Poemele secretarei

14/06/2010

GENERAŢIA CORPORATE

Este tărâmul făgăduinţei fericirii terestre, măsurabilă în marca maşinii personale, în numărul camerelor locuinţei, în calitatea costumelor, în respectabilitatea şi ermetismul denumirii postului, în excursiile de la sfârşit de săptămână la munte sau la mare, la team-building sau doar aşa, pentru relaxare. Este atmosfera dinamică, provocatoare în care jargonul specific şi competenţele în continuă dezvoltare se manifestă în preocupări proactive, prin care nimic nu scapă ochiului prevăzător al managerului universal, de la resurse, obiective, imagini şi până la riscuri şi emoţii. Dar este şi mediul în care graniţa dintre privat şi profesional se estompează, în care viaţa personală a angajaţilor se deformează adesea suficient de subtil, sub presiunea termenelor limită şi a competiţiei, mediul în care stahanovismul este reinventat în contextul culturilor organizaţionale care cer însă aceleaşi sacrificii chiar dacă în numele unor alţi idoli. Este mediul care absoarbe în fiecare an tineri dornici de afirmare, care pregăteşte clasa prosperă a zilei de mâine, clădită pe devotamentul organizaţional ce îmbracă adesea forma comportamentului workaholic distructiv. Este mediul corporatist, al multinaţionalelor ce şi-au făcut culcuşul în dezarmanţii monştrii de sticlă şi oţel atotprezenţi chiar şi în peisajele urbane cele mai modeste.

De când organizarea vieţii economice a început să capete forma corporativă, s-au ridicat nenumărate semne de întrebare legate de alienarea şi robotizarea existenţială pe care aceasta o atrage. În România, unde colonizarea corporativă s-a produs abia după anii 90 şi a îmbrăcat adesea straiele autohtone ale corupţiei şi improvizaţiei, impactul pe care acest fenomen l-a produs la nivel social a început să suscite atenţia abia după câteva scandaluri mediatice, cel mai celebru fiind acela al contabilei care a murit de epuizare la locul de muncă. Gulerele albe, gadgeturile tehnice, oportunităţile profesionale, împlinire şi respect de sine, toate acestea par să înceapă, în viziunea multora cu angajarea în corporaţie. În corporaţie înveţi (eşti integrat în programe de training, în proiecte consistente), eşti recompensat pe măsură (financiar, bonusuri, premii, excursii, dotări din partea firmei) şi eşti recunoscut pentru ceea ce faci (te simţi important şi ca individ şi ca membru al echipei). Costul pe care trebuie adesea să-l asumi poate fi unul afectiv, pe linie epistemologică: când afli că multe din realităţile minunate pe care le experimentezi sunt de fapt baloane de săpun, sau în tot cazul, variante cosmetizate ale unor situaţii deloc liniştitoare, cât de departe eşti dispus să mergi? Renunţi la imaginea idilică şi păstrezi avantajele sau nepotrivirile te vor consuma emoţional prea puternic ca să mai rezişti?

Ştefania Mihalache, tânără prozatoare braşoveană (a cochetat însă şi cu poezia), deţinătoarea unui master în studii de gen, contribuie substanţial la scrierea poveştii unei generaţii lipsită până acum de o naraţiune care să-i sintetizeze existenţa acrobatică sub forma unui joc între iluzie şi deziluzie trăită într-un spaţiu în care nu doar politicul rezervă cele mai neplăcute surprize postdecembriste. Poemele secretarei este un roman despre viaţa în dinamica practicilor corporatiste, o confesiune convingătoare a călătoriei profesionale revelatorii pentru o tânără absolventă de facultate. Andra şi-a încheiat studiile universitare cu note mari şi a reuşit să se angajeze într-o firmă de publicitate, cu ambiţia de a deveni copywriter. „Defectul” ei este de a avea o sensibilitate aparte, care resimte cu fineţe şi precizie opresiunea mediului în care lucrează. Un mediu constrângător, prin practicile şi atmosfera pe care le impune, de entuziasm artificial, de heirupism profesional, de performanţă atinsă cu orice preţ, în care atenţia la detalii capătă valenţe obsesive, în care codul de conduită este pe cât de complex, pe atât de rigid. Partea interesantă este că Andra, deşi nu se simte în largul ei, nu îi dispreţuieşte şi nu îi desconsideră pe toţi cei care fac viaţa la birou o sursă permanentă de îngrijorare. Doar ea este asistenta norocoasă să fi obţinut un post la care mulţi visează şi este pe drumul cel bun în a ajunge copywriter, în a-şi atinge obiectivul profesional. Problema nu este a celorlalţi, este a ei, dar cu siguranţă că are dezlegare. Andra îşi admiră şeful, pe Alex, tipul care încarnează cu succes imaginea de bărbat adevărat, stăpân pe sine, trecut prin viaţă, capabil să-şi convingă la fel de repede atât clienţii, cât şi femeile pe care şi le doreşte. În jurul lui roiesc o cohortă de domnişoare care mai de care mai pline de solicitudine, care mai pregătită să se dovedească la înălţime. Dintre acestea, Andra îi atrage atenţia lui Alex şi devine noul său proiect profesional. Confuzia, caracterul introvertit al Andrei şi sensibilitatea poetică sunt toate rezolvate sau exploatate, după caz, în beneficiul firmei. Alex vine din lumea în care neliniştile sufleteşti se tratează cu cărţi de dezvoltare personală, în care poezia poate fi un instrument oportun de persuasiune în afaceri, şi nici chiar prostituţia intelectuală sau fizică nu este ceva prea mult pentru realizarea obiectivelor. Alex este insul cinic, mitoman, egoist pentru care oamenii sunt întotdeauna mijloace dispensabile de întreţinere a profitului. Andra este pradă uşoară pentru că nu înţelege succesul decât în termenii pe care îi oferă şeful ei… chiar şi digresiunile ei onirico-poetice care alternează confesiunea vieţii la firmă, sunt impregnate treptat cu otrăvurile şi fanteziile pe care Alex le pregăteşte, sunt simptomul transformării Andrei în ceva ce nici iubitul ei nu mai poate recunoaşte. Apoi vine contractul de sute de mii de euro din partea chinezului Ling, contract pe care Andra trebuie să-l faciliteze. Este momentul în care tânăra secretară va afla care îi este de fapt rolul şi valoarea într-un mediu care nu-şi mai poate camufla sterilitatea morală.

Romanul Ştefaniei Mihalache ne arată cum, la fel ca în politică, speranţele româneşti de renaştere eşuează şi în limitele economicului, acolo unde practicile corporatismului sălbatic întâlnesc (in)oportun metehne autohtone pentru a pregăti decepţia şi neîncrederea unei generaţii naive. Andra este un exponent convingător al acesti generaţii

POEMELE SECRETAREI – Stefania Mihalache – Editura Cartea Românească, 2010

Cartea poate fi comandata online pe www.libris.ro.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *