Saptamana…Romantismului Tarziu

31/05/2011

Poate ca in prea putine timpuri schimbarile si conditiile sociale, economice si politice nu au influentat arta atat de mult cum au facut-o intre anii 1848 si 1900. Toate revolutiile ce au avut loc in perioada imediata dupa caderea lui Napoleon in toata Europa au avut un impact major asupra artelor si artistilor. Cel mai vizibil influentate de aceste vremuri tulbure si nesigure au fost muzica si literatura.

Avand ca exemplu muzica lui Wagner , o muzica greoaie dar totusi foarte populara si bine primita, compozitorii romantismului tarziu au optat pentru structuri muzicale dense care tinteau spre un auditoriu mult mai sofisticat decat celui caruia i se adresau Chopin si Strauss cu operele lor simple si accesibile. Un alt considerent ce a fost luat in calcul de artistii acelor vremuri a fost acela ca din ce in ce mai multe persoane beneficiau de o educatie muzicala inca de mici atat de la parinti cat si din scoli si academii specializate pe acest domeniu. Multa lume a intors spatele unor genii precum Mahler sau Saint-Saens pentru ca nu au inteles aceasta muzica apasatoare si furtunoasa pe alocuri , un raspuns de tip defulare la opresiunea sociala din acea perioada, dar cei ce au “ramas” au descoperit magia lirismului si vraja sunetelor ce loveau direct in inima pentru ca mai apoi tot ele sa o vindece. Tot in aceasta perioada numarul de simfonii, poeme simfonice si opere a crescut considerabil formandu-se astfel publicul destinat concertelor , oameni ce urmareau si asteptau cu interes urmatoarea opera a lui Bizet sau cea mai recenta simfonie semnata Edward Elgar.

In perioada romantismului tarziu temele preferate de compozitori au avut o stransa legatura cu sentimentul de legatura fata de glie si intoarcerea omului catre valorile nationale. Dragostea de care vorbeau romanticii timpurii a cunoscut o restrangere drastica de forma si inteles evocand legende si mituri populare locale pentru a exprima iubirea fiecaruia pentru tara sa, traditiile acesteia si toate valorile ce definesc un om ca apartinand de un pamant anume. Astfel s-au trezit din somn giganti ai muzicii ce salasluiau pana atunci in sufletele unor oameni mici care poate nici nu stiau ca au un cuvant de spus pana cand tara lor nu le-a aratat-o: Antonin Dvorak , cu ale sale “Dansuri Slavone” culese din iubita sa Boemie natala si transformate in niste bucati orchestrale delicioase, Jean Sibelius , autorul tristei dar languroasei simfonii “Finlandia” dedicata in intregime tarii sale friguroase, si bineinteles Edward Grieg  sau poetul imbracat in zapada, cel care a compus muzica incidentala pentru celebra balada populara scandinava , Peer Gynt, si al sau cel mai celebru poem simfonic din istoria muzicii. Si bineinteles nu putem vorbi de nationalism in muzica fara sa amintim de grupul de compozitori rusi ce au atras atentia unei lumi intregi prin talentul lor. Din acest grup in numar de cinci doi dintre ei au ramas mai pregnanti in constiinta muzicala: Modest Musorgski (Noapte pe Muntele Plesuv,  Tablouri dintr-o Expozitie) , care desi a avut succes in timpul vietii s-a stins din viata sarac si uitat de lume compozitiile lui intrand intr-un con de umbra pana la o resuscitare neasteptata de filmul de animatie Disney “Fantezia” din secolul XX si Nikolai Rimski-Korsakov (Seherezada, Povestea Tarului Saltan), un maestru al aranjamentelor captivante si melodiilor obsedante. Tot in acest context de romantism tarziu ne putem lauda si noi romanii cu un compozitor care a atras atentia si a reusit sa depaseasca granitele propriei tari (pentru prima oara in istoria muzicala a tarii noastre). Este vorba de Ciprian Porumbescu , un violonist desavarsit care a cucerit Europa , pentru o scurta perioada de timp din pacate, cu baladele sale sentimentale si intunecate compuse pentru instrumentul pe care romanul la iubit toata viata sa.

Excpetia de la regula romantismului tarziu a reprezentat-o Georges Bizet, un compozitor francez care nu a urmat canoanele impuse de acest semi-nou curent si a scris dupa cum i-a dictat instinctul. Din acest instinct , extrem de inspirat, a rezultat “Carmen”, una din cele populare opere ale tuturor timpurilor tradusa in zeci de limbi si jucata in sute de tari. Un alt compozitor “altfel” a fost Gustav Mahler , cel care a incercat sa se intoarca la originile curentului pastrand insa densitatea muzicii timpului si sfarsind astfel ciclul romantismului si anuntand o noua era muzicala.

Dar pe langa opera, simfonii si lieduri si-a facut aparitia un nou gen muzical extrem de fascinant ce combina muzica de calitate cu dansuri elaborate si coregrafii superbe: baletul, si daca baletul ar avea nume de om el s-ar numi Piotr Ilici Ceaikovski. Multe s-au spus despre Ceaikovski , de la orientarea sa sexuala la abuzurile verbale pe care exersa la adresa balerinelor si membrilor de orchestra, dar nimeni si nimic nu i-au putut lua talentul imens si usurinta cu care acesta aborda muzica. Sigur ca el nu a compus doar balet , marturie stand exceptionalul “Concert de pian nr.1”, dar faptul ca el a luat aceasta forma de exprimare artistica , pana atunci obscura si aproape inexistenta cu o faima cel mult locala, si a dus-o la nivelul ridicat la care este astazi il recomanda ca un titan al muzicii…cine nu a auzit de “Lacul Lebedelor” sau de “Spargatorul de Nuci”?

“Sunt ultimul romantic” se lamenta Gustav Mahler spre sfarsitul vietii sale dezamagit oarecum de sentimentul ca acest curent atat de drag lui era pe moarte si ca el nu va ramane in posteritatea lumii muzicale. Ceea ce nu stia sensibilul compozitor austriac este ca romantismul a lasat o rana adanca in sufletul tuturor melomanilor si ca muzica va fi pe vesnicie indatorata lor…poetilor notelor si sunetelor.

In perioada 30 mai – 5 iunie 2011, va asteptam la Libraria St.O.Iosif din Brasov pentru a-i (re)descoperi pe clasici, in cadrul campaniei Saptamana, muzica si muzichia. Toate Cdurile compozitorilor romantici tarzii vor beneficia de 10% reducere intreaga saptamana.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *