Rămas bun şi bine te-am regăsit!

05/11/2010

Într-un spital din Bucureşti a mai cedat o inimă. Era obosită de atâta zbatere, deşi poate că ar mai fi avut multe bătăi prin care să exprime frumuseţea şi tristeţea unei lumi. Pe 5 noiembrie, 2010,  Adrian Păunescu s-a eliberat de o suferinţă, s-a eliberat de limitările unui trup împovărat de ani şi trăiri intense. Despre moarte, nu prea poate fi vorba. Căci ce este moartea dacă nu dispariţie, uitare? Cu greu îl putem uita pe Adrian Păunescu, pe poetul care ne-a făcut viaţa mai suportabilă în vremuri intoxicate ideologic, pe mentorul care a călăuzit câteva generaţii de artişti, pe omul care şi-a dovedit umanitatea greşind, când a apucat calea compromisurilor politice şi morale. Adrian Păunescu a ilustrat cât se poate de elocvent ideea lui Terenţiu: Om sunt şi nimic omenesc nu-mi este străin. De la tot ceea ce poate oferi mai frumos cineva, prin capacitatea sa creatoare şi până la elasticităţi morale care stârnesc revolta, Adrian Păunescua fost un om căruia nimic omenesc nu i-a fost străin. N-a fost nici sfânt, nici demon, nici geniu, nici ticălos, a fost un om care şi-a exprimat cu profunzime experienţele.

Pe patul de spital, Adrian Păunescu şi-a retrăit semnficiaţia înţeleaptă a propriilor sale versuri: şi totuşi există iubire, în veci peste orice blestem. Căci în faţa marii treceri în lumea celor drepţi, după mărturisirile sale, poetul şi-a văzut lumea în care a trăit, dincolo de orice conflict şi vrajbă, într-o lumină mai bună, mai umană. În ultimele sale poezii, Adrian Păunescu a cerut o prelungire a împrumutului de la eternitate, numit viaţă şi cu siguranţă că l-a primit, dacă nu pentru propriul trup, măcar pentru paginile sale memorabile.

5 noiembrie 2010 este ziua în care ne-am mutat doar atenţia de la o figură vremelnică şi epuizată care şi-a găsit în sfârşit odihna, la paginile care nu vor îmbătrâni nici peste zeci de ani, la paginile care ne vor încânta inimile de acum înainte. Rămânem alături de Adrian Păunescu în spiritul instantaneului de mai jos, surprins la Târgul Internaţional de Carte şi Muzică de la Braşov:

Rămas bun Adrian Păunescu! Bine te-am regăsit Adrian Păunescu!

DE LA UN CARDIAC CORDIAL (Adrian Păunescu – 31 octombrie 2010, Spitalul de Urgenţă Bucureşti)

Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,
Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei,
Spitalul de urgenţă implorându-l.

Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minima dreptate.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *