Arhiva pentru mai, 2011
Actualizat luni, 30 mai 2011 09:23 Publicat de Sever Gulea joi, 26 mai 2011 11:26
Orice lansare de carte este pana la urma o întâlnire între prieteni – în fond, toţi participanţii la eveniment sunt de fapt invitaţi şi cunoscuţi… ai cărţilor. Reuniunea pe care am prilejuit-o astăzi a adăugat acestei familiarităţi existente oricum între cei pasionaţi de cultură şi o amicalitate suplimentară între protagoniştii evenimentului. Căci cei care s-au strâns astăzi la sărbătorirea volumului de versuri semnat Lidia Popiţa Stoicescu au fost, ca şi anul trecut, fini cunoscători ai autoarei şi ai operei ei.
Joi, 26 mai 2011, la Librăria Şt.O.Iosif din Braşov am lansat volumul de poezii DACĂ N-AR FI CULORILE semnat Lidia Popiţa Stoicescu (Editura Semne, 2011), un eveniment fără preţiozităţi şi încurajări politicoase, un eveniment fără blânda şi tradiţionala critică de întâmpinare, un eveniment la care încântarea vorbitorilor a fost autentică şi a fost susţinută de un apetit aproape insaţiabil spre recitare.
Lansarea a fost deschisă de doamna Ana Oniţă, Director General Libris Braşov care a dat repede cuvântul invitaţilor, nu înainte de a-şi mărturisi admiraţia pentru coperta volumului prezentat.
A luat cuvântul domnul Ciprian Olinici, Director de Programe la Radio Trinitas cel care a apreciat-o pe Lidia Popiţa Stoicescu drept o continuatoare demnă de reputaţia scriitorilor şcheieni ai braşovului. Domnul Olinici a comentat pe larg o mulţime de aspecte ale cărţii: de la mesajul volumului şi până la simbolistica titlului şi a coperţii.
Caracterizând poezia Lidiei Popiţa Stoicescu drept rodul unei căutări autentice în care apar temele universale şi recurente ca iubirea, suferinţa şi bucuria, directorul de programe de la Radio Trinitas a făcut şi câteva remarce legate de titlul volumului lansat: culoarea este un semn al veşniciei şi al făgăduinţei (domnul Olinici ne-a amintit de gestul creatorului, de după marele potop, de a ridica acel curcubeu ca semn al legării omului de cer). Amintindu-ne că, fără poezie, lumea este monotonă (şi, implicit, monocromă am putea adăuga), domnul Olinici ne-a recitat câteva dintre creaţiile cuprinse în volum şi ne-a recomandat acest rod al căutărilor doamnei Stoicescu ca fiind demn de a fi asezat lângă orice inimă sensibilă.
A vorbit şi lect univ dr. Virgil Borcan cel care şi-a amintit de experienţa de lectură a volumului de versuri Dacă n-ar fi culorile: poezii care se absorb, mai degrabă decât se citesc, poezii care dezvăluie o adevărată pleiadă de sinestezii, o reţea de corespondente cosmice, poezii care spun atât de mult tocmai prin ceea ce se abţin să spună (în fond, aşa cum ne amintea dl Virgil Borcan, de la Mallarme citire: a numi un lucru inseamnă a suprima nouă zecimi din plăcerea lui – lucru pe care poezia Lidiei Popita Stoicescu nu il face).
Cunoscând-o pe Lidia Popiţa Stoicescu, pr. prof dr. Ovidiu Moceanu a mărturisit că a resimţit o oarecare uimire atunci când i-a citit poeziile cuprinse în volumul lansat. Şi asta pentru că acestea păreau să vină dintr-o altă vreme, păreau să poarte amprenta unui alt ritm, al unei alte vârste. Cu toate acestea, dl Moceanu s-a bucurat nespus să remarce faptul că tocmai aceste poezii i-au prilejuit reîntâlnirea cu resursele eterne ale poeziei, cu acel lirism care are deschidere spre misterul existenţial. Desigur, ori de câte ori a avut ocazia, profesorul Moceanu n-a pregetat să recite, la rândul său din volumul Dacă n-ar fi culorile.
Şi recitalul a continuat, prin iniţiativa poetului braşovean Ioan Suciu dar şi prin vocea tinerei nepoate a regretatului actor şi scriitor Darie Magheru, un personaj cunoscut şi proeminent în cercurile frecventate de Lidia Popiţa Stoicescu.
A luat cuvântul şi autoarea care ne-a vorbit despre… altruismul scriitorilor, despre nevoia acestora de a-şi împărtăşi creaţia, dar şi despre aparenta neunitate de compoziţie a ultimului volum lansat care, chiar dacă are o structură mozaicată, întregeşte totuşi, în ansamblu nu doar un chip, ci mai ales Chipul (să nu uităm că, deşi are o prezenţă discretă, aşa cum remarca profesorul Moiceanu, elementul creştin se face simţit în poezia Lidiei Popiţa Stoicescu).
Evenimentul s-a prelungit cu sesiunea de autografe dar şi cu discuţiile amicale pe care doamna Lidia Popiţa Stoicescu le-a întreţinut cu cei prezenţi.
Mulţumim încă o dată autoarei, că ne-a onorat şi ne-a încântat, la mai puţin de un an de la ultima lansare a domniei sale, cu o nouă lansare de carte, mulţumim tuturor invitaţilor şi nu în ultimul rând, publicul care a avut parte de ceea ce trebuie să primeşti la lansarea unei cărţi de versuri şi anume: multă poezie!
Volumul DACA N-AR FI CULORILE (LIDIA POPITA STOICESCU, EDITURA SEMNE 2011) este disponibil si pe www.libris.ro
Etichete:Evenimente | Postat in Evenimente | Niciun Comentariu
Actualizat sâmbătă, 28 mai 2011 12:57 Publicat de Sever Gulea joi, 26 mai 2011 07:24
Editura Spandugino continua sa ne familiarizeze cu universul cultural francofon. Si o face desavarsit, asa cum se cuvine, nu doar prin, merituoasa fara indoiala, traducere a autorilor relevanti si valorosi, ci si prin promovarea lor temeinica. După ce anul trecut l-a adus la Braşov pe un membru al Academiei Franceze, Guillaume de Fonclare, cel care şi-a lansat volumul Prizonier în propriul corp, la Librăria Şt.O.Iosif, Editura Spandugino propune alte doua volume, in cadrul colectiei Carti din buzunarul dinspre inima (un nume sugestiv, de altfel):
Drumul spre Iersualim de Genevieve Duboscq – jurnalul emotionant al unei femei care a traversat Europa, din Franţa şi până la Ierusalim, pentru a-şi ţine promisiunea făcută divinităţii.
Clarisse – de Frederic Vitoux – povestea unei figuri care ajunge sa-si dovedeasca devotamentul, parcurgand trei generatii dintr-o familie franceza.
Vă aşteptăm VINERI, 27 mai 2011, începând cu ora 11, la Librăria Şt.O.Iosif din Braşov la lansarea celor două volume.
La eveniment va fi prezenta Stephania Troszezynski, fiica autoarei Genevieve Duboscq. În aceeaşi cheie generoasă, ca şi în cazul volumului lui Guillaume Fonclare, Editura Spandugino şi Librăria Şt.O.Iosif vă anunţă că veniturile încasate din vânzarea volumului Drumul spre Ierusalim vor fi donate către Hospice Casa Speranţei.
Vă aşteptăm!
Etichete:eveniment | Postat in Evenimente | Niciun Comentariu
Actualizat miercuri, 3 august 2011 11:16 Publicat de Sever Gulea joi, 26 mai 2011 06:59
Devine clar, încă de la începutul romanului lui Ingo Schulze, că acesta este tributar mitului biblic al creaţiei omului, al părinţilor noştri ancestrali. Autorul nici nu caută să ascundă acest lucru, ba chiar încearcă să-l facă destul de explicit, atât prin felul în care îşi botează protagoniştii, cât şi prin cele două citate care deschid volumul, cu referire directă la Adam şi Eva. Toate acestea par să te pregătească pentru un soi de reînscenare contemporană a mitului biblic, în care ingredientele sunt totuşi prelucrate. Ce ştim despre Adam şi Eva, din cartea fundamentală a creştinismului? Că Dumnezeu l-a creat pe Adam din lut şi a suflat viaţă peste el, apoi tot Dumnezeu a creat-o pe Eva din coasta lui Adam şi cuplul biblic a trăit în Paradis în pace şi armonie, până când, tentat de diavol, a ales să guste din pomul cunoaşterii, să încalce porunca creatorului, fapt care a dus la izgonirea lor din Paradis. Cum se aşază acest mit în romanul lui Ingo Schulze? Într-un pat destul de procustian am putea remarca, fapt care nu face decât să complice şi să transforme povestea păcatului originar, într-o tragicomedie nu lipsită de profunzime.
Suntem în Germania de Est, în vara lui 1989, anul îngropării, măcar formale, a comunismului în Europa. Deşi se află (fără să ştie), pe marginea unei prăpăstii istorice totuşi Adam şi Evelyn, doi rezidenţi ai RDG îşi duc viaţa liniştiţi, într-un soi de paradis domestic, chiar dacă nu sunt căsătoriţi (dar, în fond, parintii nostri ancestrali erau?). Adam este croitor (şi nu întâmplător, în fond cuplul biblic a devenit ocrotitorul acestei bresle – doar Adam şi Eva au fost primii oameni care au purtat haine) iar Evelyn chelneriţă. Ca orice croitor respectabil şi notoriu, înainte de 1989, Adam lucrează doar acasă (clandestin, până la urmă), doar la comandă şi, întâmplător sau nu primeşte cel mai des vizita unor femei care nu-şi pot înfrâna cochetăria (de origine burgheză, de altfel).
Doar că Adam, deşi nu pare a fi atras de doamnele care îl vizitează, deşi i se întâmplă să le vadă (prin natura profesiei) în posturi aşa cum le-a creat Dumnezeu, se înfierbântă brusc abia după ce le îmbracă în rochiile sau taioarele executate elegant (cata vanitate!) şi se dedă cu nonşalanţă promiscuităţii. Spre deosebire de istorisirea din Cartea Genezei, în romanul lui Schulze, păcatul şi degustarea din pomul cunoaşterii nu se suprapun, ci se distribuie oarecum echitabil. De data aceasta Adam este cel care păcătuieşte primul, însă tot Eva este cea care gustă din pomul cunoaşterii (fără să se mai facă de fapt vinovată de nimic): la un moment dat, Evelyn află că nu este singura prezenţă feminină din paradisul domestic, îl prinde în flagrant pe Adam şi alege (fără să mai fie nevoie de vreun judecător suprem) să părăsească acest paradis.
Împreună cu un alt cuplu ciudat, Michael şi Mona (care au un fel de relaţie simbiotică: el este un vestic care îi promite ei să o treacă graniţa, iar ea este un soi de damă de companie pe termen nelimitat), Evelyn se îndreaptă spre Ungaria, acolo unde se zvoneşte că s-au deschis graniţele spre Austria, spre Marele Vest (deloc sălbatic). Însă Adam nu este dispus să renunţe la Evelyn. De aici urmează un soi de scenariu a la Asfalt Tango, în care bărbatul părăsit porneşte de data aceasta într-un Wartburg (tot un fel de Volgă neagră, la fel ca în filmul lui Nae Caranfil) pentru a o readuce înapoi pe cea pe care o iubeşte. Doar că urmărirea (plină de năbădăi, fără îndoială – Adam va întâlni un alt personaj feminin pe drum) nu se opreşte la graniţa Germaniei, ci continuă, zile în şir, în Ungaria, pe malul lacului Balaton. Pledoaria lui Adam de recuperare a iubitei sale este la început, (la fel ca discursul personajului jucat de Mircea Diaconu în Afalt Tango) cum altfel, decât neconvingătoare…
Pentru Evelyn, cea care a gustat din pomul cunoaşterii, perspectiva domestică alături de un bărbat care şi-a probat cel puţin o dată infidelitatea este inacceptabilă. Iar pomul cunoaşterii mai are încă destule fructe care aşteaptă să fie degustate. Dacă la început Evelyn a încercat doar mărul conştientizării, cel care i-a dizolvat aparentul paradis conjugal în care trăia, acum îşi doreşte să încerce şi mărul confortului occidental. Şi atunci când, culmea, Evelyn ajunge în sfârşit să calce pe urmele strămoaşei sale Eva şi să-l tenteze şi pe Adam cu această ispită, Adam cel nonconformist (sau poate prea conformist… stilului de viaţă de dincoace de cortina de fier) va avea îndoieli serioase. Ce şansă de reunificare are un asemenea cuplu sucit, la ceasul la care se anunţă prăbuşirea unei jumătăţi de veac de istorie? În fond, în varianta schulziană a mitului biblic, dacă există mai multe mere ale cunoaşterii, dacă bărbaţii au aceiaşi predispoziţie de a păcătui ca şi femeile, dacă păcatul este de fapt un prilej pentru reinventare… de ce n-ar exista şi mai multe paradisuri?
ADAM SI EVELYN - Ingo Schulze – Editura All, 2010
Cartea poate fi comandata online pe www.libris.ro.
Etichete:all, recenzie | Postat in Recenzii | Niciun Comentariu
Actualizat joi, 26 mai 2011 07:26 Publicat de Sever Gulea marți, 24 mai 2011 11:01
Sotia profesorului si academicianului Nicolae Stoicescu, cunoscuta scriitoare si publicista (in revistele editate de Episcopia Dunarii de Jos, respectiv Episcopia Buzaului), voce indragita la Radio Trinitas, Lidia Popiţa Stoicescu revine la Brasov pentru o noua lansare de carte.
Daca acum aproape un an, distinsa doamna Stoicescu ne-a vorbit despre bucuriile prilejuite de popasul meditativ in lumina ortodoxiei, intr-o serie de eseuri care ne aminteau ca adevarul, dincolo de orice aparenta relativista, este lipsit de plural, de data aceasta Lidia Popiţa Stoicescu a pregatit un volum de poezii.
Joi, 26 aprilie, 2011, la Librăria Şt.O.Iosif din Braşov, la ora 14 lansăm volumul de versuri DACĂ N-AR FI CULORILE (Editura Semne-Artemis, 2011), în prezenţa autoarei. Evenimentul va fi prezentat de CIPRIAN OLINICI, Director de Programe la Radio Trinitas Bucureşti, Pr. Prof. Dr Ovidiu Moceanu şi lect.univ. dr. Virgil Borcan.
Vă aşteptăm!
Etichete:eveniment | Postat in Evenimente | Niciun Comentariu
Comentarii recente