Celebrarea vieţii în cunoştinţă de cauză

Astăzi, cei care s-au nimerit a fi în centrul Braşovului au avut ocazia să reflecteze puţin asupra câtorva teme grave, incomode, care ne privesc, în cele din urmă, pe toţi: moarte, boală, suferinţă.  Cu toate acestea, cerurile intelectuale nu s-au întunecat şi nici dispoziţiile braşovenilor nu au împrumutat culori de doliu, căci, în ciuda subiectelor atinse, momentele petrecute la evenimentul din jurul orei prânzului au fost de sărbătoare: a literaturii de bună calitate şi a demnităţii umane în faţa experienţei degradării şi a morţii.

JOI, 7 OCTOMBRIE, 2010, La Librăria Şt. O Iosif din Braşov, am lansat volumul publicat la Editura Spandugino, PRIZONIER ÎN PROPRIUL CORP (titlu original – „Dans Ma Peau”) , în prezenţa autorului (deja premiat al Academiei Franceze), Guillaume de Fonclare şi a unei asistenţe distinse: directoarea Editurii Spandugino, directoarea Centrului Hospice Casa Speranţei, preşedintele Uniunii Scriitorilor Filiala Braşov şi nenumăraţi reprezentanţi din partea presei scrise şi televizate. Doamna Ana Oniţă, Director General Libris Braşov a deschis evenimentul, în cheia ospitalităţii tradiţionale, urând bun venit invitaţilor şi exprimând atât recunoştinţa pentru onoarea pe care o fac Librisului, cât şi speranţele pentru o revedere cât mai grabnică şi o lansare cu mai mult fast, desigur, la obişnuitul vestitor al primăverii, Târgul Internaţional de Carte şi Muzică de la Braşov.

A luat apoi cuvântul doamna Lavinia Spandonide, directoarea Editurii Spandugino care ne-a făcut o scrută şi impresionantă istorie nu doar a publicării unei cărţi, ci a unui proiect ambiţios de sensibilizare a publicului. Luând cunoştinţă, prin intermediul Ambasadei Franceze, despre volumul semnat de Guillaume de Fonclare, povestea unui om aflat în suferinţă autentică, al cărui debut scriitoricesc a fost animat nu de ambiţii de recunoaştere, ci de propria confruntare cu experienţa mortalităţii şi a degradării, doamna Spandonide a decis să îl cunoască pe autor, călătorind în Franţa şi a luat hotărârea să aducă povestea sa şi publicului din România. În fapt, după propriile mărturisiri, directoarea Editurii Spandugino nu a intenţionat să ofere un obişnuit prilej de lectură agreabilă pentru compatrioţi. Mai mult decât atât, publicarea volumului PRIZONIER ÎN PROPRIUL CORP se dovedeşte în acelaşi timp o recuperare a memoriei soldaţilor de pretutindeni, o invitaţie la reevaluarea importanţei lucrurilor care ne înconjoară şi o pledoarie pentru susţinerea îngrijirii paliative, pentru popularizarea eforturilor celor care îşi dedică profesia şi viaţa, încercând să le facă suportabilă existenţa pacienţilor condamnaţi la moarte de boli incurabile.

Evenimentul literar s-a dovedit a fi şi unul de promovare a unei cauze sociale, căci confesiunea emoţionantă a lui  Guillaume de Fonclare, dincolo de amprenta estetică individuală, este o confesiune generică a omului care are profundă nevoie de ceilalţi, pus în faţa experienţei propriei fragilităţi şi finitudini, nevoie pe care cei care lucrează în centrele de îngrijire paliativă o înţeleg cel mai bine. Experienţa aceasta este însă accesibilă şi publicului larg, cititor de carte, atâta timp cât, aşa cum a subliniat doamna Mălina Dumitrescu, directoarea organizaţiei Hospice Casa Speranţei la Braşov, volumul lui Guillaume de Fonclare se evidenţiază a fi o lecţie de demnitate în faţa bolii,  un prilej de admiraţie faţă de cei care trec prin încercări grele şi chiar se sacrifică.  Îndemnul cărţii lui Fonclare, adresat atât celor diagnosticaţi cu boli incurabile, cât şi celor care au norocul să-şi păstreze sănătatea este convergent cu mesajul pe care Casa Speranţei de la Braşov, în contextul Zilelor Mondiale Ale Hospiceului  (ce vor fi sărbătorite în acest sfârşit de săptămână) il transmite şi se referă la căutarea unui punct de  sprijin prin care să poţi să  transformi revolta provocată de neputinţă (de a vindeca boala sau de a te elibera de o mulţime de constrângeri) în acceptare senină, în prilej de a-ţi valorifica cu înţelepciune timpul şi condiţia care ţi-au fost date. Este vorba desigur, de lecţia spinozistă a transformării necesităţii în libertate.

Domnul Doru Munteanu, preşedintele Uniunii Scriitorilor Filiala Braşov a fost solicitat să aprecieze volumul din unghiul profesionist, al omului de litere iar verdictele sale s-au dovedit a fi cât se poate de interesante.  Cunoscător al literaturii de tip confesiv şi conştient de puterea terapeutică a spovedaniei, domnul Doru Munteanu a părut să surprindă o anumită concesie critică acordată acestui tip de scriere (mai ales când  el are temeiuri în suferinţa auctorială reală): scrierile de tip confesiv pot fi apreciate si par să aibă un impact,  o importanţă mai puternică mai degrabă prin caracterul lor sincer , decât prin virtuţile lor estetice. În fapt, autorii unor asemenea scrieri caută în primul rând să se exorcizeze, mai degrabă decât să impresioneze un public. Însă în cazul volumului PRIZONIER ÎN PROPRIUL CORP, aşa cum a remarcat şi distinsul vorbitor, se petrece acea întâlnire (deloc tributară coincidenţei) între autenticitate şi valoare literară. Guillaume de Fonclare produce o literatură de bună calitate, cu o structură modernă în care  drama individuală, a autorului atins de o boală necunoscută care îl pune în război cu propriul său corp  şi drama colectivă a soldaţilor care trăiesc experienţa frontului se privesc în oglindă, cu rezultate literare şi emoţionale remarcabile.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=VzYewEvHhwU[/youtube]Guillaume de Fonclare a luat cuvântul subliniind faptul că el este prezent nu atât la lansarea unei cărţi franţuzeşti, cât la lansarea unei cărţi scrisă în limba română şi probabil a ţinut să remarce acest lucru nu doar din curtoazie faţă de gazde, ci şi pentru România s-a dovedit a fi un loc de care să se simtă legat. Exersându-şi inclusiv la nivel discursiv crezul artistic al sincerităţii  autorul francez ne-a mărturisit că a regăsit la noi în ţară acea familiaritate a memoriei eroilor care îi oferă confort, prin monumentele pe care a apucat să le viziteze, în călătoria de la Braşov la Bucureşti. Domnul de Fonclare a fost cât se poate de amabil să răspundă la întrebările adresate de echipa Libris, legate de planurile sale editoriale viitoare şi de interesul său faţă de receptarea prezentului volum. Considerând că face literatură de când a învăţat să scrie (chiar şi mesajele electronice le scrie literar), Guillaume de Fonclare ne-a împărtăşit şi o scenă care l-a convins că uneori cuvintele sunt suficiente pentru a depăşi, prin lectură empatică, starea de prizonierat şi de singurătate pe care ne-o poate da limitarea noastră corporală: prezentându-şi cartea în Franţa, de Fonclare a fost abordat de o tânără care i-a mărturisit că lectura lui „Dans ma peau” i-a schimbat viaţa, punând capăt dorinţelor sinucigaşe. Un supravieţuitor remarcabil şi un talent literar, Guillaume de Fonclare ne-a dovedit, atât prin volumul a cărui lansare am avut onoarea să-l găzduim, cât şi prin discursul său inspirat că, chiar şi atunci când eşti condamnat la suferinţă şi la neputinţă poţi găsi mijloacele să îţi păstrezi optimismul, pentru a deveni un iubitor al vietii în cunoştinţă de cauză.

Mulţumim tuturor celor care au făcut această lansare posibilă şi mulţumim şi publicului care, prin cumpărarea volumului lui Guillaume de Fonclare a contribuit generos la îngrijirea bolnavilor incurabili (parteneriatul Libris şi Hospice Braşov a avut în vedere ca toate încasările de pe urma vânzării cărţii PRIZONIER ÎN PROPRIUL CORP să ajungă la oamenii atinşi de boală).