Astăzi, în Salonul Şt.O.Iosif a fost cu siguranţă o zi a premierelor pentru librăria noastră: prima dată când o serie de lansări de carte s-a dovedit a fi un întâmplător, însă cât se poate de inedit prilej de popas în istoria literarturii române a ultimilor 60 de ani, prima lansare la Braşov a volumelor noii şi ambiţioasei edituri dedicată scriitorilor români tineri, Herg Benet, prima vizită a profesorului Ion Bogdan Lefter în librăria braşoveană reamenajată. A fost şi o zi a repetiţiilor de bun augur: o nouă ediţie din seria întâlnirilor de prestigiu (Serile Facultăţii de Litere) organizată de Facultatea de Litere din Braşov, unde altundeva decât în peisajul primitor al cărţilor şi al publicului pasionat de lectură.
La ora 14 am luat parte la exerciţiul de rebeliune propus de Editura Herg Benet, prin lansarea volumului de poezie Iubirea e amintirea unui viol de Leonard Ancuţa, respectiv a volumului de proză Sânge satanic de Cristina Nemerovschi. Evenimentula fost deschis de doamna Ana Oniţă, Director General Libris Braşov, care care s-a declarat încântată de acceptarea provocării deschiderii spre generaţia de scriitori douămiişti, prin această lansare. Leonard Ancuţa ne-a vorbit despre profilul şi obiectivele Editurii Herg Benet, o editură tânără care caută să contribuie la schimbarea şi diversificarea opţiunilor publicului cititor din România. Deşi se recunoaşte a fi o editură de nişă (cel puţin în ceea ce priveşte programul editorial: publică în special tineri curajoşi şi talentaţi), Herg Benet se adresează unui public larg: atât cititorilor tineri, crescuti in lumea postdecembrista, cât şi cititorilor veterani, obişnuiţi cu anumite canoane şi aşteptări literare (adesea, calofile) care au posibilitatea, prin lecturarea autorilor Herg Benet să se apropie de o zonă a experienţelor şi a scriiturii cu care nu sunt obişnuiţi. Editura Herg Benet asumă trei premise îndrăznete şi promiţătoare: aceea că literatura nu e scrisă doar de genii, aceea că oamenii talentaţi şi curajoşi (întotdeauna debutul poate fi considerat un act de curaj, un ritual de trecere până la urmă, de expunere la judecata critică a celorlalţi) merită o şansă şi aceea că este important să construieşti o literatură autohtonă.
A luat cuvântul şi criticul literar Mihail Vakulovski care a vorbit despre ambele volume. Despre romanul Cristinei Nemerovschi, criticul literar a apreciat că acesta umple un loc gol în peisajul literar contemporan, că oferă în sfârşit un rol principal unui personaj trecut până acum cu vederea, căruia i s-au rezervat doar locuri secundare (cunoaştem deja tipologia metalistului înspăimântător – cu trupul chinuit de piercuri şi tatuaje, pletos, cu o aparenţă jigărită, un veteran al viciilor, aparent un soi de vagabond plezirist – iată că romanul Cristinei Nemerovschi vine să exploreze universul profund, din care nu lipsesc lecturile decisive şi reflecţiile filosofice sau puseele lirice ale unui protagonist sensibil şi lucid în acelaşi timp). Despre volumul de poezii al lui Leonard Ancuţa, Mihail Vakulovski a avut de asemenea cuvinte de apreciere, caracterizând volumul ca fiind altceva mai ales în sensul fondului, decât în sensul formei.
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=ajX9OdoGPns[/youtube]
Cristina Nemervoschi a remarcat multitudinea de unghiuri din care poate fi privit romanul său: fie care roman al evoluţiei unui protagonist (un metalist bisexual şi drogat care ascunde mai mult decât îl anunţă trăsăturile extremiste), fie un roman de dragoste aparte (e de la sine înţeles că dramele pe acest plan ale unui bisexual se complică şi se intensifică exponenţial), fie chiar ca un roman de aventuri (într-un soi de underground românesc), cu accente filosofice. Autoarea ne-a vorbit şi despre provocarea de a scrie un roman dintr-o perspectivă masculină ca despre un test şi o provocare a imaginaţiei. Leonard Ancuţa ne-a vorbit şi el despre volumul său de poezii, despre care a apreciat că l-ar da să-l citească fiicei sale la vârsta potrivită (atât lucrarea lui Leonard Ancuţa, cât şi cea a Cristinei Nemerovschi au pe alocuri un limbaj licenţios) apreciind că ambele lucrări sunt de fapt pledoarii pentru sinceritate, ocazii pentru cititorii care nu se vor lăsa descurajaţi de întâlnirea limbajului argotic (pe care îl vor recunoaşte facil drept mijloc în realizarea unor scopuri estetice) să rezoneze cu stările de spirit (mai grele decât cuvintele, aşa cum remarca Mihail Vakulovski) ale autorilor.
La ora 18:30 am continuat călătoria în istoria literaturii, întorcându-ne, lent, cu 10-20, apoi chiar cu 40 de ani în istoria literară (şi apoi revenind în prezent), prin lansările de carte numeroase din cadrul unei noi întâlniri susţinută de Facultatea Litere Brasov, care l-a avut ca invitat pe teoreticianul postmodernismului românesc, Ion Bogdan Lefter. A fost o întâlnire în care s-au prezentat pe îndelete patru volume, adresate cu precădere, deşi nu în exclusivitate specialiştilor (aşa cum remarca profesorul Andrei Bodiu, este puţin probabil pentru orice universitar, om de litere sau pur şi simplu un pasionat al literaturii române contemporane să ocolească volumele lui Ion Bogdan Lefter), două în care Ion Bogdan Lefter apare în calitate de autor şi trei de a căror editare s-a îngrijit.
Profesorul Adrian Lăcătuşu a vorbit despre volumul 7 POSTMODERNI, un volum din seria cărţilor de critică apărută la Editura Paralela 45 în ultimii 10 ani, un volum în care aşa cum a remarcat profesorul braşovean, se observă atât dubla aplecare spre concept dar şi spre literatură ale autorului. Volumul de texte critice vizează 7 autori: Gheorghe Crăciun (un prieten bun al autorului – aspect remarcabil inclusiv în caracterul personal al textelor dedicate scriitorului braşovean), Mircea Nedelciu, Herta Muller, Bogdan Ghiu, Vasile Gogea, Nichita Danilov şi Valentin Petculescu, cuprinzând texte mai vechi (chiar din anii 80) sau mai noi, analize subtile care caută să recupereze şi să pună în discuţie, în contextul contemporan, contribuţia literară a acestor autori.
Georgeta Moarcăs ne-a vorbit despre volumul lui Gheorghe Crăciun – Pactul Somatografic, apaut tot la Editura Paralela 45 – o colecţie de articole celebre, publicate de scriitorul braşovean, texte esenţiale care compun perspectiva originală, poate chiar obsesia cunoscută a lui Cărciun legată de corporalitatea scrisului dar care întregesc şi perspectiva coerentă cu cea a lui Ion Bogdan Lefter, legată de postmodernismul românesc. Georgeta Moarcăs a comentat şi apariţia celor două volume de poezii ale lui Leonid Dimov (şi iată cum lansările de carte ne-au purtat până în anii onirismului şaizecist), un poet considerat ca aparţinând unui mediu underground, dar care a fost recuperat în mainstream de generaţia optzecistă. Profesoara braşoveană a atras atenţia şi a apreciat mai ales calitatea ediţiilor: atât volumul lui Gheorghe Crăciun cât şi volumele de poezii ale lui Leonid Dimov sunt însoţite de prefeţe şi de addende lămuritoare indispensabile plasării în context şi asamblării unei perspective critice cât mai complete. De altfel, Georgeta Moarcăs ne-a amintit că în aceste volume îi vom regăsi nu doar pe autori, ci şi pe editorul, teoreticianul şi criticul Ion Bogdan Lefter.
Profesorul Andrei Bodiu ne-a vorbit despre volumul Oglinda purtata de-a lungul unui drum, semnat de acelaşi Ion Bogdan Lefter, un volum care subliniază încă o dată (dacă mai era cazul) faptul că autorul este un critic literar în toată puterea cuvântului: un critic care acoperă, prin textele cuprinse în această carte, o perspectivă asupra literaturii române care se întinde pe 30 de ani, un critic care îndrăzneşte să se apropie de contemporani, să-i urmărească în dinamica lor, un critic care este la zi cu tot ceea ce se publică, un critic cu mize clare şi verdicte cu greutate. În volumul prezentat de Andrei Bodiu se regăsesc texte fundamentale despre Levantul lui Mircea Cărtărescu, despre devenirea poetică a lui Florin Iaru, referiri directe la aproape 100 de autori români contemporani toate acestea reprezentând repere esenţiale în redefinirea istoriei literare recente, referinţe pentru orice cercetător.
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=AWvZAYysjw0[/youtube]
Ion Bogdan Lefter a preferat să renunţe într-o oarecare măsură la convenţiile întâlnirii literare (deşi a mulţumit, fără îndoială, tuturor antevorbitorilor) şi a preferat să ne depene câteva episoade din prietenia cu Gheorghe Crăciun, episoade care au avut ca rezultat (după pregătirea traducerilor unor autori români, pentru un Târg de Carte de la Varşovia, , în doar o lună de zile, în anul 1999) lansarea seriei de volume de critică literară, apărută la Editura Paralela 45, începând cu anul 2000, serie din care fac parte, iată, la mai bine de 10 ani de la debutul ei şi volumele care au fost lansate astăzi. La final, adresându-se audienţei (compuse în mare parte din studenţi ai Facultăţii de Litere) cu umor, Ion Bogdan Lefter a remarcat efectul postmodern (neintenţionat) al abordării sale: apropiindu-se în textele sale critice tocmai de autori contemporani, Ion Bogdan Lefter a reuşit să îi transforme pe oamenii şi pe profesorii obişnuiţi în personaje, deschizând prin aceasta studenţilor (deşi nu numai lor) perspective multiple şi poate incomensurabile asupra propriilor dascăli.
Mulţumim tuturor invitaţilor şi publicului care a participat la evenimente!
A fost o zi plină, năucitoare şi totuşi interesantă, în care, printre premiere sau repetiţii (plăcute şi nelipsite de surprize), braşovenii au avut ocazia să fie martori la întâlnirile dintre generaţii literare celebre.
