Albert Camus – scriitor inNOBELat

05/09/2011

Prima propunere a saptamanii, conceputa de colegul meu, Dorian Dron:

Iata si primul scriitor selectat in cadrul campaniei Scriitori inNOBELati pe care o derulam la Libraria St O Iosif Brasov,  pe perioada a şase săptămâni:  este vorba de Albert Camus. Care ar fi criteriile selecţiei ati putea întreba ?    Dintr-un total de 107 scriitori tocmai pe Camus sa-l aleg primul? Nu ar fi prea greu de explicat…

Un scriitor reprezentativ pentru cultura franceză a secolului XX şi o personalitate ce a ieşit din stereotipul predecesorilor poate doar prin simpla orientare ideologică – deopotriva romancier, dramaturg si filosof, Camus a avut meritul deplasării focusului de pe problematica omului în societate şi a raportului cu aceasta catre exilul omului în suferinţă, a omului redus la tiparul angoasei ca sursă de evadare. Ideile sale au fost suficient de fertile incat sa fie continuate de un alt nominalizat al premiului Nobel, Jean Paul Sartre, un existenţialist al absurdului, care, în absurdul său lăuntric, a refuzat prestigioasa distincţie.

Curios este faptul că desi a avut o copilărie traumatizantă, traita într-un mediu ostil aflat la limita subzistenţei, cu o mamă ce muncea în fabrici de cartuşe şi spăla rufele la vecini pentru bani şi lipsit de influenta paterna (tatal a decedat în Primul Război Mondial), Albert Camus se considera un om norocos care a avut ocazia sa învăţe de timpuriu multe lecţii de la viaţă. Dorinţa de afirmare a fost invers proporţională cu situaţia sa materială. În celebrele lui Caiete nota: „Ducând o viaţă săracă printre oamenii aceia umili sau vanitoşi, eu am atins în modul cel mai sigur ceea ce mi se pare a fi adevăratul sens al vieţii”. Pe temeiurile acestei experienţe tumultuoase şi-a construit propria ideologie, punând bazele unui nou curent literar si filosofic: EXISTENŢIALISMUL, teoretizându-l prin două lucrări manifest: Mitul lui Sisif şi Omul revoltat. Etimologic vorbind, existenţialismul ar putea fi tradus prin sintagma „a te situa în afară”. De aici şi punctul de plecare al tânărului scriitor ce a găsit o modalitate cathartică prin noua abordare a viziunii despre lume. Traumele din copilărie le-a explorat până la autoanihilare, identificându-l pe autor cu personajul generic al operei sale, un «exilat din lume dar totuşi în contact cu ea». Absurd la prima vedere. Cum un exilat în raport cu lumea ? O idee utopică am spune. Dar nu şi pentru Camus. Prototipul uman pentru autor este cel ce vrea să fugă de absurdul vieţii, dar care fără voinţă proprie asistă la spectacolul ridicol al împrejurărilor. Iar salvarea sau mai bine spus amânarea trăirilor vine tocmai din lupta continuă. Însă nici aici să nu va aşteptaţi la o luptă pentru un ideal, ci mai degrabă tot pentru o idee absurdă.

Singura operă ce-l salvează pe acest prototip indecis asupra destinului său este Ciuma, o catedrală literară, vorba lui Proust, a «suferinţei ce salvează». Într-un oraş liniştit, departe de orice calamitate se instalează de urgenţă starea de carantină prin apariţia sutelor de şobolani purtători ai virusului ciumei. De aici şi moartea inevitabilă a miilor de oameni, îngropaţi de medici în groapa comunală. Cum medicamente nu existau pentru tratarea bolii, salvarea vine prin însăşi resemnarea personajului-narator ce renunţa la lupta, singura care îl îndepărta de frisoanele conştienţei. Dar absurdul îşi recapătă supremaţia şi salvarea este inevitabilă. Nu fericirea este cea care triumfă ci tocmai regretul după o lume pierdută.

Camus a desăvârşit arta absurdului ca existenţă şi a creat imaginea omului revoltat ce vrea să evadeze dar care spre dezamagirea sa sfârşeşte tot prin contactul direct cu ea.

De aceea am ales ca primul scriitor „ÎNNOBELAT” să fie Albert Camus, pentru că el a intuit încă din 1942 un secol al vitezei pe care modernii îl trăiesc fără a conştientiza.

Şi pentru că era necesară o anumită legătură a modernilor cu postmodernii, din punct de vedere ideologic şi estetic, pentru a deschide culoarul către viitorul căştigător al Premiului Nobel din acest an, Albert Camus mi s-a părut un reper important si  o sursă inepuizabilă de inspiratie pentru  toti scriitori care l-au succedat pe francez, atat cei deja decoraţi cu prestigiosul premiu cat si cei care isi asteapta inca recunoasterea.

 În această săptămână opera lui Albert Camus beneficiază de o reducere de 20% în Librăria Şt.O.Iosif. Lectură plăcută !

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *