Copiii lui Stalin

06/01/2011

N-ar fi tocmai exact să spunem despre Stalin că ar fi avut doar trei copii: pe Yakov (cel despre care se spune că ar fi fost capturat de nemţi în al doilea război mondial iar Stalin ar fi refuzat să-l primească în schimbul generalului von Paulus), pe Vasily şi pe Svetlana. În fapt, ca tătuc al popoarelor, Stalin a călăuzit zeci de generaţii şi a vegheat asupra sutelor de mii de copii din Uniunea Sovietică. Grija lui Stalin faţă de tinerii ruşi a fost atât de remarcabilă încât, atunci când a considerat că părinţii lor biologici nu se achită faţă de datoria de familie şi de ţară aşa cum trebuia să o facă orice comunist înflăcărat, Stalin i-a dat la o parte asumându-şi rolul de educator capabil să pregătească oamenii noi de care avea nevoie URSS. Şi pentru că nu a reuşit să învingă legile fizicii, să fie în acelaşi timp în sute de locuri, alături de sute de copii, din prea multă dragoste faţă de poporul său, Stalin a înfiinţat multe orfelinate şi multe lagăre, laboratoarele esenţiale de făurire a viitorului, respectiv de descompunere a trecutului. Dar cei care au scăpat din aceste laboratoare n-au spus povestea recunoştinţei faţă de un binefăcător, mai degrabă ne-au oferit mărturisiri cutremurătoare despre un sistem crud şi înspăimântător.

Impactul politicilor staliniste a fost atât de profund, încât a reuşit prin cantitatea de suferinţă la care şi-a expus poporul  să livreze o otravă pe care să o respira chiar şi Rusia postcomunistă. Este otrava întunecată a ruşilor pe care o surprinde în volumul său biografic Owen Matthews şi se referă la felul de-a dreptul disperat în care ruşii ştiu să se bucure chiar şi în Moscova contemporană, ca şi când ar fi pentru ultima oară, ca şi când n-ar mai nutri vreo aşteptare de repetiţie. Intensitatea plăcerilor căutată cu frenezie prin averile opulente, prin petrecerile monstruoase, chiar şi printr-o beţie obişnuită nu vin decât să echilibreze proporţia suferinţelor acumulate. Obişnuiţi, din fragedă copilărie cu nenumărate abuzuri, cu lipsa de speranţă, corupţia generalizată şi nedreptatea, supravieţuirea rusului de rând este dependentă şi astăzi, poate chiar la fel de mult ca în vremurile staliniste (când oamenii nu erau totuşi conştienţi de proporţia şi caracterul sistematic şi premeditat al persecuţiilor) de îndurare şi înfundare adâncă în memorie a grozăviilor văzute.

Multe lucruri au văzut copiii, nepoţii şi strănepoţii lui Stalin, despre doar câteva din acestea ne vorbeşte volumul lui Owen Matthews, prin poveştile a trei generaţii distincte. Prima poveste este cea a bunicului lui Owen Matthews, Boris Bibikov, agitator de partid entuziast în anii 30,  care, în ciuda loialităţii şi buneicredinţe de care dă dovadă (şi care, ce e drept, nu se dovedeşte prin denunţuri şi execuţii zeloase) cade victimă valului de epurări efectuate de Stalin, în perioada Marii Terori. În momentul dispariţiei lui Bibikov, soţia sa şi cele două fiice Lenina şi Liudmila ajung în grija fratelui lui Boris, până la debutul celui de-al doilea război mondial. Odată cu războiul familia este despărţită, Liudmila ajunge într-un orfelinat, mama în închisoare şi doar Lenina rămâne în grija protectorilor familiei Bibikov. Cele trei femei se vor întâlni de abia la finalul războiului, fiecare purtând însemnele anilor de suferinţă fizică şi mentală. Ascensiunea Liudmilei, mama lui Matthews, este interesantă, în contextul în care, chiar şi după ani de orfelinat mizerabil şi îndoctrinare, în ciuda sănătăţii fizice şubrede ea păstrează o minte însetată de învăţătură. Odată cu denunţul politicilor staliniste, exersat de Hruşciov la finalul anilor 50, Liudmila are şansa să studieze la universitate (chiar dacă avea părinţi socotiţi duşmani ai poporului) şi chiar să devină cercetător. Este momentul în care ea îl va cunoaşte pe profesorul englez  Mervyn aflat în serviciul ambasadei britanice la Moscova, tatăl lui Owen Matthews şi este momentul în care se dezvoltă o impresionantă poveste de dragoste, consemnată pe larg de autor. Expulzat din URSS, prin intervenţia KGB-ului, Mervyn va încerca orice, mai puţin colaborarea cu serviciile secrete ruseşti ca să o aducă pe Liudmila în Anglia: scandalul în presă, scrisori oficiale, întâlniri cu diplomaţi, proiecte culturale. Abia după mai bine de 6 ani de eforturi, Liudmila şi Mervyn vor reuşi să devină mai mult decât nişte cuvinte în scrisori, adică iubiţi în carne şi oase. Ultima poveste care se întretaie printre toate celelalte este însăşi povestea autorului, reporter de ocazie ajuns la Moscova chiar în momentul destrămării imperiului sovietic.

Fără să fie doar o carte de memorii sau doar o carte de istorie, îmbinând expresivitatea literară cu referinţele istorice detaliate, volumul lui Matthews dincolo de faptul că aduce un omagiu unor biografii remarcabile (protagoniştii cărţii fac parte din acea categorie de iluştri anonimi cu poveşti de viaţă impresionante) evocă intense eforturi de recompunere şi înţelegere a identităţii ruseşti din ultimii 80 de ani.

COPIII LUI STALIN – Owen Matthews – Editura Meteor Press, 2010

Cartea poate fi comandata online pe www.libris.ro.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *