Saptamana… muzicii clasice a secolului XX

07/06/2011

Si iata-ne ajunsi in secolul XX, un secol plin de momente memorabile, intorsaturi neasteptate de evenimente dar si cu muzica de la cea mai buna calitate in sus. Pentru muzica clasica insa avea sa fie ultima reprezentatie pe marea scena incet incet lasand lumina reflectoarelor jazz-ului si mai apoi muzicii usoare intrand intr-un con de umbra si elitism. Totusi prima parte a secolului a fost una remarcabila pentru iubitorii genului. Marea problema a criticilor de muzica atunci cand se refera la aceasta perioada a fost si este cum sa denumeasca acest curent care imprumuta cate ceva de la toate celelalte stiluri ce au dominat in secolele trecute. Compozitorii nu au mai urmat niste linii cat de cat concrete fiecare considerand ca poate face ce vrea fara sa se inscrie neaparat intr-un sablon anume. Sa fie neoclasicism? Sa fie futurism? Sa fie modernism? Pana la urma s-a ajuns la compromisul de a numi miscarea “muzica clasica a secolului XX”.

Muzica clasica a secolului XX nu are un stil particular nici macar niste caracteristici unitare , poate fi agresiva precum romantismul tarziu dar poate fi dulce precum cel timpuriu, poate fi pura precum clasicismul sau poate beneficia de infuzii externe de jazz sau flamenco. Din tot acest amalgam de stiluri, structuri si aranjamente au iesit niste opere nemuritoare a caror valoare nu poate fi estimata. Insa poate cel mai frumos si mai interesant lucru despre aceasta muzica si reprezentantii ei este ca ea ne este contemporana si in unele cazuri putem sti cu exactitate cum a sunat o lucrare anume in original sau ce intentii a avut compozitorul cand a scris-o. Chiar si in zilele noastre se mai gaseste cate un pianist care a studiat cu insusi Rachmaninov sau un violonist care a avut onoarea si privilegiul de canta pe aceasi scena cu marele Enescu.

In anul 1900 era clar pentru toata lumea ca romantismul era aproape mort insa era nevoie de o schimbare majora; de ceva sau cineva care sa poate afirme cu certitudine ca o noua era a inceput. Ei bine startul acestei noua ere ce astepta sa se desfasoare a fost dat de Giaccomo Puccini. Desi una din operele sale cele mai cunoscute , Boema, este catalogata drept cea mai romantica opera scrisa vreodata Puccini a respins romantismul cu inversunare incercand sa evite toate stereotipiile acestui curent si sa reinventeze perceptia publicului asupra muzicii. Sub anumite aspecte a reusit , opere precum “Madame Butterfly”, “Turandot” sau “Tosca” reusesc sa faca nota discordanta fata de alte opere scrise pana atunci orice spectator dandu-si seama ca asista la “altceva”. Cel mai radical lucru pe care l-a facut Puccini in incercarea sa de a fi diferit a fost sa scurteze drastic uverturile, in unele opere publicul abia daca poate sa distinga unde se termina uvertura si incepe actul I. De fapt aceasta respingere a compozitorului italian a fost caracteristica cam tuturor artistilor inceputului de secol. Astfel Debussy , autorul somptuasei “Claire de Lune” si fascinantei “La Mer”, s-a declarat anti-Wagner iar Stravinski s-a declarat anti cam la tot ce s-a compus pana la el. Lui Igor Stravinski nu i-a pasat de reguli iar acest lucru l-a facut genial. Rusul naturalizat american a folosit coregrafie de jazz pe muzica dintre cele mai clasice (baletul Pasarea de Foc) si a creat o intreaga opera folosind un personaj obscur de secundar din Comedia Dell’Arte (Pulcinella). Dar tocmai datorita acestei inspiratii geniale in combinatiile si alegerile sale el este citat ca influenta de atatia si atatia artisti, unii dintre ei apartinand muzicii usoare , Queen, Uriah Heep, Pink Floyd, Miles Davis etc.

Stravinski a facut parte dintr-un grup de compozitori rusi care au avut mult de suferit de pe urma regimului comunist din tara lor. Atat el cat si Rachmaninov, Sostakovici si Prokofiev au fost persecutati si mai apoi prigoniti de catre partidul comunist fiind nevoiti sa-si caute o viata mai buna in alte tari pentru a putea compune in continuare muzica pe care ei doreau sa o compuna. Si daca Rachmaninov , autorul celebrului Concert pentru Pian nr.3 (considerat cel mai greu de interpretat concert de pian din istorie) si Sostakovici , cel care spre sfarsitul vietii s-a declarat plictisit de muzica clasica compunand suite de jazz si foxtrot la fel de spectaculoase, au ales sa ramana in America pana la final Serghei Prokofiev s-a intors in Rusia in ultimii sai ani de viata dar a avut ghinionul de a muri in aceasi zi cu Stalin riscand astfel sa fie uitat de omenire , noroc ca nimeni nu-l poate ignora pe cel ce a compus fascinantul balet “Romeo si Julieta” si electrizantele sonate pentru pian si vioara.

Influentele vietii sociale, politice si economice erau din ce in ce mai vizibile iar de cealalta parte a axei dogmaticilor politice Richard Strauss , autorul memorabilelor “Asa Graita Zarathustra” si “Simfonia Alpina”, a fost nevoit sa se declare simpatizant al partidului nazist, pentru a-si putea salva operele si a putea sa scrie in continuare, desi nu a fost niciodata membru oficial,. Insa cu toate aceste oprimari acesti titani ai muzici au continuat sa scrie capodopere dupa capodopere uimind mapamondul cu geniul lor.

Si Romania a avut un reprezentant de marca in aceasta miscare. Marele nostru George Enescu a primit recunoasterea pe care o merita gratie superbelor Rapsodii Romane , inspirate din folclorul nostru minunant, si s-a bucurat de o cariera de succes atat in tara cat si inafara ei devenind unul dintre cei mai importanti compozitori ai secolului.

Dar odata cu scurgerea timpului devenea din ce in ce mai clar ca epoca de aur a muzicii clasice a cam apus. Primul semnal de alarma l-a dat americanul George Gershwin care cu a sa Rapsodie Albastra a aratat ca si jazzul poate atinge statutul de clasic si ca este nevoie de aceste infuzii proaspete pentru ca arta sa poata evolua. Muzica clasica nu a murit insa stilul minimalist ce se practica in zilele noastre nu mai atrage public larg. De fapt publicul larg ce odinioara nu concepea sa asculte altceva a devenit acum un public de elita majoritatea audientei indreptandu-se catre genul usor. Insa orice iubitor de muzica indiferent de gen  isi poate indrepta atentia si catre marii compozitori ai lumi ca sa isi dea seama inevitabil ca ei au fost cei datorita carora viata a putut merge inainte cu optimism si ei au transformat muzica in cea mai pura si mai expresiva forma artistica…si pentru asta le multumim!

In perioada 6 – 12 iunie 2011, va asteptam la Libraria St.O.Iosif din Brasov pentru a-i (re)descoperi pe clasici, in cadrul campaniei Saptamana, muzica si muzichia. Toate Cdurile clasicilor secolului XX vor beneficia de 10% reducere intreaga saptamana.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *