Saptamana…clasica

17/05/2011

Si timpul a trecut si muzica preclasica a inceput usor sa prinda o forma mai bine structurata si sa evolueze concretizandu-se pana la urma in ceea ce noi numim astazi clasicism. La fel ca si barocul si clasicismul este un curent artistic general ale carui caracteristici au devenit vizibile si in muzica. Dar daca clasicismul in arhitectura, pictura  si literatura s-a manifestat ca o reafirmare a valorilor Antichitatii, ale Greciei Antica, intr-un invelis nou si indraznet, in muzica acest curent s-a dovedit mai degraba  o evolutie fireasca a formelor si fondului intemeiat de artistii preclasici.

Ce s-a intamplat in aceasta perioada? Compozitorii au renuntat aproape complet la tematicile religioase explorand teritorii noi, subiecte noi si slefuind armonia dintre instrumentatie si voce consolidand odata pentru totdeauna locul genului muzical pe care noi il numim opera in constiinta europeana. Dar asta nu a fost de ajuns: din dorinta de a fi diferiti si mai buni decat predecesorii lor compozitori clasici au exclus din lucrarile lor polifonia , tehnica de a suprapune mai multe linii melodice intr-o armonie astfel incat sa se creeze o singura linie aparenta care sa domine bucata muzicala respectiva, , structura folosita foarte des in era barocului, si au inlocuit-o cu ceva mai incitant si mai proaspat. Astfel a luat nastere omofonia , o tehnica foarte populara si in zilele noastre ea stand la baza tuturor melodiilor de muzica usoara din lume. Ce este omofonia? Este tehnica prin care o melodie este dominata fie de linia vocala fie de cea instrumentala, restul structurilor muzicale fiind lasate pe planul doi formand acompaniamentul. Foarte simplu nu? Ei bine pana la clasici nimeni nu se gandise la asta , oricat de greu ar parea de crezut.

Este imposibil sa vorbim de clasicism fara sa vorbim de Wolfgang Amadeus Mozart si de Ludwig Van Beethoven. Cei doi raman si astazi unii dintre cei mai mari si mai cunoscuti compozitori ai tuturor timpurilor. Daca s-ar efectua un sondaj despre compozitorul preferat numele celor doi ar aparea ca si cap de lista intr-un procentaj covarsitor. Wolfgang Amadeus Mozart , copilul minune care a compus prima sa simfonie la varsta de cinci dandu-le multora motive serioase sa creada ca nu este de pe aceasta planeta, a fost intr-adevar un geniu…de la jovialitatea Nuntii lui Figaro la sobritatea Recviemului, de la jucausa Mica Serenada la supranaturalul Don Giovanni, simplitatea cu care tanarul compozitorul aborda muzica i-a lasat pe multi cu gura cascata. Sigur a existat si reversul medaliei pentru genialitatea lui Mozart fiind implicat in cele mai mari polemici din istoria muzicii clasice intrand in conflict cu Antonio Salieri si Muzio Clementi talentul lui depasindu-le capacitatea de intelegere a acestora din urma.

De cealalta parte se afla Ludwig Van Beethoven (mare admirator al lui Mozart) , cel care a compus si dirijat ultima sa simfonie complet surd. Beethoven a fost cu totul diferit de idolul sau (nu se stie exact daca cei doi s-au intalnit vreodata desi speculatii exista) atat in stil de viata cat mai ales in muzica , compozitiile sale fiind mai profunde si mai sobre (anuntand romantismul), exprimand pasiunile unui om mai degraba sfasiat de trairile sale interne decat incantat de acestea. Si daca lui Mozart ii venea foarte la indemana sa scrie muzica pe hartie Beethoven petrecea mult timp perfectionandu-si stilul , cautand in continuu sa se reinventeze strabatand lunga cale creativa dintre simfonie (celebrele noua simfonii) la opera (Fidelio). Pe langa cei doi clasicismul a mai avut niste propuneri extrem de tentante pentru noi melomanii:Christoph Gluck , cel care dupa o cariera mediocra a mai compus o ultima opera , Orfeu si Euridice, care avea sa revolutioneze lumea operei si sa schimbe radical perceptia publicului asupra acestui gen, Joseph Haydn , cel care a dus arta liedurilor si cvartetelor la nivelul la care este astazi si bineinteles magnificul Franz Schubert , compozitor care , la fel ca Mozart, s-a stins la o varsta frageda lasand in urma un numar impresionant de lucrari pe care alti artisti nu le-ar fi putut scrie in doua vieti. Schubert a fost , in mare parte, ignorat de catre publicul vienez lucrarile lui fiind considerate mediocre cel mult de catre criticii acelor timpuri insa interesul pentru muzica lui avea sa fie resuscitat secole mai tarziu , in zilele noastre fiind considerat unul din titanii muzicii.

In ziua in care Joseph Haydn a murit , bolnav de ceva vreme, Viena a fost atacata de armata lui Napoleon. Ultimele sale cuvinte , adresandu-se servitorilor, au fost “Nu va fie frica copiii mei, caci unde este Haydn nici un rau nu se poate produce”. Prelucrand vorbele celebrului artist va pot spune ca daca vreodata v-a fost frica de faptul ca muzica de calitate este pe moarte clasicii vor fi intotdeauna acolo sa va asigure ca acest pericol nu poate exista.

In perioada 16-22 mai 2011, va asteptam la Libraria St.O.Iosif din Brasov pentru a-i (re)descoperi pe clasici, in cadrul campaniei Saptamana, muzica si muzichia. Toate Cdurile compozitorilor clasici vor beneficia de 10% reducere intreaga saptamana.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *