“In tinerete, caminul e varianta cea mai buna de socializare si prietenie” – interviu cu Mihail Vakulovski

03/08/2011
MIHAIL VAKULOVSKI interviu st o iosif

MIHAIL VAKULOVSKI

Desi e prins în turneul de promovare al proaspătului rockman TOVARĂŞI DE CAMERĂ (Editura Cartea Românească, 2011) şi e deja în drum spre Chişinău (unde, pe 5 august, va avea loc lansarea rokmanului),  Mihail Vakulovski (critic literar, poet, dramaturg, mai nou si romancier, redactor al revistei online Tiuk! ) a găsit suficient timp să ne spună, printre altele,  câteva cuvinte despre viaţa de cămin la trecut şi la prezent.

SEVER GULEA (LIBRIS BLOG):- Cred că poţi fi considerat un veteran al vieţii de cămin: facultatea în Moldova, doctoratul la Bucureşti… Cam cîţi ani ai petrecut prin asemenea domicilii cu împrumut?

MIHAIL VAKULOVSKI:- M-ai prins, Sever:). Din 1989 pînă-n 2000 am locuit în cămine: 5 ani de facultate la Chişinău, din 1989 pînă-n 1993, din 1993 pînă-n 1996 am fost prof la Universitatea “Ion Creangă” din Chişinău, cercetător ştiinţific la Academia de Ştiinţe din Moldova, redactor la “Contrafort”, revista tinerilor scriitori din Moldova (şi mai aveam şi ore la liceul româno-german, iar noaptea mai descărcam TIR-uri cu sucuri – cea mai bine remunerată dintre aceste munci… intelectuale) şi am locuit tot la cămin (căminul 8 de lîngă cinematograful „40 let VLKSM”), iar din 1996 şi pînă-n 2000 am făcut doctoratul la Universitatea din Bucureşti şi am locuit la căminul din Theodor Pallady (staţia Ozana, Sălăjan). Au fost ani foarte, foarte frumoşi, care m-au pregătit intens pentru scrierea trilogiei!

 SEVER GULEA: Azi ai rupt-o definitiv cu viaţa de cămin? Mai ai vreun obicei dobîndit din perioada “căministă”?

MIHAIL VAKULOVSKI:  Un tovarăş de cameră de la Bucureşti, Doru Cimpoi, a spus odată, după ce s-a uitat cîteva ore în tavan: „Să-mi bag pula, după ce-o termin cu doctoratul n-o să mai stau niciodată în cămin!” Mie-mi place singurătatea, dar nu am avut niciodată probleme de nerezolvat cu traiul în cămin, semăn destul de mult pe personajul homodiegetic din rockman…

He-he, aş vrea io să-mi fi păstrat măcar cîteva obiceiuri căministe: aia a fost perioada vieţii mele cînd m-am simţit – şi am fost – cu adevărat liber, în special la doctorat, cea mai fericită perioadă din viaţa mea. Nu-mi dau seama, tre’ s-o întreb pe soţie:D.

Zice că da, îmi place să-mi spăl singur tricourile, zice, fără cămin zice că n-aş fi făcut aşa mîncăruri bune şi multe (cred că n-aş fi făcut mîncare, că înainte nu-mi făceam nici ouă prăjite), zice că, oricum, sînt doar obişnuinţe faine. Sigur are dreptate…

 SEVER GULEA: Ţine farmecul vieţii de cămin de o anumită vîrstă sau nu? De pildă, cum te-ai simţi azi, bărbat căsătorit, cu doctorat, să mai stai măcar un an într-un cămin? Plictisit, înstrăinat sau dimpotrivă, te-ai duce cu băieţii lejer la o bere la “decanat”?

MIHAIL VAKULOVSKI:  Nu ştiu cum ar fi acum, dar în perioada de care aminteşti, de studenţie chişinăuiană, nu beam bere, eram sportiv şi am băut prima oară cu tata un pahar de vin în anul II, iar berea nu mi-a plăcut şi n-am băut pînă-n anul II de doctorat, la Bucureşti, cînd ni se stingea mereu lumina şi Doru m-a corupt, convingîndu-mă că berea românească e incomparabil mai bună decît berea rusească şi moldovenească. Oricum, pe întuneric n-aveam prea multe variante, ascultam russkii rock şi mai stam de vorbă cu Doru la o bere-două-trei… Cred că şi de data asta ai dreptate – nu poţi locui toată viaţa în cămin, iar în tinereţe căminul e varianta cea mai bună de socializare şi prietenie. Oricum, noi nu sîntem fiţoşi: la Vama Veche stăm la cort, cînd ne pornim prin Europa ne oprim la hostelsurile tinereşti, cred că ne-am descurca şi la cămin, dacă ne-am trezi în situaţia asta…

 SEVER GULEA: După ce ai scris poezie, critică literară, teatru… acum iată şi un rockman. Cum e să fii pentru a patra oară debutant? Aceleaşi emoţii?

MIHAIL VAKULOVSKI:  N-am scris niciodată doar texte dintr-un singur gen literar: înainte să ştiu să scriu făceam cu tata un fel de poezii, apoi am scris proză şi critică literară (proza o ascundeam, critica era publicată-n revista raională), apoi – iar poezie şi critică şi tot aşa. Dar, fireşte, publicarea e altceva decît scrisul. Cel mai tare m-am bucurat la cartea de debut, „Nemuritor în păpuşoi”, dar, într-adevăr, editarea unei cărţi din alt gen literar e ca un nou debut şi îţi aduce alt fel de trăiri. Cel mai tare te bucuri cînd cartea e publicată imediat după ce ai scris-o, dacă e editată după o vreme mai lungă parcă nici nu mai e cartea ta.

 SEVER GULEA :Rockmanul tău face parte dintr-o trilogie. La lansarea de la Braşov, mi-ai spus că ea e gata de ani buni, că s-a născut cam în paralel cu experienţele pe care le-ai trăit. De ce o publici atît de tîrziu?

MIHAIL VAKULOVSKI: Chiar dinainte de debut îmi făcusem un plan de publicare coerent şi cu bătaie lungă, dar, fireşte, cu nişte condiţii clare, aşa că nu mi-a prea ieşit (din cauza editurilor, fireşte, că ce-a depins de mine – adică să scriu şi să fiu mulţumit de rezultatul final – am făcut). Scriu la rockman dinainte de a veni în România, iar cînd am ajuns la Braşov aveam gata „Student la Chişinău”, adică prima parte, care a apărut acum, partea a doua şi o mare parte din al III-lea volum, inclusiv finalul. Intenţionam să public toate cele trei volume împreună, între două coperte, de aceea nu l-am dat la nici o editură. Doar că serviciul nu mă lăsa nicicum să-l termin, pentru că proza îţi cere şi timp, şi energie, şi forţe proaspete (între timp am mai scris şi publicat cîteva cărţi de poezie, teza de doctorat, monografia Manolescu, cartea de teatru şi am mai scris un roman şi lucrez şi la altele…). Doar că în minivacanţa de iarnă am obosit de la traducerea pe care încă n-am terminat-o şi mi s-a făcut o poftă de scris din aia irezistibilă. Nu puteam începe un nou proiect şi nici să continui unul care a ajuns pe la jumătate, aşa că am deschis manuscrisul „Tovarăşilor…”, aşa, seara, zicîndu-mi să mă uit un pic peste el. Doar că a avut o astfel de influenţă asupra mea, încît nu l-am mai putut lăsa din mîini, am intrat instantaneu în atmosferă şi am hotărît să nu-l las să aştepte şi celelalte două părţi. De aici şi pînă la publicare a fost un singur pas – i l-am trimis doamnei Mădălinei Ghiu, redactor şef la editura „Cartea Românească”, iar ea a avut aceeaşi reacţie ca şi mine: s-a lăsat cucerită de atmosferă, personaje, naraţiune, acţiune… Deci rockmanul a fost publicat şi tîrziu, şi devreme… în acelaşi timp.

 SEVER GULEA: Am văzut că turneul de promovare a cărţii include o lansare şi la Chişinău. Mai mulţi critici din România au primit cu entuziasm volumul tău. Se poate spune acelaşi lucru şi despre critica din Republică? Crezi că vor exista diferenţe de receptare între publicul de la est, respectiv la vest de Prut?

MIHAIL VAKULOVSKI: Da, pînă acum am primit reacţii extrem de pozitive din partea criticilor şi cititorilor români şi cred că vor urma şi alte cronici. Mie mi se pare extraordinar că-mi scriu aşa numiţii „cititori simpli”, cineva (cu care nu ne cunoaştem) mi-a scris pe facebook că datorită „Tovarăşilor…” a avut cea mai faină călătorie din viaţa lui de la Iaşi la Bucureşti şi toţi mi-au scris că n-au putut lăsa cartea din mîini… La Chişinău încă n-a ajuns cartea, dar – la fel – mi-a scris multă lume că e nerăbdătoare să pună mîna pe ea, au apărut discuţii, dar nu aplicate pe text, deocamdată, fragmente publicate în reviste şi pe site-uri, texte de întîmpinare etc. O să vedem cum o vor recepţiona după lectură (lansarea e doar poimîine -4 august, după performance-ul-lansare de la Iaşi: mulţumiri Claudiei Fitcoschi şi Irinei Macedonschi pentru super-organizarea turneului de lansare!). Da, cred că basarabenii o vor citi puţin altfel, vor fi mai implicaţi şi nu li se va părea atît de distractivă cum pare în partea asta a Prutului. Deşi în faţă sînt mereu personajele, basarabenii vor fi mult mai atenţi la context, la momentele istorice, la evenimentele din spatele personajelor şi din afara căminului, unde, să fim sinceri, nu prea conta sistemul politic de afară. Cred c-o să-i enerveze mai tare pe unii, o să-i entuziasmeze mai intens pe alţii, alţii se vor bucura că recunosc locuri şi-şi amintesc de unele evenimente, alţii vor căuta personaje sau chiar… pe sine. Apropo, prezentatorul cărţii e Constantin Cheianu, unul din cei mai tari scriitori basarabeni contemporani, dramaturg, autorul cărţii „Sex & Perestroika”, volum pe care vi-l recomand cu insistenţă.

 SEVER GULEA: Aşa cum apare în rockmanul tău învăţămîntul filologic în Republică, înainte (şi chiar după) 89, are o dimensiune profund caricaturală: e plin de impostori, ideologi, ignoranţi. Chiar aşa arătau lucrurile la vremea respectivă sau ai ales să le prezinţi aşa din raţiuni de construcţie narativă? Sau e vorba de un soi de răzbunare prin ficţiune, de felul tău de a compensa dezamăgirile şi frustrările din epocă?

MIHAIL VAKULOVSKI: Nu e nici o răzbunare. N-am fost un student supărat, mi-am umplut mereu timpul liber – cu lecturi şi foarte, foarte mult sport, n-am avut timp de frustrări, eram incredibil de optimist şi energic. Dar asta nu înseamnă că n-am observat sistemul de învăţămînt şi universitatea şi facultatea şi profii. Multe personaje au un model real; colegii de facultate şi de cămin, prietenii din studenţie şi profesorii să cumpere cartea – o să rămînă surprinşi dacă n-o să se găsească în rockman: >:).

 SEVER GULEA: Pînă la urmă, ce caută studentul la Chişinău, la Facultatea de Filologie înainte de 1989? Era puţin masochist sau avea mult umor negru?

MIHAIL VAKULOVSKI: Personajul homodiegetic seamănă foarte mult cu mine, pentru că şi eu am studiat în acelaşi loc cu el şi chiar în aceeaşi perioadă, iar personajele din carte seamănă foarte tare cu tovarăşii mei de cameră, prieteni, colegi de studii, etc. Am scris şi eu despre ce cunosc mai bine, nu-mi prea place SF-u’:-&. Dacă mă întrebi pe mine de ce am ales filologia chişinăuiană, e simplu: ştiam ce vreau – eram un basarabean care vroia să înveţe „literatură”.

 SEVER GULEA:Cum arată astăzi facultatea de la Chişinău şi cum mai e azi viaţa de cămin? A pierdut, a cîştigat ceva?

MIHAIL VAKULOVSKI: Pe cît de bine cunosc perioada căministă din carte, pe atît de puţine ştiu despre viaţa de acum din căminele studenţeşti. Sigur s-au păstrat foarte multe, dacă m-aş duce acum în căminul descris în rockman sînt convins că aş retrăi stări, s-ar putea să fie chiar totul la fel ca atunci, mai ştii, poate aş reîntîlni şi personaje, oricum, WC-ul e la locul lui, baia – la fel, sper că şi sala de lectură, totuşi… că „ungheraşul roşcat” e demult istorie…

 SEVER GULEA: Există diferenţe între viaţa de cămin din Republică şi viaţa de cămin din România? E mai bine, e mai rău sau problema nu merită pusă în termenii aceştia?

MIHAIL VAKULOVSKI: La Bucureşti am locuit într-un cămin cu totul diferit de căminul din „Student la Chişinău” (administratorul mereu ne atenţiona că regimul e hotelier, mai ales cînd cerşea mită). Să-ţi spun doar că la Bucureşti nu aveam bucătărie comună (şi nici altfel de bucătărie nu era), baia şi WC-ul erau în cameră – din start nu poate fi vorba de o comunicare la fel de sănătoasă… Partea a treia, cu colegii de doctorat, va fi foarte diferită de „Student la Chişinău”, dacă asta ascunde întrebarea ta:).

 SEVER GULEA: Şi scrierile fratelui tău (n.r.: Alexandru Vakulovski) – mă gîndesc aici la „Pizdeţ”- au încărcătură biografică şi vorbesc despre viaţa de student, însă protagoniştii săi duc o viaţă mult mai chinuită, sub semnul excesului şi al protestului prin indiferenţă. Studenţii din “Tovarăşi de cameră” nu par să aibă nici ei o viaţă uşoară, dar se descurcă la Chişinău, cu mai multă seninătate, cu ceai, karate, fotbal. Există vreo explicaţie pentru diferenţa asta de alegere a strategiilor de supravieţuire? E vorba de raportarea diferită pe care aţi avut-o tu şi Alexandru vis-à-vis de studenţie?

MIHAIL VAKULOVSKI: Există multe explicaţii. Şi personajul lui principal semăna tare cu el, fiind studenţi în acelaşi loc şi în acelaşi timp. Doar că el a scris „Pizdeţ” în direct, de pe baricade, cum ar veni, iar eu – după ce personajul meu deja îşi parcursese drumul, naratorul meu e la doctorat şi povesteşte despre studenţie, iar al lui – e un student care povesteşte – la prezent – despre ce trăieşte. Apoi, Yo, personajul lui, nu e tocmai acasă, deşi el aşa credea înainte să pice la Cluj, că vine „acasă”, doar că din anul III la Filologie de la Universitatea din Chişinău a fost aruncat de „fraţi” în anul pregătitor, să înveţe limba lui cu arabii şi africanii… Personajul meu e senin pentru că e acasă şi nu are dezamăgiri majore, din contra: pică URSS-ul, se întîlneşte cu „fraţii” la Podul de Flori etc. Temele sînt diferite, atmosfera e diferită, locul acţiunii e diferit, totul e diferit. Unicul lucru care le apropie e că romanele au fost scrise în acelaşi loc în acelaşi timp, frate-meu scriind „Pizdeţ” (cel puţin prima variantă) la mine, în căminul din Bucureşti, cînd eu scriam prima variantă a „Tovarăşi-lor de cameră”…

 SEVER GULEA:  Cam pe cînd anticipăm următorul volum al trilogiei şi ce perioadă de timp va acoperi acţiunea din el?

MIHAIL VAKULOVSKI: Al doilea roman din trilogie va fi de legătură între cele două rockmane „studenţeşti”, cînd Hai e student la Chişinău şi doctorand la Bucureşti. E un fel de Prut care e cumva pe ambele maluri, dar mai mult pe unu’ dintre ele:D. De fapt, e gata de multă vreme, dar sigur nu va rămîne aşa cum e acum, mai am mult de muncă la el pînă o să fiu gata să-l las în lume singur-singurel. E vorba de perioada în care Hai e cercetător ştiinţific la Academia de Ştiinţe şi profesor de analiză a textului şi literatură universală la Universitatea „Ion Creangă” din Chişinău, în anii 1993-1996, un rockman cu profesori, cercetători, scriitori, academicieni şi, fireşte, studenţi… O lume mai pestriţă, dar puţin exploatată în literatura română. Trebuie să-mi fac timp ca să termin un proiect ca acesta, măcar o săptămînă-două (şi asta după ce voi termina traducerea!), timp pe care, însă, nu îl zăresc la orizont… deocamdată.

 SEVER GULEA: Va fi tot un rockman sau trece pe ritmuri mai soft?

MIHAIL VAKULOVSKI: Va fi rock, futu-i! (parafrază după profesorul & scriitorul Dragoş Varga, care după ce a citit „Tovarăşi…” mi-a scris: „E rock, futu-i!”).

(2 august 2011, Braşov)

TOVARĂŞI DE CAMERĂ - MIHAIL VAKULOVSKI cartea

TOVARĂŞI DE CAMERĂ – MIHAIL VAKULOVSKI

Rockmanul TOVARĂŞI DE CAMERĂ, un volum cu puternice accente autobiografice care vorbeste, cu mult umor şi spirit de observaţie despre ce înseamnă să fii student la Chişinău,  a fost lansat la Braşov pe 28 iunie 2011 – impresiile noastre de la lansare sunt aici, iar cele despre roman aici.

Rockmanul este disponibil şi pe www.libris.ro, dar şi la Librăria Şt.O.Iosif din Braşov.

Interviu realizat de Sever Gulea.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *