Fecioara şi Căpcăunul

09/12/2010

ENIGME ALE ISTORIEI DEZLEGATE LITERAR

Când istoria capătă proporţii mitologice, pe cât de mult are de suferit adevărul, pe atât de mult au de câştigat literatura şi imaginaţia. Istoria oferă adesea materialul cu ajutorul căruia ne proiectăm aspiraţiile cele mai înalte dar şi temerile cele mai profunde.  Iată, de pildă, cum o fată oarecare din secolul al XV-lea ajunge să devină un simbol al sacrificiului şi al inocenţei şi să inspire generaţii la rând, în vreme ce un mareşal francez ajunge să întrupeze Răul, un personaj de efect în poveştile care să îi sperie pe cei mici. E interesant cum protagoniştii istoriei care au fost chiar apropiaţi în vremurile în care au trăit , ajung să încarneze, la nivelul mentalului colectiv valori cu totul opuse. În fond e greu de înţeles cum o culme a inocenţei a putut sta vreodată alături de cel ce a devenit mai târziu o culme a cruzimii. Mânaţi de această nevoie de înţelegere, căutăm un răspuns, dar nu căutăm neapărat adevărul. Căci adâncirea în istorie s-ar putea să ne dezvăluie ceva mult prea banal, aşa că uneori, o ipoteză acceptabilă, îmbrăcată într-un cadru fictiv convingător ne poate răspunde la întrebări, fără să ştirbească din proporţia legendară a protagoniştilor. Este exact ceea ce oferă Michel Tournier, prin romanul său Fecioara şi Căpcăunul care ne livrează o cheie fictivă de înţelegere a poveştii dintre două din cele mai memorabile figuri ale culturii franceze: Ioana D Arc şi Gilles De Rais sau, pe numele lor legendar, Fecioara din Orleans şi Barbă-Albastră.

De fapt, cea mai mare parte a naraţiunii îl priveşte pe mareşalul de Rais, căci figura sa a devenit proeminentă, mai ales după moartea Ioanei. Când Ioana D Arc a sosit la curtea Delfinului Franţei, pretinzând că are de îndeplinit o misiune divină una din figurile prezente la curtea regală avea să rămână profund impresionată de ceea ce modesta ţărancă părea să întrupeze: unirea primejdioasă dintre război şi sfinţenie. Pentru Gilles de Rais, bogat şi cunoscut conducător de oşti, figura Ioanei nu era aceea de femeie sau de bărbat, ci aceea de înger, în care se regăseau o mulţime de calităţi rare, poate chiar incompatibile. Ataşamentul lui Gilles faţă de Ioana este ambiguu: o combinaţie între admiraţie, devotament, prosternare dar şi o incipientă atracţie sexuală. Ioana este atât un camarad de arme de nădejde, o femeie frumoasă, un mesager divin şi, prin toate aceste ipostaze, o prezenţă de care Gilles nu se poate despărţi. Dar cursul evenimentelor, calculele politice la nivel înalt o conduc pe fecioara din Orleans spre rug şi îl abandonează pe Gilles unei deznădejdi din care nu mai poate ieşi. De la un comportament inofensiv, în care obsesia faţă de Ioana se regăseşte în forma unor eforturi de a repune în scenă cu actori, asaltul de la Orleans, Gilles alunecă pe o pantă mult mai întunecată şi periculoasă a crimei şi sodomiei. În compania unui ecleziast italian, adus la curtea mareşalului pentru a-l sustrage pe mareşalul francez de pe drumul pierzaniei, Gilles de Rais înfăptuieşte toate acele grozăvii care au alimentat imaginea sa de diavol poposit pe pământ. Demascat în cele din urmă în faţa Bisericii şi condamnat la moarte pentru păcate capitale (deşi nici judecătorii nu sunt lipsiţi de suspiciune în privinţa intereselor faţă de averea mareşalului), Gilles de Rais este supus aceluiaşi tratament de care a avut parte şi Fecioara din Orleans. Gilles de Rais jurase să o urmeze pe Ioana D Arc oriunde, în cer sau în iad. După execuţia fecioarei din Orleans, Gilles nu şi-a mai putut dedica viaţa decât slujirii memoriei acesteia (chiar dacă prin nişte acte şi sacrificii abominabile) şi, în cele din urmă,  încercării (reuşite) de a-i urma destinul. Acel Barbă Albastră chinuitor al copiilor este de fapt o victimă neconsolată, un jeluitor torturat de rătăcire psihologică.

Romanul lui Michel Tournier este până la urmă optimist prin cheia de înţelegere pe care o oferă: aşa zişii monştri sunt de fapt produsul unor tragedii. Departe de a avea o natură diabolică, Gilles de Rais este doar un prizonier nefericit al propriilor obsesii.

FECIOARA ŞI CĂPCĂUNUL – Michel Tournier – Editura Rao, 2010

Cartea poate fi comandata online pe www.libris.ro.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *