Gabriel Garcia Marquez – scriitor “inNOBELat”

13/09/2011

Colegul meu, Dorian Dron, va prezinta un nou scriitor inNOBELat:

Am ajuns în a doua saptămână din campania „Scriitori înNOBELati”. Dacă primul scriitor, Albert Camus, dat în urmărire generală  pe blogul Libris si la Librăria Şt.O.Iosif a fost anchetat, judecat şi declarat vinovat, urmând ca pentru următoarele doua secole să fie retinut cu prisosinta pe rafturile marilor biblioteci, pe rafturile librariilor si in mintea cititorilor, beneficiind de drept de vizitare nelimitat, cel de-al doilea inculpat pe lista noastră este un columbian, Gabriel García Márquez.

Învinuirile aduse sunt extrem de grave iar tribunalul s-a sesizat. Două teme autentice folosite în scopuri personale au dat dovada unei gândiri excesiv de clare: „realitatea socială şi politica latino-americană.” Ori pentru asemenea mişcări literare autorul sus-menţionat trebuie adus în faţa instanţei.

Suspectul nu a avut traume în copilărie asemeni predecesorului său francez, ba chiar a fost un răsfăţat al familiei. Copilărind nouă ani alături de bunicii săi, pentru ca apoi să se mute cu familia, în urma decesului colonelului, Gabriel şi-a format deprinderile scriitoriceşti pe la diferite şcoli, pendulând între profesiile de avocatură şi jurnalist, optând în cele din urmă pentru cea de redactor. Din 1969 perspectivele cognitive i se deschid către «meseria» de scriitor, abordând diferite personalităţi culturale ale vremii.

Dar pentru că niciodată o biografie, oricât de frumoasă ori interesantă ar fi, nu poate să redea imaginea perfectă a unui om, ne vom orienta către lucrurile concrete, materiale dactilografiate şi publicate de scriitorul columbian.

Sa să ne oprim puţin asupra a doi termeni: realitatea socială şi politica latino-americană. Pana la Marquez se scrisesera de-a lungul timpului sute de cărţi despre particularitatile unui anumit aparat politic ori ale unei comunităţi, subiectul parea sa fie deja îmbâcsit şi epuizat, insa prea putin se scrisese despre frământările, neliniştile şi nevoile unui individ în căutarea unui lucru. Ca mişcare literară, cu toate că ar fi cam restrictiv să o cităm ca atare, García Márquez s-ar încadra într-un metaforic «realism magic». De ce magic şi de ce realism ? Poate părea o utopie frumoasă, un joc de cuvinte scriitoricesc, dar nu… Politicul şi socialul la Márquez se joacă cu cititorul, sunt asemeni unei scamatorii bine fabricate în laboratorul propriu şi scoasă în public, sunt aidoma unei pelicule de ceaţă, ce se evaporă la cea mai mică adiere de vânt. De aceea scriitorul este un inventator, pentru că el se joacă cu reţetele, cu compoziţiile, iar la sfârşit iese mulajul. În opera sa, importante nu sunt ierahiile sociale (aristocraţi vs. plebe) ori statutul unor personaje, ci mai degrabă relaţiile dintre ele. Universul este unul pe care cititorul şi-l aproprie, chiar dacă nu corespunde unei lumi contemporane, dar caruia ii gaseste echivalenţele în propriul mental, un lucru deloc intamplator ci mai degraba tributar talentului autorului columbian. Datorită înclinaţiei cititorului modern către arta cinematografică (prin excelenta vizuala), popularitatea romanelor lui Marquez a crescut si pe fondul ecranizărilor rulate de-a lungul timpului. Exemplar este Dragostea în vremea holerei, un film ce respectă în proporţie de 90% cartea, dar care poate avea un efect iluzoriu, perturbator. Insa pentru un cititor «hrănit» în gramaje minimale cu ingredientele operei, un astfel de film transmută planurile, aducându-l pe lector în realitatea concretă a cărţii şi nu în cea plauzibilă, imaginară.

Tot ceea ce contează este că o astfel de carte abordează o temă pe pe care şi predecesorul său, Albert Camus a folosit-o în romanul Ciuma, însă la Márquez maladia este singura care poate apropia personajele, poate reda iubirii flacăra iniţială. Un cuplu despărţit de un tată obsedat după putere, după statutul în societate, ce nu priveşte în ochii fetei sale şi nu-i acceptă propunerea de a se căsători cu un biet scriitor, reuşeşte să se regăsească pe un vapor bântuit de holeră. Chiar dacă bariera dintre ei este vădit impenetrabilă prin prezenţa soţului-doctor, moartea acestuia şi instalarea carantinei vine ca o salvare pentru sufletul chinuit al personajului narator: Florentino Ariza.Insa socialul si politicul la Marquez care par sa dea osatura cadru a romanului se dovedesc a fi «teme-mască», să le spunem; teme ce ascund de fapt altele mult mai profunde.

De aceea cel de-al doilea răzvrătit împotriva sistemului a fost nominalizat la Nobel, pentru că întotdeauna în spatele unei măşti se regăseşte o idee, o speranţă sau o iluzie. Şi prin aceasta Marquez a reuşit să valorifice o cultură şi un mod de existenţă ce pentru majoritatea pare doar un imaginar.

În această spătămană colecţia Gabriel García Márquez beneficiază de o reducere de 20 % în Librăria Şt.O.Iosif. Lectură placută !

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *