Trilogia Cairoului – O plimbare prin Palat

27/02/2011

Istoria Egiptului din ultima sută de ani seamănă, dintr-un anumit punct de vedere, cu istoria României, evidenţiind trei momente remarcabile, de cotitură: obţinerea independenţei şi recunoaşterea ca stat, în anii 20, transformarea în republică şi, mai apoi, în dictatură, în anii 50 şi (mai târziu decât în România ce e drept) instalarea  promisiunii unei democraţii în 2011. Rămâne de văzut însă cât de profundă va fi liberalizarea egipteană. Căci, deşi pe plan economic şi politic, ţinând cont de evoluţia Egiptului în ultima jumatate de secol se observă o orientare accentuată spre valorile occidentale, în plan social şi moral influenţa valorilor islamice se dovedeşte incontestabilă. E vorba de o influenţă longevivă şi durabilă ale cărei proporţie şi nuanţe le putem aprecia în detaliu, citind trilogia dedicată lumii egiptene de la începutul secolului XX, semnată Naghib Mahfuz.

Spre deosebire de alte romane care vorbesc despre Egiptul contemporan (mă gândesc aici la creatiile lui Alaa-al-Aswani) şi o fac dintr-o perspectivă critică, cel mai adesea condamnând abuzurile şi influenţa nefastă a fanatismului islamic asupra condiţiilor de viaţă, primul volum al trilogiei lui Mahfuz oferă nu doar o viziune a nemulţumiţilor, preocupaţi de verdicte şi comparaţii, cât mai degrabă a unei familii obişnuite care îşi trăieşte viaţa după precepte pe care nu le pune sub semnul întrebării. Vorbim de un roman realist, în care Mahfuz explorează pe îndelete şi psihologia fiecărui personaj, foarte importantă atâta timp cât esenţială pentru înţelegerea lumii portretizate nu sunt doar ierarhiile şi felul de organizare a vieţii cotidiene, ci mai ales percepţia protagoniştilor asupra lumii in care traiesc.

În peste 500 de pagini, Mahfuz descrie existenţa unui negustor înstărit care trăieşte împreuna cu familia sa, soţia Amina, fiicele Khadiga şi Aişa şi fii, Yasin, Fahmi şi Kamal în Cairoul din vremea Primului Război Mondial. Momentul în care se desfăşoară acţiunea romanului nu pare a fi întâmplător ales: vorbim de o perioadă agitată, de schimbări istorice (în 1919 încep protestele de stradă împotriva ocupaţiei britanice), schimbări care se vor reflecta (cauzal sau nu) în viaţa familiei negustorului.

Ahmad este un comerciant de succes, respectat atât de comunitate, cât şi de rude şi apropiaţi. În viaţa publică Ahmad se dovedeşte un ins prudent, diplomat şi iscusit la vorbă, spiritual, iubitor de distracţii şi petreceri, în vreme ce acasă este de nerecunoscut: aspru, ursuz şi chiar violent. Amina este o fiinţă profund religioasă şi este captivă de 25 de ani în casă, nu ştie cum arată nici măcar şcoala lui Kamal. Fetele nu visează decât la căsătorie, dragostea pentru ele este o disponibilitate pe care sunt gata să o actualizeze pentru orice bărbat ales de tată. Acţiunile personajelor sunt judecate cu standarde diferite: în cazul bărbaţilor se aplică judecăţi graduale (adulterul, beţia, lenevia, deşi condamnate de Coran, sunt totuşi privite cu indulgenţă, atâta timp cât sunt experimentate în anumite condiţii), în cazul femeilor se aplică judecăţi principiale (femeile nu au voie să colinde oraşul, să-şi aleagă bărbaţii, să se împotrivească soţului în nici o situaţie). Familia nu pare a fi spaţiul cel mai intim şi cel mai privat, este un spaţiu guvernat de cenzură aspră, comportamentală şi emoţională, personajele încearcă să se conformeze unui model al patriarhatului total, mai degrabă decât să se exprime liber şi să se simtă confortabil. Căci în familia lui Ahmad cele mai importante lucruri nu sunt armonia şi comunicarea, ci respectarea autorităţii paterne (numai tatăl stabileşte ce trebuie să facă copiii, nici timpul, nici revoluţia). Voinţa tatălui e sacră, în faţa ei nu poţi decât “să te supui, să te resemnezi şi să te bucuri”. Cu toate acestea, personajele nu trăiesc decât arareori un sentiment de claustrare, nu sunt nemulţumite de viaţa pe care o duc, tot ce li se întâmplă li se pare firesc, pe fondul educaţiei pe care au primit-o, pe fondul cultului si devotamentului necondiţionat pe care îl au pentru familie. Obedienţa în familia lui Ahmad este un zeu atotputernic, este chiar un factor mutagen al identităţii protagoniştilor (lucru cel mai uşor de observat în cazul Aminei). Totusi, pe măsură ce revoluţia din Egipt se apropie, pe măsură ce fetele se căsătoresc şi se îndepărtează de casă, pe măsură ce băieţii par să dezvolte preocupări dezaprobate de tată (activismul revoluţionar al lui Fahmi, plezirismul frivol al lui Yasin), autoritatea lui Ahmad începe să fie ameninţată. Se apropie vremea unor schimbări.

Primul volum din trilogia lui Mahfuz este o reconstrucţie de epocă superbă şi, în acelaşi timp  un salt în profunzimile psihologiei dominate de tradiţia islamică, o lecţie detaliată pentru orice european care mai crede că ceea ce e nu e occidental, nu poate fi decât exasperant.

NAGHIB MAHFUZ – Trilogia Cairoului – volumul 1 – O plimbare prin Palat, Editura Polirom, 2011

Cartea poate fi comandata online pe www.libris.ro.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *