Patriotism cumpătat

24/01/2011

Pe 24 ianuarie 1859, propunerea electorală a deputatului Vasile Boerescu avea să fie de bun augur şi să conducă la înfăptuirea unui act de o importanţă covârşitoare pentru istoria poporului român. După ce fusese ales în unanimitate,  cu doar câteva zile în urmă, ca domn al Moldovei, Alexandru Ioan Cuza era propus şi  primea susţinerea completă şi la Bucureşti, alegerea sa în ambele capitale ale Principatelor Române reprezentând  actul de unire politică a Moldovei cu Ţara Românească. Pe 24 ianuarie 2011,   în Salonul Şt.O.Iosif al librăriei noastre am ales să aniversăm cei 162 de ani de la acest eveniment marcant, tot în spiritul unionist al părinţilor fondatori. E drept că nu am alipit  Ţării vreun teritoriu, dar ne-am asigurat că, măcar pe plan simbolic, educaţia şi sărbătoarea s-au întâlnit şi s-au împletit într-o atmosferă cât se poate de agreabilă.

Luni 24 ianuarie, 2011, în salonul inaugurat în decembrie al Librăriei Şt.O.Iosif (salon ce poartă de asemenea numele marelui poet braşovean), în cadrul manifestărilor organizate de Libris cu ocazia împlinirii a 20 de ani de activitate,  am celebrat 162 de ani de la Unirea Principatelor Române, printr-un simpozion pe care îl putem numi de înaltă ţinută morală dacă nu formală. Şi asta  pentru că nu am avut figuri publice cât se poate de cunoscute şi populare care să intoneze alocuţiuni savante, aşezate pe retorica patriotică de ocazie, în compania gulerelor albe, paradei de militari şi de flori. În schimb, am preferat să sărbătorim în compania tinerilor, a entuziasmului autentic pentru cunoaşterea istoriei neamului şi a justificării mândriei de a fi român. Elevii Colegiului Naţional Dr. Ioan Meşotă din Braşov mesota.rdsbv.ro, coordonaţi de profesorii Valentin Bodea, Ion Dumitrascu, Diana Burcea, Viorica Enache, Emilia Mailat, Maria Stati  au pregătit un program în care sobrietatea discursului istoric a fost dublată de un binevenit aer artistic.

După intonarea tradiţionalului cântec, Hora Unirii, doamna Ana Oniţă, Director General Libris Braşov, a deschis simpozionul subliniind importanţa momentului sărbătorit, apreciind faptul că, la ceas aniversar (al Librisului şi al României) sărbătorim poporul român într-un mod inedit: prin instruire.

Domnul Valentin Bodea, profesor de istorie la Colegiul Naţional Dr.Ioan Meşotă din Braşov şi-a început discursul cu mulţumiri la adresa gazdelor şi a vorbit apoi despre însemnătatea momentului 24 ianuarie 1859 aşa cum a fost ea oglindită de-a lungul trecerii timpului. Aşa cum ne-a informat domnul Bodea, Mica Unire a fost aniversată an de an, fără întrerupere în perioada 1859-1947 iar ulterior, în perioada comunistă a reafirmării naţionale, tonul sărbătorii a fost dat mai cu seamă de studenţi şi de tineri (fapt care fisurează bănuiala de sărbătoare reţetată pe linie de partid). Deşi manifestările patriotice au căzut într-un con de umbră al suspiciunii de impostură, după 1989 (de la Nicolae Ceauşescu moştenire), Mica Unire s-a aniversat mai mult sau mai puţin grandios şi în perioada postdecembristă, devenind o expresie, aşa cum sugera domnul Bodea, a nevoii unei trăiri naţionale. La fel ca şi Marea Unire, aniversarea evenimentului de la 24 ianuarie 1859 reprezintă un mijloc de întărire a identităţii naţionale (supusă, probabil ca şi identitatea altor popoare europene presiunilor globalizării). Căci identitatea naţională este elementul care ne transformă dintr-o populaţie într-un popor, care constituie numitorul comun, al semnificaţiilor împărtăşite de care are nevoie o comunitate pentru a fi închegată. Acesta probabil că a fost şi crezul întemeietorilor statului român, al celor care s-au străduit să-i  ridice pe români la rangul de naţiune. În discursul său, domnul Valentin Bodea ne-a amintit şi de importanţa domniei lui Cuza care, pe lângă reformele interne care au pregătit şi au accelerat procesul de modernizare al României, a avut un impact durabil inclusiv în delicata echilibristică a relaţiilor internaţionale, aducând recunoaşterea României ca stat, în sfera marilor puteri.

Elevii Colegiului Naţioanl Dr Ioan Meşotă au oferit un program variat care a început cu recitare individuală de poezie , alternată de interpetări de cântece patriotice de către excepţionalul ansamblu de voci şi chitări al colegiului.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=hJgULx9FZ_k[/youtube]

A urmat apoi o scurtă comunicare ştiinţifică legată de Adunările Ad-Hoc, organismele politice prin care s-a pregătit unirea Principatelor Române (unire considerată a fi “firească, legiuită şi neapărată“).

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=yh_JgIsx940[/youtube]

Simpozionul a continuat cu alte câteva recitări de versuri, întrerupte cu delicateţe de vioara unui artist debutant: Mircea Ticu, elev în clasa a IV-a la Liceul de Artă Braşov care ne-a oferit o interpretare muzicală a câtorva poezii eminesciene (nu avea cum să lipsească, în spirit, omul care a iubit atât de mult România).

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=79BerYTrTY4[/youtube]

Elevii au continuat şirul de prezentări inedite care au acoperit cât mai multe aspecte legate de evenimentul de la 24 ianuarie 1859. A fost expusă succint cronologia evenimentelor, n-au lipsit câteva fragmente din cuvântul de salut la alegerea  Cuza (de care ar putea să ia aminte chiar şi aleşii noştri de astăzi: “a fi simplu, cu urechea deschisă la adevăr, închisă la linguşire şi minciună“) şi nici fragmentele din chiar jurământul pe care proaspătul conducător l-a depus când şi-a început domnia. Desigur, s-a vorbit şi despre personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza şi, mai ales, despre domnia sa, nelipsită, ca orice perioadă de tranziţie de instabilitate şi eşecuri (recordul de 20 de guverne în 3 ani probabil că n-a mai fost atins în istoria României… începuturile sunt întotdeauna mai dificile). Cu toate acestea, reformele sale, în special cele instituţionale şi cea agrară, despre care elevii Colegiului Meşotă ne-au vorbit pe larg s-au dovedit a fi un pas ferm în constituirea României moderne. S-a vorbit, în ordinea firească a lucrurilor şi despre abdicarea lui Cuza şi, bineînţeles, de felul în care a fost apreciat de contemporani. Probabil opinia lui Mihai Kogălniceanu surprinde esenţialul: un om care nu are nevoie de un istoriograf, atâta timp cât a scris istoria prin faptele sale.

Simpozionul s-a încheiat tot în versurile Horei Unirii, pe care le-au recitat în cor aproape toţi cei prezenţi. A fost o aniversare plăcută prin faptul că s-a dovedit variată şi mai ales de bun-simţ. Iar asta s-a întâmplat tocmai pentru că nu a fost nici abuzivă: nu a solicitat peste limite răbdarea publicului şi nici  excesivă: nu s-au aglomerat frazele glorioase care să împleticească limbile, nu s-a împrăştiat cu furtunul poezie patriotică, s-a oferit din toate câte puţin, atât cât este suficient ca să nu ţi se aplece şi să devii ridicol. Istoria a fost redată fără părtinire (s-a vorbit şi de dificultăţi şi eşecuri, nu doar de reuşite), iar cei participanţi pur şi simplu s-au simţit bine. Dincolo de orice contributie pe care o aduci, probabil că acesta este lucrul cel mai important la un moment aniversar: să te simţi bine!

Mulţumim tuturor celor care au participat la eveniment! Le mulţumim profesorilor Valentin Bodea, Ion Dumitrascu, Diana Burcea, Viorica Enache, Emilia Mailat, Maria Stati, precum şi doamnei Gabriela Urse din partea Consiliului Judeţean pentru că ne-au onorat cu prezenţa, le mulţumim şi desigur, îi felicităm pe elevii Colegiului Naţional Dr. Ioan Meşotă din Braşov   pentru efortul şi performanţa de a celebra autentic, prin entuziasm şi dorinţă de cunoaştere o sărbătoare naţională, devenită din păcate, ca orice eveniment cu încărcătură simbolică patriotică, un accesoriu de promovare al politicienilor.

One Comment

  • Pingback:

    Unirea Mică | Dragoş Gaftoneanu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *