale diferitelor interioare. Dar, deşi probabil că reprezentanţii Noului Val ar fi fost oripilaţi de felul în operele lor au ajuns să fie folosite, chiar şi aceste forme de diseminare a informaţiei şi, de ce să nu recunoaştem, de celebrare a unor artişti deosebiţi au importantul efect de atragerea atenţiei generaţiilor contemporane, străine de spiritul şi conţinutul unui important fenomen cultural. Mai ales dacă vă număraţi printre cei care nu cunosc prea multe despre Noul Val Francez dar şi dacă vreţi mai degrabă să vă derulaţi pe îndelete tinereţea filmografică, nici că se putea nimeri un prilej mai potrivit decât apelul la recenta traducere a volumului cu titlu omonim, semnată de Michel Marie.
Ceea ce încearcă Michel Marie este destul de ambiţios, ţinând cont de dimensiunile modeste ale cărţii (aproape 250 de pagini). Celebrul critic francez se apropie îndrăzneţ de monstrul sacru care a dăruit filmului european o schimbare la faţă artistică şi încearcă să-i răpească acel caracter mitologic, acumulat şi îngroşat decade la rând. În fond, ca orice eveniment istoric, Noul Val nu se rezumă la Godard, Truffaut sau Chabrol, la „A bout de souffle” sau „Les 400 coups”, la Jean Paul Belmondo sau la Jeanne Moreau, ci are un angrenaj scenic mult mai complex, care include atât un context economic, social, o mentalitate în epocă şi un fel de a face cinematografie. De fapt, Michel Marie nu caută doar să surprindă Noul Val, în istoricitatea lui, ci are o misiune cât se poate de precisă, anume aceea de a demonstra că revoluţia din cinematografia franceză a stat sub semnul uneia din cele mai organizate şi mai coerente şcoli, în ciuda aparenţelor dezordonate. Luând în considerare atât dimensiunile politice, sociale şi economice ale epocii, Michel Marie ajunge să explice geneza, doctrina şi impactul pe care Noul Val l-a avut.
Aşa cum a surprins şi Francois Truffaut, Noul Val, ca orientare a cineaştilor francezi a avut o existenţă anticipată de sloganurile şi interesul mediatic. Pe fondul unor anchete sociologice desfăşurate de revista săptămânală L’Expres (care dobandise popularitate în anii 50), tema succesiunii generaţiilor a început să capete proeminenţă. Discuţia a atins, după cum era de aşteptat şi problema artelor şi a filmelor. Jurnaliştii s-au grăbit să numească o generaţie nouă de regizori cu titlul de Noul Val, deşi cu greu se putea vorbi în acel moment de o doctrină articulată. Contextul socio-economic francez era vădit preocupat de schimbare. De ce? Economic, cinematografia franceză putea fi socotită o industrie profitabilă, prin interesul mare pe care îl stârnea publicului. Se turnau producţii impresionante, cu vedete de talie internaţională, se adaptau romane celebre, publicul era încântat. Estetic, se simţea însă o criză acută. Scena era dominată de aceeaşi regizori premiaţi, consacraţi, dar lipsiţi de inovaţie. Pe de altă parte, regizorii tineri erau tentaţi de scurtmetraje şi experimente fără impact. Noile gusturi ale tinerilor creatori au căpătat însă o formă scrisă şi au aprins discuţii. De la articolul lui Astruc din 1948 (care vorbea de camera-stilou, în încercarea de a da o nouă dimensiune rolului regizoral şi teoriei filmului) şi continuând cu controversatele articole ale lui Truffaut în revistele „Cahiers du Cinema” şi „Arts”, noi deziderate teoretice se prefigurau la orizont, până într-acolo încât, aşa cum apreciază Michel Marie, ca rezultat al dezbaterilor din epocă putem vorbi de apariţia unei veritabile şcoli cinematografice. Iar Marie foloseşte termenul cât se poate de riguros şi identifică, pe rând: doctrina critică, strategia de producţie (bugetul redus), manifestul (articoulul din 1954 al lui Truffaut), ansamblul de opere (Frumosul Serge, Cele 400 de lovituri, Vârsta frumoasă etc) şi grupul de artişti (Chabrol, Truffaut, Godard, Kast, Rohmer), o strategie de promovare (revista Cahiers du Cinema) şi un teoretician central (Andre Bazin). În ceea ce priveşte estetica Noului Val, ea se baza, aşa cum era de aşteptat, pe o sumă de refuzuri: refuzul marilor producţii (pentru a conserva libertatea cratoare), refuzul vedetelor, al decorurilor artificiale şi al scenariilor fixe.
Dincolo de imaginea boemă şi rebelă, sursă inepuizabilă de simpatie din partea publicului, Noul Val s-a remarcat pe termen lung prin transformarea la care a contribuit. Odată cu Noul Val, producţia cinematografică se despărţea de caracterul industrial (serial şi repetabil) în care încremenise şi îşi recăpăta valenţele artistice, revigorând în acelaşi timp şi discuţiile critice.
Volumul lui Michel Marie oferă imaginea de ansamblu a unui punct de cotitură în cinematografie într-un volum cât se poate de concentrat. Dimensiunile volumului pot fi interpretate drept o invitaţie subtilă la vizionare… citiţi cartea, cât mai repede, ca să aveţi destul timp să vă uitaţi la filme (există o listă lungă de titluri , la finalul cărţii).
NOUL VAL FRANCEZ – Michel Marie – Editura IBU Publishing, 2010
Cartea poate fi comandata online pe www.libris.ro.
