Sunt momente în care dispoziţiile de lectură îţi sunt limitate, fie de timp, fie de obiceiurile pe care ţi le-ai dezvoltat (supraprogramate sau dimpotrivă, haotice) fie de contextul în care te afli (o călătorie mai lungă sau mai scurtă, în pat, înainte de culcare – fără să fii insomniac). Deşi poate că paralela e puţin trivială (deşi nu complet deplasată – numarul din februarie al revistei Dilemateca urmăreşte relaţia dintre lectură şi nevoia de hrană), e ca atunci când ţi-e puţin foame dar nu ai nici ore, nici chef, poate nici bani să te duci la un restaurant select pentru un dejun cu adevărat impresionant. Adesea, în această situaţie alegi soluţia de compromis (cel mai adesea avantajoasă bănesc şi fiziologic, mai rar gustativ) a fast-foodurilor, patiseriilor şi mai nou, covrigăriilor (vedeta anteprenorială a vremurilor de criză).
Din fericire, lucrurile stau puţin mai nuanţat când e vorba de lectură, nu te învârţi în spaţiul unor alegeri atât de extreme. Da, s-ar putea ca adesea să nu ai nici timpul şi nici dispoziţia pentru un meniu complet: sute de pagini, autori cunoscuţi, premiaţi, scrieri care mai profunde şi criptice, care mai explozive stilistic, consumatoare (în cel mai admirabil mod, fără îndoială) de atenţie, energie, uneori zile şi nopţi. Alternativa pentru câteva ore pe drum, pentru o după amiază cu o porţie neprevăzută de timp liber (care e puţin probabil să se mai repete), pentru un weekend surprinzător de ploios sau friguros nu trebuie să îmbrace, prin modestia numărului de pagini (care ne economiseşte timpul şi ne cruţă răbdarea) experienţa unui compromis de tip fast-food: ai doar impresia că te-ai săturat, când în fapt ospăţul a fost nesănătos şi lipsit de savoare. În spaţiul lecturii există şi alternative pentru cei care nu au răgaz decât câteva ore pentru a-şi lua hrana spirituală, pentru cei care vor doar o aventură de o noapte cu o carte (iată, deschidem şi alte piste de comparaţie). Tocmai de aceea am apreciat, e drept că nu chiar de la început Colecţia Cartea de pe Noptieră editată la Humanitas, concepută să ofere amintiri durabile în volume subţiri.” Cărţi de care rămâi cumva îndrăgostit, cărţi cărora le presimţi miracolul…” aşa cum a fost concepută, colecţia coordonată de Ioana Pârvulescu s-a ridicat aproape de fiecare dată la înălţimea aşteptărilor.
După ce am descoperit aceasta colectie acum ani buni (prin cartea lui Alain de Botton – Eseuri de îndrăgostit – să fi fost vorba de un soi de predestinare?) n-am mai plecat la drum fără să dau o raită prin librării şi să-mi aleg , cel mai adesea la întâmplare, o companie de călătorie mereu surprinzătoare din selectia pregatita de Editura Humanitas. Colectia Cartea de pe Noptiera pe care o indragesc de atata vreme, tocmai s-a mai imbogatit cu un titlu: AURORA de Michel Leris.
Iubim femeile pentru ca au sani rotunzi cu gurguie .care se ridica prin bluza cand le e frig pentru ca au .fundul mare si grasut pentru ca au fete cu trasaturi .dulci ca ale copiilor pentru ca au buze pline dinti .decenti si limbi de care nu ti-e sila. Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe .care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli .complicate si de neinteles.
Da, De ce iubim femeile, de Mircea Cartarescu este una din cele mai memorabile surprize pe care le-a oferit Cartea de pe Noptiera…