Nu sperati ca veti scapa de carti

09/02/2011

Prima oară când mi-am aruncat privirea peste volumul recent apărut la Editura Humanitas, m-am întrebat dacă nu cumva titlul e puţin ciudat. Să fi fost vreo ironie la mijloc? Cine ar putea spera să scăpăm de cărţi? Mai degrabă sunt mulţi cei îngrijoraţi că obiectul acela familiar de secole numit carte nu va avea o soartă prea roză în peisajele hipertehnolgizate. Nu sperăm să scăpăm de cărţi, ci ne e de-a dreptul teamă că ele vor fi eliminate din competiţia mijloacelor de petrecere a timpului (liber sau profesional). Şi atunci nu ar fi fost mai potrivit, nu ar fi avut un efect mai calmant dacă editorul ar fi ales  drept titlu: Nu vă fie teamă că vor dispărea cărţile? Pe măsură ce am parcurs volumul, mi-am dat seama însă că titlul este cât se poate de la locul lui şi că e capabil să îl liniştească chiar şi pe cel mai sumbru futurolog care s-ar pronunţa în privinţa viitorului cărţii şi chiar şi pe adversarii ei (reali sau fictivi). Căci şi în cazul în care ne-am dori vreodată (din cine ştie ce motive) ca aceste obiecte (greu de definit, nu glumă, după cum ne aminteşte Umberto Eco) să iasă pe uşa din dos sau din faţă a istoriei asta nu se va întâmpla.

Volumul prezent cuprinde o serie de convorbiri moderate de jurnalistul Jean Philippe Tonnac, între cunoscutul profesor, semiotician, romancier, istoric (şi câte altele) Umberto Eco şi scenaristul, eseistul, romanicerul Jean-Claude Carriere. Aşadar două legende contemporane, cu biografii şi pregătire excepţională, doi cititori pasionaţi, doi bibliofili împătimiţi, doi oameni care au cunoscut îndeaproape cea mai accelerată perioadă de declin (aparent sau nu) a lecturii discută despre cărţi. De fapt cărţile sunt adesea, inevitabil când ai de a face cu enciclopedişti de talia lui Eco sau Carriere, doar un pretext (însă unul foarte bine ales) pentru o avalanşă de amintiri şi reflecţii pe marginea tehnologiei, limbajului, memoriei şi culturii. Din fericire, moderatorul Jean Philippe Tonnac reuşeşte să focalizeze discuţia asupra subiectului central de interes.

Despre dispariţia cărţii, Umberto Eco este de părere că nu e mare lucru de spus. Faptul că ziariştii şi opinia publică încearcă să cultive ideea concurenţei dintre computer şi carte nu poate fi decât o pistă înşelătoare de investigaţie. În fapt, era internetului şi a tehnologiei ne transformă de voie de nevoie în cititori de cursă lungă (şi asta doar ca să ne putem descurca în lumea care trăim, fără să mai putem la socoteală divertismentul), chiar dacă vorbim de cititori ai unui ecran şi nu ai unei foi scrise. Atâta timp cât practica cititului nu va dispărea, nici cărţile nu au cum să dispară. Pe de altă parte, falsa îngrijorare pe care Eco şi Carriere o dezbat în una din discuţii pare să provină dintr-o neînţelegere, mai precis din confundarea cărţii (care ar trebui înţeleasă mai degrabă funcţional) cu suportul cu care am fost obişnuiţi de la invenţia lui Guttenberg. Cu alte cuvinte, avem impresia că o carte este o sumă de pagini tipărite iar astăzi, în era perimării suporturilor de stocare (Eco şi Carriere remarcă ironia: în ultimii 20 de ani nu există nimic mai efemer decât aşa zisele suporturi durabile) prin dispariţia lentă a tipăriturilor, vor dispărea implicit şi cărţile. Dar aşa cum cărţile au existat într-o anumită formă şi înainte de inventarea tiparului, ele vor supravieţui şi după eventuala dispariţie a acestuia, atâta timp cât se dovedesc cele mai convenabile forme de depozitare a experienţei umanităţii (sunt invenţii care, la fel ca roata sau ca lingura, nu mai pot fi îmbunătăţite). Totuşi, ar fi fost interesant dacă Eco şi Carriere s-ar fi apropiat cu discuţia şi asupra teoriilor care consideră că tocmai suportul modelează mesajul şi funcţia unui obiect, de pilda teoria lui Marshall McLuhan formulata adesea, foarte pe scurt in forma: “the medium is the message”

Pornind de la cărţi, aşa cum am mai spus, discuţia se întinde şi asupra perspectivelor de evoluţie tehnologică (noţiunea de student etern va avea o semnificaţie obişnuită pentru toţi), asupra pericolelor internetului (nu acela că va elimina cartea, ci că va construi un nou tip de memorie colectivă, neverificabilă), asupra culturii, asupra cenzurii (care va fi o reală problemă în viitor nu prin trunchiere, ci prin acumulare) dar revine tot la cărţi: la cărţile necitite, la cărţile pierdute, la cărţile de colecţie şi chiar la cărţile… inexistente.

Purtat pe un ton relaxat, bogat în anecdote, în dezvăluiri inedite (fascinaţia lui Eco faţă de prostie, iniţierea în lectură a lui Carriere etc), în reflecţii concentrate şi accesibile,  dialogul din volumul prezent este o asigurare cu autoritate în privinţa viitorului cărţilor.

NU SPERATI CA VETI SCAPA DE CARTI – un dialog intre Jean Claude Carriere si Umberto Eco – Editura Humanitas, 2010

Cartea poate fi comandata online pe www.libris.ro.

2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *