Muzica timpurilor noastre a ajuns la o diversitate atat de mare si la o paleta de exprimare atat de vasta incat este imposibil sa afirmi ca un gen anume domina peisajul auditiv sau chiar sa incerci sa evidentiezi niste tendinte actuale ale ascultatorului anului 2011. Traim vremurile subgenurilor, combinatiilor de stiluri, fuziunilor dar mai ales vremurile retro-ului cosmetizat si prezentat publicului larg ca ceva cu totul si cu totul nou. Din pacate scena actuala a muzicii , atat in Romania cat si in strainatate, este dominata de artisti ce folosesc formule clasice si retete deja incercate de altii preluand cantece celebre ale trecutului si dandu-le o alta fateta printr-o interpretare moderna. Dar un lucru foarte bun pe care noul mileniu l-a adus in muzica a fost numarul foarte mare de trupe si artisti care isi incearca norocul pe marea scena si care pornesc la drum cu visul de a schimba perceptia muzicala si de a fi tinuti minte in istoria , din ce in ce mai bogata, a muzicii universale. Chiar si acum , in timp ce eu scriu aceste randuri pentru ultima mea interventie, zeci de trupe din toata lumea isi inregistreaza albumul de debut iar alte cateva sute repeta undeva in niste garaje dezafectate in speranta unei cariere de succes.
Oricat de greu ar fi sa numim un gen predominant in lumea muzicala actuala nu putem nega niciodata ca aceasta este perioada in care muzica electronica a ajuns la o maturitate deplina, daca nu chiar la apogeu, si nu mai este de mult acel stil de muzica cu un numar restrans de fani depasindu-si meritat conditia de nisa. Cluburile, stadioanele, plajele si radiourile emana sunetul electronic al artistilor deveniti universali. Adevarata ascensiune a muzicii electronice spre culmile cele mai inalte ale succesului a avut loc in a doua parte a anilor ’90 cand duo-ul francez Daft Punk a decis sa renunte la aspiratiile de a deveni trupa care a reinviat punk-ul si si-au schimbat orientarea muzicala, preluand stafeta eletronicii de la veteranii Kraftwerk, Jean Michel Jarre si Mike Oldfield. Daft Punk au introdus notiunea de “show” in muzica electronica mutandu-si aparatura din cluburi cu capacitate restransa pe stadioane si arene de concert, pana atunci accesibile doar rockerilor. Cu lansarea fiecarui album Daft Punk au schimbat conceptul showului ridicand stacheta din ce in ce mai sus (de la piramide multicolore la navete spatiale criptate). Folosind sampleluri ,bucati muzicale extrase din cantece deja existente si repetate pe parcursul piesei nou create, dar si multe sunete proprii francezii ce si-au asumat personalitate de roboti (chiar si atunci cand dau interviuri folosesc niste caschete prin vizorul caruia curge textul pe care vor sa il transmita) au cucerit lumea si au dat startul revolutiei electronice. Cei ce i-au urmat au fost oameni care au dus tehnica de sampling la perfectiune si au uimit atat publicul cat si criticii prin frumusetea minimalismului promovat. Impatimitii genului iti vor spune ca nu conteaza complexitatea muzicii pe care o asculta cat timp acele putine sunete care ies din mixerul dj-ului ii tin lipiti pe ringul de dans si ii poarta intr-o transa care cu greu poate fi egalata de orice altceva in aceasta lume. Astfel fie ca promoveaza un stil agresiv de dans si energie pozitiva (ATB, Tiesto, Paul Van Dyk), fie ca promoveaza un sunet linistitor, linear ce te poarta pe plaje ce debordeaza de serenitate (Chicane, Armin Van Buuren) artistii muzicii electronice , ce au devenit internationali prin renuntarea titulaturii de dj ce era de obicei pusa in fata numelui lor de scena, cuceresc un numar din in ce in ce mai mare de fani si asta nu poate decat sa reflecte valoarea lor si capacitatea lor de a privi muzica intr-un fel in care nimeni altcineva nu o poate face.
Desi nu atat de spectaculos precum muzica electronica si celelalte genuri , cu o traditie mai indelungata, au progresat cu pasi marunti spre un alt nivel. Anii 2000 au insemnat o schimbare la fata si a grizonatului rock sau a batranului pop. Astfel in muzica rock numele cel mai des pomenit in aceasta perioada este “indie”. Indie este o denumire pentru trupele de garaj ce asteapta sa fie descoperite si sa explodeze pe mapamondul muzical. Aceste trupe aspirante au existat dintotdeauna doar ca nu aveau o denumire oficiala…intr-un fel sau altul si giganti ca Rolling Stones sau The Who au fost indie la inceputul carierei lor. Trupele de indie ale secolului XXI propun un sunet de garaj, neslefuit cu versuri inteligente si indemnuri la o manifestare sincera a sentimentelor umane. Formatii seminale si inovatoare precum White Stripes, The Libertines sau Kasabian reprezinta viitorul rockului care suna foarte foarte bine. Nici de cealalta parte a baricadei nu o ducem rau…muzica pop promoveaza si ea niste nume provocatoare si originale precum Pink, Beyonce sau Maroon 5. Dar cum muzica pop/dance/pop-rock s-a adresat intotdeauna segmentului tanar de ascultatori este foarte firesc si normal ca adolescentii sa fie cei ce dau ora exacta in domeniu; si cum istoria ne-a aratat ca niciodata nu s-au inselat acestia ne indreapta urechile catre artistii tineri care cu putin noroc pot ajunge urmatorii Michael Jackson sau Madonna. Oricat cat de huliti ar fi de cei ce nu inteleg Miley Cirus, Selena Gomez, Tokyo Hotel, Jonas Brothers sau Black Eyed Peas aduc spiritul tanar intr-o muzica intrata intr-o faza de oboseala iar buna dispozitie este primul lucru care iti vine in minte atunci cand piesele lor iti invadeaza simtul auditiv.
La final am pastrat un gen care si-a anuntat debutul in noul val al muzicii si e putin probabil sa dispara vreodata. Un gen ce a castigat foarte multi adepti intr-o perioada scurta de timp si care pe cat este de controversat pe atat este de original: rapul sau hip hopul. Hip hopul este mai mult o expresie artistica decat o muzica in sine; el se bazeaza pe o formula extrem de simpla si nu prea…simpla pentru ca are un negativ (format din sample sau sunet original) care se repeta pe parcursul piesei constituind scheletul muzical al acesteia dar extrem de complicata pentru ca versurile si rimele reprezinta totul. Hip hopul da glas unor generatii intregi de tineri furiosi si frustrati care s-au saturat sa auda doar cuvinte frumoase, tineri ce nu mai vor sa fie chemati la lupta pe armonii sau solo-uri de chitara, tineri ce vor sa auda artistii rapului folosind un limbaj cat mai malitios pentru ca ei sa nu fie nevoiti sa o faca, tineri ce vor sa auda ,in piesele genului, despre metode violente de lupta impotriva sistemului pentru ca ei sa poate lupta prin vocea profetilor furiosi. De la N.W.A la Eminem si de la Run DMC la Jay-Z artistii hip hop reprezinta poate esenta muzicii cu mesaj, adevarul despre acea viata de care multi nu vor sa auda, unde rozul nu este culoare principala. Frumusetea mesajului crud transmis si inteligenta cu care rimele bine gandite si construite se succed ametitor intr-o piesa hip hop raspund prompt la intrebarea “ de ce acest gen place la atat de multi oameni?”.
Fie ca suntem tineri sau batrani, inalti sau scunzi, bogati sau saraci vom fi intotdeauna uniti de ce e frumos…si ce poate fi mai frumos in aceasta lume decat muzica? Muzica ne bucura, muzica ne intristeaza, muzica ne da aripi pentru a zbura spre idealuri inca neatinse, muzica ne aduce cu picioarele pe pamant atunci cand am visat prea frumos, muzica ne da increderea ca totul va fi bine si daca lupti indeajuns vei aduce soarele si pe strada ta. Traiasca muzica si cei ce au ajuns sa o (re)cunoasca!
In perioada 22 – 28 august 2011, va asteptam la Libraria St.O.Iosif din Brasov pentru a-i (re)descoperi pe artistii noului val, in cadrul ultimei saptamani a campaniei Saptamana, muzica si muzichia. Toate Cdurile noului val vor beneficia de 10% reducere intreaga saptamana.
