Despre premii şi cărţi cu scriitorul Doru Munteanu

27/10/2010

Ştim deja că, uneori, n-aduce anul ce aduce ceasul sau măcar luna. Cumva vorba aceasta se adevereşte, mai ales dacă ne amintim că, în octombrie, Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Braşov a premiat apariţiile editoriale şi autorii remarcabili ai anului 2009, în cadrul unei festivităţi ce a avut loc la Cramele lui Decebal din Braşov, de la care n-au lipsit personalităţile culturale cunoscute pe plan local şi naţional. Un juriu format din profesionişti îndrăgiţi, cunoştinţe vechi ale Libris-ului: Mircea Moţ, Claudiu Mitan, A.I.Brumaru, Ion Popescu Topolog şi Doru Munteanu au decis că anul 2009 s-a dovedit a fi de-a dreptul poetic, cel puţin pe plan literar: patru din cele cinci premii acordate au fost oferite autorilor de poezie. Debutantul anului a fost Sorin Basangeac iar Ioan Vintilă Fintiş, Ionel Simota (un subcomisar de poliţie cu preocupări literare) şi Dumitru Nicodim au fost recompensaţi ex-aequo cu premiul pentru poezie. N-a lipsit nici onorarea celor ce s-au dovedit a fi maeştrii ai condeiului o viaţă întreagă, premiul Opera Omnia revenind în acest an cunoscutului profesor de drept şi dramaturg (nu-i aşa că nu sunt total paralele aceste domenii?) Emil Poenaru.

Domnul Doru Munteanu, preşedintele Uniunii Scriitorilor Filiala Braşov, legendarul nostru colaborator în materie de lansări de carte şi prezentări de evenimente n-a ezitat să ne răspundă la câteva întrebări legate de festivitatea care tocmai s-a încheiat.

BLOG LIBRIS: Cum a fost ediţia aceasta faţă de ediţia anului trecut? S-a scris mai multă proză sau mai multă poezie în 2008 decât în 2009?

DORU MUNTEANU: În general, producţia editorială a braşovenilor trece de 20 de titluri, anual, iar în 2009 cărţile de poezie au predominat ca număr şi, de ce nu,  s-au ridicat la standarde de calitate superioară. A fost un an al poeziei. Probabil, şi pentru faptul că viaţa pe care o trăim e o proză de cea mai proastă factură, iar scriitorul s-a refugiat în metaforă, în poezie, în acea provincie a cărturarului, care e numai a lui. Au existat şi proze bune, dar au” ieşit în faţă” cărţile de poezie, care au fost foarte bune. De aceea, juriul a considerat că premiile să fie acordate poeziei şi în consecinţă, a cordat 3 premii „ex-aequo”, după cum urmează: Ioan Vintilă Fintiş, pentru volumul „Bufonul şi KlaraRa ReGina”, Dumitru Nicodim, pentru volumele:”Lebede albe” şi „Umbra unui pom în flăcări” şi lui Ionel Simota, pentru volumul „Desculţ printre cuvinte”. Sunt trei poeţi de structuri diferite, cu personalitate, care şi-au meritat laurii. Şi dacă vreţi, vin în filiala noastră din trei locuri diferite: Ploieşti, Bucureşti şi Miercurea Ciuc. Evident, premiul Opera Omnia a revenit unui patriarh al Filialei, adică lui Emil Poenaru, pentru întreaga activitate literară. E un premiu care încununează o operă, iar Emil Poenaru are „un raft” de cărţi bune, care-l reprezintă.

BLOG LIBRIS: A existat vreo surpriză pentru dumneavoastră în 2009 care să fie premiată la ediţia din acest an?

DORU MUNTEANU:  Surpriza, dacă vrem să vorbim de aşa ceva, a fost Sorin Basangeac, un redutabil gazetar, care a debutat cu două volume de monorimuri: „Nocturnă cu nebunul satului” şi „Paparazzo prin marile mahalale”, lucrări de o mare inventivitate stilistică şi lexicală, scrise într-un registru „social-amar”, adevărate pamflete în versuri. Performanţele de lexic, rimă şi ritm sunt evidente, mai ales că, în continuare, a şi recidivat cu un al treilea volum.

BLOG LIBRIS: În ultimii doi ani, piaţa de carte se află într-un oarecare declin. Se oglindeşte acest regres şi în mediul scriitoricesc? Se remarcă vreo reorientare tematică a autorilor pe subiecte şi pe abordări mai populare?

