Viaţa nu ne mai trăieşte după întâlnirea cu Anatol Basarab

06/08/2010

Miezul zile într-o după amiază de 6 august la Braşov Un adevărat calvar torid în centrul vechi. Căldură uleioasă,  pălării, sticle de apă, evantaie, paşi grăbiţi să te îndrepte spre un popas umbros. Nu e un moment prielnic pentru ieşiri în oraş. Cu toate acestea, înainte de ora 14, Librăria Şt.O.Iosif primeşte tot mai mulţi vizitatori, de la un minut la altul. E puţin mai răcoare decât afară, deşi aparatul de aer condiţionat de abia reuşeşte să coboare temperatura din încăpere cu câteva grade… dar cei prezenţi n-au înfruntat vipia după amiezii doar ca să prindă un loc lângă sleitul generator de aer rece din librărie. Merită să transpiri puţin, să-ţi măsori rezistenţa cu atmosfera înăbuşitoare, atâta timp cât cel mai important lucru este să-l  întâlneşti pe omul care te poate ajuta să te cunoşti mai bine.

VINERI, 6 august 2010, la Librăria Şt.O. Iosif din Braşov am lansat volumul VIAŢA CARE NE TRĂIEŞTE (Anatol Basarab, Editura Irecson, 2009) în prezenţa autorului. După obişnuitele curtoazii faţă de presă, cu răspunsuri la întrebările jurnaliştilor, în faţa microfoanelor şi a camerelor de filmat Anatol Basarab a descins în librărie, fiind întâmpinat de un public nerăbdător şi pe alocuri familiar (o parte din foştii pacienţi, cunoscuţi şi colegi ai psihologului). Doamna Ana Oniţă, Director General Libris Braşov a avut intenţia să spună câteva lucruri despre invitat, dar numărul mare al celor prezenţi a convins-o că această introducere ar fi fost de-a dreptul redundantă. Rostind câteva cuvinte de bun venit şi exprimându-şi dorinţa de continuitate şi pe viitor a evenimentelor de acest gen, doamna Ana Oniţă a dat cuvântul invitatului. Anatol Basarab a vorbit în primul rând despre decizia originară (şi, de ce nu, originală) a scrierii cărţii. În practica sa terapeutică el a constatat că o mare parte a pacienţilor săi puşi în faţa sarcinii de a-şi povesti propriile biografii dovedeau dificultăţi de amintire. Autorul volumului lansat a ajuns la concluzia că pacienţii săi îşi aminteau doar experienţele trăite intens emoţional, marcate de autenticitate care erau destul de puţine la număr. Restul biografiei înnegurate despre care cei chestionaţi nu puteau spune prea multe, Anatol Basarab a numit-o viaţa care i-a trăit, o formă de existenţă jertfită stresului şi comportamentului mecanic, împins de necesităţi mai mult sau mai puţin autentice. Eforturile terapeutice ale lui Anatol Basarab au fost îndreptate întocmai spre trezirea din apatia generală, existenţială a multora din cei care l-au vizitat. În orele petrecute alături de pacienţi el a reuşit să-i facă să trăiască experienţe memorabile, să-şi reordoneze priorităţile şi sistemul de valori, să devină mai receptivi la lucrurile importante pentru ei şi mai puţin receptivi la lucrurile idolatrizate de societate. De la terapie faţă în faţă până la redactarea unei cărţi cu mesaj terapeutic nu a mai fost mult. Ideea de la care a pornit Anatol Basarab este aceea că, dat fiind faptul că avem de gestionat un sistem necunoscut (care este viaţa – un cadou pe care îl primim fără instrucţiuni de utilizare) într-o societate  complexă care, prin abundenţa informaţiilor contradictorii la care ne expune ne aruncă într-o vâltoare a confuziei, este foarte uşor să ne formăm imagini false asupra lumii. Pornind de la aceste imagini, noi acţionăm, adesea căutând inesenţialul, adesea nimerind  în colţuri unde ne aşteaptă doar suferinţa. Oricât am încerca să ieşim din lanţul vicios al încercărilor (adică al învârtirii în cerc) nu vom reuşi, atâta timp cât nu pornim de la perspectiva fundamentală pe care o avem asupra realităţii (scopurile noastre în viaţă, controlul asupra trăirilor negative etc).  Cartea lui Anatol Basarab vine în primul rând să lămurească chestiunile legate de coordonatele vieţii şi aşteptările pe care trebuie să ni le dezvoltăm pentru a putea întregi o imagine adecvată asupra a ceea ce ne înconjoară, asupra noastră. De aici, calea împlinirii este deschisă, căci împlinire înseamnă de fapt căutarea unor experienţe cât mai intense (memorabile până la urmă), colecţionarea selectivă de trăiri. Cu cât vom renunţa mai repede la stereotipii, la gândire superficială, la alergatul după scopuri nerealiste şi lipsite de importanţă, cu atât mai rapid vom deveni stăpâni pe noi înşine, cu atât vom trăi mai bine, fără să ne mai lăsăm trăiţi . Totul porneşte desigur, de la o bună cunoaştere de sine,de la un exerciţiu onest de autoscrutare interioară.

După cele câteva observaţii făcute pe marginea cărţii evenimentul a continuat, publicul nu s-a lăsat aşteptat spre a pune întrebări. Doar orice demers de dezvoltare personală presupune nelinişti şi nesiguranţe care iată, au putut fi confruntate cu acest prilej, al prezenţei lui Anatol Basarab printre braşoveni.  O doamnă a vrut să afle cum putem scăpa de mediul ostil şi manipulator în care suntem proiectaţi iar răspunsul lui Anatol Basarab a fost interesant. Pornind de la legea generală a cauzalităţii (orice acţiune are un efect, indiferent că acel efect ne este cunoscut sau nu), Anatol Basarab a schiţat în câteva cuvinte etapele realiste de eliberare spirituală. În primul rând este necesar să provocăm o trezire din starea de dependenţă de modelele şi tiparele comportamentale stereotipe, să realizăm că suntem prizonierii lor. Această luciditate trebuie să fie suficient de intensă încât să ne împingă spre propunerea de a eliberare. Dar a-ţi propune aşa ceva este de-a dreptul o artă, intenţia trebuie să fie suficient de puternică spre a produce acţiuni şi opţiuni. Mulţi oameni, deşi îşi dau uneori seama care este cauza nefericirii lor, refuză să iasă din cercul vicios de teama riscului de a pierde tot ceea ce îi reprezenta până în acel moment. Apelând la un exemplu mai comic şi poate cam extrem, dacă ani de zile ţi-ai dedicat existenţa atacului maneliştilor şi întreţinerii urii faţă de ei, lipsa de succes în ceea ce ţi-ai propus te face nefericit dar în acelaşi timp te reţine din a renunţa la luptă, atâta timp cât aceasta a fost misiunea cu care te-ai identificat prea mult timp… o renunţare la această misiune înseamnă o renunţare la sine care, adesea te poate lăsa neconsolat. După trezire, propunere şi acţiune urmează desigur etapa muncii îndelungate şi laborioasa de percepere selectivă a realităţii, de modificare a propriilor legături neuronale, de a intra în rezonanţă şi în simetrie cu energia din jur. Toate aceste aspecte sunt explicate pe larg în carte.

O altă doamnă fost interesată de ideea de soartă, de măsura în care putem schimba lucrurile în jurul nostru. Anatol Basarab a apreciat că, în afara bagajului genetic cu care ne naştem şi asupra căruia nu putem interveni, destinul nu reprezintă altceva decât suma de alegeri pe care o facem. Ca oameni supravieţuim făcând opţiuni bine gândite, orientându-ne prin alegeri. Alegem să fim fericiţi şi să ne construim propria viaţă sau alegem să rămânem bolnavi, să ne lăsăm trăiţi de ea. A crede că eşti predestinat pare a fi şi în viziunea lui Anatol Basarab, o rea-credinţă sartreiană, o formă de iluzionare fatalistă pentru a masca faptul că suntem liberi şi responsabili.

Anatol Basarab a mai vorbit şi despre inteligenţa emoţională, despre bucurie şi tristeţe iar evenimentul s-a încheiat într-o sesiune lungă de autografe, nu înainte ca autorul să promită că următoarea carte pe care o va lansa (cu titlul provizoriu Femeia Mileniului III) o va sărbători tot aici, la Librăria Şt.O.Iosif din Braşov. Generozitatea lui Anatol Basarab nu s-a evidenţiat doar prin felul în care nu şi-a precupeţit nici măcar o secundă din timpul său şi-aşa prea scurt (urma să onoreze şi o invitaţie la emisiunea televizată Seara Vedetelor, moderată de Silvana Enache) în discuţia cu invitaţii, ci şi prin decizia de a dona o parte din încasările obţinute din vânzarea cărţii unei Case de Copii. Îi mulţumim psihologului şi numerologului Anatol Basarab că a acceptat invitaţia LIBRIS şi mulţumim celor care au fost prezenţi, în speranţa că acest eveniment i-a ajutat cât de puţin în misiunea căutării de sine.

Volumul VIAŢA CARE NE TRĂIEŞTE (Anatol Basarab, Editura Irecson, 2009) are un pronunţat caracter psihologic, expus însă într-un limbaj accesibil, care trebuie în primul rând trăit pentru a fi reţinut cât mai bine, pentru a asigura premisa de implementare a căilor de autodezvoltare.

Volumul VIAŢA CARE NE TRĂIEŞTE este disponibil şi pe www.libris.ro.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *