Acum mai bine de un an de zile am participat la o întâlnire pe care Editura Rao a organizat-o cu distribuitorii de carte la Bucureşti al cărei scop era îmbunătăţirea relaţiei dintre editori şi librari, astfel încât cititorii să benefecieze de o informare cât mai bună în momentul în care se gândeau să cumpere o anumită carte. Erau vremurile în care o mare parte din presa scrisă găsea metoda salvatoare prin care să-şi protejeze sau (după caz) să-şi resusciteze tirajele aflate în declin: însoţirea ziarului cu un material suplimentar, fie că era vorba de un film sau de cărţi, enciclopedii sau literatură. Natural, succesul fulminant al conceptului carte + ziar (atestat de vânzările record din primele luni) a început, pe fondul crizei economice în plină desfăşurare, să ridice semne de întrebare cu privire la politica de preţuri a editurilor şi a librăriilor: dacă unii erau capabili să editeze cărţi în tiraje hiperindustriale, la preţuri derizorii, de ce n-ar fi putut să le urmeze cu toţii exemplul, de ce să nu se vândă cărţile la o treime sau la o pătrime din preţul lor actual? În fond, dacă unii puteau să facă profit din cărţi al căror preţ nu trecea de 12-13 lei, cei care vindeau cărţi la preţ mai mare puteau fi lejer suspectaţi de lăcomie.
Departe de a fi vorba de aşa ceva (deşi nu e cu desăvârşire exclus), publicarea unei cărţi pe piaţa din România îşi justifică adesea preţul cu prisosinţă: drepturi de autor, costuri de traducere, tehnoredactare, editare, promovare, ţinând cont şi de faptul că nu sunt prea multe edituri care să poată să îşi asume riscul de a scoate un tiraj de sute de mii de exemplare pentru a obţine înţelegeri cu tipografiile şi a scoate pe piaţă cartea la un preţ aproape modic. Toate etapele pe care le presupune publicarea unei cărţi , precum şi limitarea tirajului se oglindesc în cele din urmă în costul final pe care unii îl găsesc descurajant, deşi el nu este adesea mai puţin onest.
Pe măsură ce puterea de cumpărarare a cititorilor s-a diminuat, criteriul preţului, când se punea problema achiziţionării unei cărţi, părea să devină tot mai important. În acest context, îmi amintesc că, la întâlnirea de care vorbeam, cineva din sală i-a întrebat la un moment dat pe reprezentanţii Editurii Rao cum poate un librar să recomande o enciclopedie sau un autor clasic care costă de patru- cinci ori mai mult decât o carte care se vinde cu un ziar? Ce virtuţi pot să justifice o asemenea decizie (aparent iraţională) de cumpărare? Lecţia pe care reprezentanţii Editurii Rao ne-au amintit-o la acel moment era aceea a calităţii şi a responsabilităţii editoriale. Când redai publicului român un autor clasic sau o enciclopedie, o faci cu cea mai înaltă ţinută, o faci respectând nu doar spiritul cât mai ales litera conţinutului respectiv. Asta face diferenţa între o ediţie neîngrijită a unui roman sau a unei enciclopedii şi o ediţie de calitate care până la urmă ar trebui să aibă acelaşi scop, deşi prima îl ratează: să se dovedească surse demne de încredere când vine vorba de informare sau de experimentarea plăcerilor lecturii. Or, desigur, traducători de valoare şi referenţi ştiinţifici cu notorietate, adică exact profesioniştii care garantează calitatea unei ediţii (şi care până la urmă facilitează contactul autentic cu lucrările traduse) impun cheltuieli suplimentare. Editura Rao a demonstrat, până acum o consecvenţă în raport cu aceste standarde înalte, de aceea colecţiile lor cele mai apreciate, fie că a fost vorba de literatură populară, de clasici contemporani sau de enciclopedii au avut preţuri destul de piperate. Vorbim însă de o valoare în bani care acoperă o valoare de conţinut şi de prezentare.
Şi dacă tot am căutat să vă reamintim de ce suntem dispuşi să investim în lucruri valoroase, vă dăm şi vestea cea mai bună: investiţia e şi mai tentantă, când cărţile valoroase sunt la reducere.
În perioada 1.11.2010 – 31.12.2010 cele mai valoroase colecţii ale Editurii Rao (Clasicii Contemporani, Enciclopediile, Pentru Tine, Rao Class etc) beneficiază de o reducere de 20%, atât la Librăria Şt.O.Iosif din Braşov, cât şi pe www.libris.ro. Vorbim de Marquez, de Faulkner, de Larousse, de Douglas Preston şi Lincoln Childs şi nu numai…