DORU MUNTEANU:  Criza se manifestă peste tot, în toate sectoarele, şi implicit, pe piaţa de carte. Se cumpără mai puţin în ultima vreme, şi asta nu e bine, pentru că preţurile afectează bugetul şi aşa sărac al cumpărătorilor. În aceste condiţii, scriitorii n-au nici o şansă să se reorienteze, pentru că n-ar mai fi scriitori, iar dacă s-ar recalifica în altceva, ar deveni altfel de oameni, de altă expresie, de altă factură. Sigur, nu nominalizez, există câţiva autori tineri, în general, care vor să abordeze subiectul şi limbajul străzii, dar mai mult decât să şocheze, nu reuşesc. Literatura adevărată, însă, e altceva.

BLOG LIBRIS: Cum se prezintă din punct de vedere literar anul 2010? Aţi remarcat câţiva candidaţi promiţători pentru ediţia premiilor USR din anul viitor?

DORU MUNTEANU:  Literatura anului 2010, din acest punct de vedere e promiţătoare. E prematur să vorbesc acum, pentru că n-au apărut toate cărţile anului. Oricum, la proză e un volum foarte bun, care s-a lansat la Galeria Kron.Art şi la aceeaşi editură, care cu siguranţă va concura la premiu. Este un volum semnat de Horia Tabacu, un ziarist de marcă, intitulat „Drumul până la Piaţa Romană”, care dezvăluie cititorului un gazetar, care înainte de toate e prozator.

BLOG LIBRIS: Cînd vă vom vedea şi pe dumneavoastră printre candidaţii la premiu? Cum merge lucrul la ultima carte?

DORU MUNTEANU: Vreau să vă spun că eu nu scriu nici o carte pentru a ţinti vreun premiu. Scriu pentru cititori. Cititorul care mă cumpără şi mă citeşte este cel mai mare premiu, chiar înaintea criticii literare. Scriu pentru că vreau să o fac, pentru că vreau să apară, pentru că este o poveste care trebuie ştiută şi citită. E o vanitate, dar în acelaşi timp, şi un act de generozitate, pentru că nu ţin numai pentru mine o întâmplare de viaţă, care merită să fie cunoscută. Lucrul, la carte aflată în manuscris, încă nu s-a terminat. Nici nu prea am timp cât mi-aş dori. Sunt o persoană socială, implicată şi, deci foarte ocupată. Mi-am dat tot soiul de termene, dar nu m-am putut ţine de cuvânt, nici măcar pe cel care l-am anunţat editorului. Aşa că, nu prea am răgazul de a definitiva romanul. E şi un gen nou, pentru mine, are o altfel de intrigă, acţiune şi construcţie. E, dacă vreţi, un pariu cu mine şi cu cititorii. Cel mai târziu, vreau ca romanul, cu titlul provizoriu „Crucea”, să apară la Târgul Internaţional de Carte şi Muzică, din martie 2011. Deocamdată, doar atât. Sunt chiar superstiţios şi nu prea vorbesc despre cărţile pe care nu le-am terminat.

BLOG LIBRIS: Cât de proeminentă s-a dovedit a fi tânăra generaţie de scriitori la această ediţie a premiilor USR? Se regăsesc tineri debutanţi printre câştigători?

DORU MUNTEANU: Din păcate, cel puţin la Braşov, cei care debutează nu sunt tineri. Deşi avem un cenaclu împreună cu Centrul Cultural Reduta, condus de scriitorul Ion Topolog Popescu, tinerii nu se înghesuie să publice. De fapt, la Braşov nici n-au unde. Nu mai avem nici o revistă de cultură, iar în cotidiene nu e loc de aşa ceva, nici măcar pentru o recenzie. Probabil, că notorietatea pe care ţi-o dă o carte e sub nivelul de publicitate al aşa-ziselor VIP-uri ale vieţii mondene şi poate că azi instituţia „scriitorului” nu e un model de urmat în social. De fapt, asta se întâmplă într-o societate bolnavă, iar noi nu ne-am vindecat în 20 de ani. Sunt însă optimist şi cred că vor veni vremuri mai bune pentru literatură, deşi azi e greu pentru un tânăr să-şi tipărească volumul în regie proprie. Editurile fac „investiţii”, doar în cazuri rare şi nu pentru tineri.Cartea ar trebui subvenţionată şi aici mă gândesc la întreg actul cultural. Cine nu investeşte în cultură, va pierde mâine. Altceva nu pot să spun.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *