Nici o seară de Târg nu se lasă mai prejos decât precedenta. Ne-am dorit, mai ales în acest an ca spiritul festiv să se păstreze la înălţime în fiecare seară, ne-am dorit să nu mai avem locuri, să îi bucurăm pe braşoveni în atmosfera intimă a muzicii şi cărţii, aşa cum se cuvine, de ziua noastră, la aniversarea celor 20 de ani de activitate Libris. De aceea, în a doua seară a Târgului ne-am asigurat că talentul şi personalitatea invitaţilor vor oferi reprezentaţii publicului dornic de spectacol… şi a fost public numeros, atât de numeros încât a trebuit să facem rost de scaune suplimentare, de la etajul Aulei (ce noroc cu atâţia băieţi la Târg) şi oricum lumea a stat şi în picioare. Pentru ce atâta curiozitate şi freamăt? Silvana Enache, prezentatoarea evenimentului transims în direct la TVS Braşov a fost de părere că Târgul din acest an scrie istorie, prin reprezentaţiile aparte pe care le-a oferit.
Cu siguranţă că numele sonor al lui Florin Piersic a atras lumea înca de la ora 19:30 dar surpriza muzicală pe care au oferit-o Lavinia Răducanu şi Taraful Rromak a fost o bombă care a răpit cel puţin la fel de multe aplauze din partea celor prezenţi. O trupă de rromi autentici, care îşi cunosc bine originile şi identitatea, îmbrăcaţi în costume specifice şi ciupind cu măiestrie de muzicanţi înnăscuţi instrumentele au abordat o serie de piese în care s-a simţit patosul trăirilor intense şi al dorinţei de exprimare şi de libertate.
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=mMNHOd8Hzhg[/youtube]
Puţin după ora 20:30 a urcat pe scenă, ca să îi încânte pe toţi ciocoflenderii, cu memoria sa de elefant şi cu talentul numbrit de trecerea timpului, cel pe care Silvana Enache l-a introdus drept un monstru sacru al cinematografiei româneşti, un idol al generaţiilor, Florin Piersic. Întâmpinat cu aplauze şi respect, Florin Piersic s-a familiarizat repede cu publicul şi a început, în cascadă, o adevărată deconstrucţie plină de umor a propriei sale imagini de maestru. Fie că şi-a amintit de tinereţile sale, de rolurile de debut, de nemaipomenita experienţă a interpretării prinţului Mâşkin (părea să-l joace cu intensitatea unui Iisus răstignit pe trei cruci), de momentele în care făcea doar figuraţie, de modelele şi oamenii pe care i-a cunoscut, fie că ne-a cântat sau ne-a recitat, cert este că Florin Piersic ne-a făcut să ne simţim ca un actor care a reuşit, adică norocoşi să-l fi întâlnit. Fără un dram de noroc, citându-l pe Florin Piersic, oricine ajunge să giugiulească bărzoiul.
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=aCua3Cy7NOg[/youtube]
