Saptamana…alternativa

26/07/2011

De cand lumea, oamenii au cautat intotdeauna ceva nou, ceva nemaintalnit, altceva decat ce li se oferea, pe scurt o alternativa la cotidian, iar domeniul muzical nu face exceptie. In anii ’70 in voga erau nume precum Abba, Pink Floyd, James Brown sau Deep Purple, adica o muzica plina, stufoasa…orchestratii peste orchestratii si voci peste voci. Muzica rock ajunsese la o saturatie fireasca dupa mai bine de doua decenii prolifice iar genul pop era inca in faza de descoperire neavand inca sunetul facil cu care aveau sa ne obisnuiasca artistii sai ani buni mai tarziu. Si atunci care era alternativa? Alternativa la o orchestratie complexa era minimalismul, alternativa chitarilor electrice venea sub forma sintetizatoarelor, alternativa bateriei o reprezentau programatoarele de ritm, iar alternativa versurilor bogate in metafore si intelesuri adanci consta in simple cuvinte insiruite pe parcursul unei piese fara o noima anume. Si astfel s-a nascut muzica electronica , din nevoia de altceva. Muzica electronica se bazeaza pe atmosfera pe care o creaza si starea de transa in care te induce, lasand apoi ritmurile repetitive sa-si faca treaba in imaginatia fiecaruia. De-alungul vremii ea a imbracat multe forme pana cand a ajuns o adevarata voce in noul mileniu muzical nemaiputand fi data la o parte sub pretextul unui gen de nisa , cuvantul pe care ea il are de spus pe scena muzicala fiind de neignorat.

Suntem in anul 1970. Daca aruncam o scurta privire peste piesele ce faceau furori in acea vreme descoperim melodii celebre precum “Whole Lotta Love” de Led Zeppelin, “Let It Be” de Beatles, “Sex Machine” de James Brown sau “Black Magic Woman” de Santana. Toate capodopere ale muzicii internationale dar toate croite dupa un anumit tipar de care o parte din public se cam saturase. In timp ce aceste piese umpleau stadioane si rasunau din difuzoarele mapamondului intr-un apartament din Dusseldorf doi studenti , pe numele lor Ralph Hutter si Florian Schneider, puneau bazele unei formatii care avea sa schimbe perceptia muzicala pentru totdeauna. Daca mergeai la repetitiile lor ramaneai socat punandu-ti intrebarea fireasca: unde sunt chitarile? Unde este toba? Tot ce puteai observa in sala lor de repetitie erau doua aparate electronice cu o claviatura cam cat o jumatate de pian si cateva computere imense de care cu greu aveai loc sa te misti. Acele claviaturi poarta numele de sintetizatoare , instrumente electronice 100% ce produc o varietate de sunete prin generarea si combinarea semnalelor de diferite frecvente. Sintetizatoarele stau la baza muzicii moderne iar daca pe vremea aceea computerele atasate lor , pentru producerea anumitor efecte, abia incapeau intr-o camera acum toate memoria lor poate fi stocata intr-un singur laptop pe care Dj-ei zilelor noastre il conecteaza la un mixer si produc showuri epice pentru iubitorii genului. Kraftwerk reprezinta cea mai pura forma de muzica alternativa/electronica fiind un punct de plecare pentru multe formatii pentru ca , asa cum spun si ei, creatiile lor reprezinta un fond pentru orice compozitor cu imaginatie: combinatii minimaliste de claviatura, foarte putine cuvinte plasate strategic in economia unei piese si toate acestea repetate parca la nesfarsit pentru ca ascultatorul sa aiba timp sa simta transa ce ii pune stapanire pe minte si corp. Greu de crezut sau nu Kraftwerk , al carui sunet electronic avea sa fie dus pe culmi si mai inalte de catre Jean Michel Jarre (fiul celebrului compozitor de film Maurice Jarre) cu al sau unic “Oxygene” si Mike Oldfield, cu specatculosul “Tubular Bells”, sta la baza unor trupe celebre ale zilelor noastre precum Coldplay, The Cure sau Radiohead. Si cum orice actiune are si o reactiune muzica electronica de nisa promovata de Jarre si Oldfield a imbracat si o forma comerciala , denumita de criticii de specialitate New Wave, ce adauga sunetului sintetizat si niste versuri cu care auditoriu se putea identifica si nici o trupa din lume nu a facut asta mai bine decat Depeche Mode. Britanicii din Essex si-au pus in gand inca de la primul album sa cucereasca lumea cu muzica lor si au reusit cu varf si indesat…acum daca s-ar anunta un concert Depeche Mode oriunde in lume biletele s-ar vinde cu o rapiditate uimitoare lumea imbulzindu-se sa prind un loc cat mai aproape de idolii lor pentru a canta alaturi de ei “Personal Jesus” sau “Enjoy the Silence”. Muzica electronica este intr-o continua evolutie de forma si fond chiar si in zilele noastre ea mai avand multe de spus celor ce au placerea sa o asculte.

O alta varianta pe care muzica le-a propus-o celor ce incepeau sa se distanteze de rockul clasic si heavy metal a fost rockul alternativ. Daca muzica electronica a propus o alternativa radicala , nemaipastrand nici o legatura cu “clasicii”, rockul alternativ a schimbat doar atitudinea iar sunetul a fost alterat atat cat sa fie sesizabil si sa se faca distinctia intre generatii. Spre deosebire de trupele rockului clasic care au pornit la drum dintr-o simpla pasiune sau pentru a scapa de saracie idolii rockului alternativ s-au apucat de muzica din fanatism pentru puritatea muzicii si din dorinta de a nu ajunge precum predecesorii lor , morti la varste fragede sau depedenti pe viata. Astfel cei de la R.E.M , considerati fondatorii rockului alternativ, au vrut sa fie prima trupa de rock al carei membrii sa nu fie niste “jigodii” iar cei de la Radiohead si-au ales numele formatiei pentru a fi cat mai aproape de idolii lor , R.E.M, pe rafturile magazinelor de muzica. Sunetul rockului alternativ este unul bine definit si polisat  , cea mai reprezentativa in acest sens fiind muzica celor de la U2, batand spre perfectiune si eliminand elementul supriza si sunetul de garaj al “clasicilor”. O alta gaselnita in materie de sunet a fost acordajul…cei de la Sonic Youth , o trupa influenta pe scena underground, au inventat acordajul alternativ , adica tot felul de experimente cu tensiunile corzilor (uneori acordand toate cele sase corzi pe aceasi nota) care au dus la artificii cel putin interesante. Pe langa trupele clasice de rock alternativ (R.E.M, U2, Foo Fighters) acest gen a mai dat nastere si unor increngaturi muzicale cu o baza de fani considerabil de numeroasa, de-alungul timpului nascandu-se subgenuri precum art rock (Sonic Youth, Radiohead), BritPop (Oasis, Blur), Post Punk (Stone Roses, The Cure, Placebo) si bineinteles fenomenalul grunge care a dominat prima jumate a anilor ’90 cu cele patru varfuri de lance ale sale: Nirvana, Pearl Jam, Soundgarden si Alice in Chains…din pacate odata cu moarte prematura a fondatorilor miscarii , Kurt Cobain si Layne Staley, acest stil a redevenit underground Pearl Jam fiind singura trupa care inca activeaza la scara larga.

Ce trista va fi lumea atunci cand publicul nu-si va mai dori ceva nou multumindu-se cu cea ce are…cati artisti de valoare se vor pierde in anonimat neavand cum sa-si expuna lucrarile avangardiste unui auditoriu blazat. Din fericire acest lucru nu se va intampla niciodata pentru ca firea umana este prin esenta curioasa iar nestatornicia ei in ceea ce priveste cautarea noutatii nu se va opri prea curand…abia astept sa vad ce muzica va descoperi curiozitatea noastra in viitor!

In perioada 25 – 31 iulie 2011, va asteptam la Libraria St.O.Iosif din Brasov pentru a-i (re)descoperi pe artistii alternativului, in cadrul campaniei Saptamana, muzica si muzichia. Toate Cdurile muzicii alternative vor beneficia de 10% reducere intreaga saptamana.

2 Comments

  • Horia Nilescu 27/07/2011 at 4:03 pm

    Va multumesc pentru aprecieri. Vor mai urma si alte episoade cel putin la fel de interesante , zic eu, in incursiunea noastra muzicala. Va astept sa fiti alaturi de noi in continuare.

  • Andrei 26/07/2011 at 2:13 pm

    Congrats pentru sintetizarea istoriei muzicii!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *