Recitati, recitati, recitati!

05/03/2011

Dacă e cam greu să înveţi cum se scrie poezia (ori eşti poet, ori nu eşti), altfel decât trăind travaliul creatorului pe pielea ta, e bine măcar ca, atunci când te întâlneşti cu cei privilegiaţi să dea ascultare propriul daimon, să înveţi măcar cum se citeşte poezia. E minunat când ai ocazia să îţi cultivi sensibilitatea alături de cei înzestraţi cu har căci, slavă Domnului, nu există un fatalism în ceea ce priveşte rezonanţa la vers, oamenii pot învăţa să se îndrăgostească de poezie, în compania potrivită. E drept, e nevoie de un creator talentat şi, nu mai puţin important, de un recitator pe măsură, care să dea viaţă literei încremenite, care să transmită auzului şi văzului mai puţin antrenate întreaga forţă emoţională a poeziei.

Vineri, 4 martie 2011, în salonul Librăriei Şt.O.Iosif inaugurat în decembrie (salon ce poartă de asemenea numele marelui poet braşovean), în cadrul manifestărilor organizate de Libris cu ocazia împlinirii a 20 de ani de activitate am lansat volumul de poezii al Adrianei Lisandru, DESPRE EA, NICIODATĂ – SUR ELLE, JAMAIS (Editura Grinta 2010) în compania autoarei şi a… Cailor Verzi de pe Pereţi. Aceşti cai verzi pe pereţi (numele unui grup de artişti talentaţi din Braşov) s-au dovedi a fi mai reali şi mai seducători ca niciodată, angrenând publicul într-un spectacol al literelor, sunetelor şi culorilor. Evenimentul a fost deschis de doamna Ana Oniţă, Director General Libris Braşov care a introdus invitaţii (de altfel, prieteni vechi ai librăriei), amintindu-şi, prin prezenţa scriitorului Daniel Drăgan, de prima lansare care a avut loc la Librăria Şt.O.Iosif.

Moderatori (şi protagonişti în acelaşi timp) de fapt ai evenimentului au fost scriitorii Adrian Munteanu şi Laurenţiu Ciprian Tudor, cei care ne-au dat o lecţie iscusită despre felul în care se citeşte poezia. Nu au avut nevoie nici de tablă, nici de cretă, nici de teoretizare sau de discursuri scolastice, ci doar de intonaţie şi inimi deschise. Adrian Munteanu a prezentat-o elogios pe Adriana Lisandru, o cunoştinţă veche a grupului Caii Verzi de pe Pereţi, a rezumat cariera ei literară în câteva cuvinte şi a purces apoi spre momentul esenţial al recitării. Vă oferim câteva mostre din acest spectacol.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=j-xkkUjPKdM[/youtube]

Daniel Drăgan, cel care a publicat prima carte a Adrianei Lisandru a vorbit despre acea categorie, destul de selectă, a scriitorilor care se ţin de cuvânt, care nu doar promit (aşa cum a făcut-o şi Adriana Lisandru, prin primul volum de versuri apărut la Editura Arania) ci şi confirmă. Reputatul autor braşovean a apreciat că poezia Adrianei Lisandru nu poate, din fericire, să încapă în tipare şi nici în acea tocătură literară, cu ingrediente cântărite atent şi clasificate pe perioade şi pe generaţii,  pe care unii critici preferă să o prepare, când se apucă de citit literatură. În opinia lui Daniel Drăgan, poezia Adrianei Lisandru este lipsită de prejudecăţi dar nu într-un fel exploziv şi radical, este îndrazneaţă în limbaj şi totuşi suportabilă şi, deşi are afinităţi pentru realismul cotidian, păstrează încă marile teme ale existenţei, dragostei, morţii în discursul său liric. Desigur, la rândul său Daniel Drăgan ne-a recitat fragmente de poezie.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=sdA-2RIOH68[/youtube]

A urmat şi momentul specialistului, discursul criticului. Virgil Borcan a pornit, surprinzător de la o nelămurire matematică: cât fac o femeie şi jumătate adunată cu o altă femeie şi jumătate? Căci profesorul braşovean a scos în evidenţă atât performanţa literară a Adrianei Lisandru, cât şi pe cea a traducătoarei, Letiţia Ilea (volumul lansat este în variantă bilingvă-română franceză).  Reuşita traducătoarei a fost aceea de a transporta senzorialitatea discretă a versurilor Adrianei Lisandru într-o limbă mai degrabă cerebrală şi seacă.

Laurenţiu Ciprian Tudor a prezentat un eseu critic în care a surprins tema majoră a volumului Adrianei Lisandru: condiţia umană şi a subtemelor circumscrise: raportarea la moarte şi la dragoste şi rostul poeziei în aceste experienţe. Laurenţiu Tudor a apreciat că orice lansare a unei cărţi de poezii este o lansare la apă a unei arce sufleteşti  care trebuie salutată în primul rând emoţional. Acest salut se învaţă însă şi presupune o anumită cumpătare, nu un abandon total, aşa cum bine ne-a demonstrat grupul Cailor Verzi de pe Pereţi. El implică un anumit ritual, un ciclu de plecări şi reveniri, de priviri lucide şi reverii, un balans atent între ardere şi stingere. Tocmai de aceea, recitalurile de poezie au fost împletite cu discursuri amicale sau elogioase dar şi cu iscusite  momente muzicale care au prelungit atunci când a fost  nevoie dispoziţiile  meditative sau extatice sau, dimpotrivă au înviorat publicul. Violoncelul strunit cu măiestrie de Sebastian Vârtosu  a întregit spectacolul literelor sunetelor si culorilor pe care grupul de artisti brasoveni si l-au propus sa il ofere publicului.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=A9eJLFFU-Hg[/youtube]

Lansarea s-a incheiat cu o sesiune de autografe. Multumim autoarei pentru faptul că a ales să se întâlnească, ca între prieteni, la Librăria Şt.O.Iosif din Braşov, mulţumim grupului de litere sunete şi culori Cai Verzi pe Pereţi (Laurenţiu Tudor, Adrian Munteanu, Sebastian Vârtosu), mulţumim domnului Daniel Drăgan (întotdeauna o onoare prezenţa sa în librărie) şi mulţumim tuturor celor care au fost prezenţi şi care sperăm (dacă mai era cazul) că s-au îndrăgostit de poezie, sub bagheta vrăjită şi invizibilă a recitatorilor seducători.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *