Unire mică, sărbătoare mare

21/01/2011

Doar pentru că ne referim la momentul care a avut loc pe 24 ianuarie 1859 cu numele de Mica Unire, nu înseamnă că avem motive mai mici de sărbătoare decât în cazul Marii Uniri. Ba chiar, dacă e să stăm puţin pe gânduri şi să ne aruncăm puţin în speculaţii istorice, fara momentul 1859, ar fi fost de mirare dacă la 1 decembrie 1918 am mai fi putut vorbi de alipirea Transilvaniei, Basarabiei şi Bucovinei la… două ţărişoare măcinate de război şi separate (a câta oară în istorie) de alianţe politico-militare mai puţin inspirate. Ca sa nu mai vorbim de intelectualii romani germanofili despre care vorbea Lucian Boia, probabil că ar fi avut şi mai multe temeiuri pentru rezervele privitoare la orice forma de unire.

Fără actul de la 24 ianuarie 1859 n-am mai fi vorbit de România şi, poate cel mai important, am fi întârziat procesul modernizării sistematice a unui popor (şi nu doar a unor teritorii politice izolate) cu cine ştie cât timp.

Tocmai pentru că alegerea  lui Alexandru Ioan Cuza ca domn, atât în Moldova, cât şi în Ţara Românească a reprezentat condiţia de posibilitatate a realizării unităţii naţionale (care se vede exprimata si astazi, atat politic cat si ideologic), credem că e important să cinstim aniversarea acestui moment.

Luni, 24 ianuarie 2011, începând cu ora 13.30, celebrăm cei 152 de ani de la înfăptuirea Unirii Principatelor Române, la Librăria Şt.O.Iosif. Împreună cu elevii Colegiului Naţional Dr.Ioan Meşotă din Braşov, coordonaţi de profesorii Valentin Bodea, Ion Dumitrascu, Diana Burcea, Viorica Enache, Emilia Mailat, Maria Stati  am pregătit un simpozion din care nu vor lipsi comunicările ştiinţifice, lectura publică şi nici poezia. Haideţi, aşadar, să dăm mână cu mână, cei cu inima, istoria şi conştiinţa română!

Vă aşteptăm!

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *