Mario Vargas Llosa – scriitor inNOBELat

18/10/2011

Colegul meu, Dorian Dron, va invita sa descoperiti un nou scriitor inNOBELat:

Am ajuns în ultima săptămână de ÎnNOBELaţi. Pentru a finaliza campania  mai avem nevoie de un singur suspect, dat în urmărire generală de blogger-iştii Libris. Numele său: Mario Vargas Llosa. De data aceasta ne-am propus să ieşim de sub amprenta stereotipului creat pe parcursul celor 5 săptămâni şi ne vom distanţa de interpretările critice amănunţite, pentru a ne motiva alegerile făcute în legătură cu laureaţii. De ce, aţi putea întreba ? Nimic nu este mai plictisitor decât un format prestabilit, ce respectă o anumită rigoare vizionară. Iar critica nu se rezumă doar la judecăţi de valoare, ci şi la inedit, la particularităţile formale inovative ale unui anumit curent sau reprezentant de-al său. Că Llosa este un scriitor valoros, o ştim deja. Poate ca nu stim la fel de bine faptul că a militat pentru o politică democratică agresivă, pe structura unei apartenenţe la un soi de comunism, inca din copilărie. Nu are nicio relevanţă. Că s-a însurat de două ori cu rude de-ale sale, prima oară cu o cumnată a unchiului matern şi a doua oară cu verişoara lui, de asemenea nu valorifică potenţialul creativ, cel mult îl poate induce.

Am putea sa ne intrebam:  de ce Camus a fost ales primul ÎnNOBELat din această   campanie ? Involuntar sau nu, el a stat la baza unui curent des invocat de scriitorii vizaţi. O viziune noua, bazată pe raportul dintre om şi societate, omul fiind văzut ca un reper intrinsec societăţii, definit ca existenţialism, a format mentalitatea precursorilor amintiţi pe durata campaniei: Saramago, Marquez, Herta Muller şi nu cel din urma Llosa. De aici şi legătura permanentă cu o anumită viziune, bineînţeles propagată în mod diferit, dar cu temelie camusiană. Dacă la scriitorul francez observam existenţialismul ca pe o formă de eliberare «din lume prin lume», angoasele individului contribuind la eliberarea lui, la scriitorul peruan individul, mai ales în cartea Oraşul şi câinii, caută să se elibereze de constrângerile încarcerării, dacă ne gândim la sistemul strict din armată, singura dolenaţă fiind recăpătarea libertăţii pierdute.

Un alt substrat amintit pe parcursul campaniei noastre a fost cel politic, redat din perspectiva unui anumit personaj ori a unor anumite întâmplări. Exemplele sunt multiple. La Herta Muller am observat o oglindire a sistemului totalitar represiv, ce modifica personalităţile către o voită uniformizare. La Llosa nu putem identifica cauzele ori legăturile personajelor cu o anumită formaţiune politică, dar observăm efecte ale structurilor sale în mentalităţile şi în acţiunile indivizilor. Armata apriori este un loc iniţiatic, ce clădeşte o nouă conduită şi raportare a omului cu lumea, dar la Llosa ea este reflectată  nu fantastic, ci în încrengătura de sentimentele frustrante pe care le acumulează personajele. Şi cand te gandesti ca totul porneşte de la un simplu furt al subiectelor pentru examen. Restul va ramane sa descoperiti.

Aşadar, eu, Dorian Dron, vă mulţumesc pentru amabilitatea de a participa la campania noastră şi vă aşteptăm în librăria Şt.O.Iosif. Până la o reeditate a laureatului Nobel pentru literatură de anul acesta, Tomas Tranströmer, vegheaţi-ne de aproape.

Colecţia Mario Vargas Llosa va beneficia de o reducere de 20 % în perioada 17-23 octombrie 2011 în Librăria Şt.O.Iosif Brasov.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *