Totul conteaza!

24/10/2011

Multe filme şi cărţi au exploatat deja angoasa ciudată pe care o trăiesc oamenii atunci când îşi află data exactă a morţii. De ce spun ciudată? Pe de o parte toţi suntem conştienţi că vom muri într-o zi (adică certitudinea morţii ne este familiară) şi asta totuşi nu ne împiedică să ne bucurăm de viaţă, să exilăm la marginea conştiinţei sau dimpotrivă, să ne confruntăm senini cu ideea morţii. Pe de altă parte, în momentul în care un om îşi află data exactă în care va trece în nefiinţă, totul pare să se dea peste cap, dezvăluirea cronometrului cu numărătoare inversă, până la momentul final, pare să coboare moartea din planul ameninţător abstract cu care suntem obişnuiţi şi să o aducă într-o realitate teribil de angoasantă. Cert este că, aşa cum au înscenat o mulţime de lucrări de ficţiune până acum, atunci când află cu exacitate data morţii, oamenii se schimbă profund:  preocupaţi probabil atât de felul în care îşi va aminti posteritatea de ei, cât şi de propria imagine de sine, condamnaţii cu data anunţată de “expirare” se pun serios pe treabă: de la  întocmirea listelor complete de lucruri de făcut înainte de moarte şi până la reorganizarea sistemului de valori şi  reevaluarea relaţiilor cu cei din jur.

Dar ce faci atunci când afli ziua precisă a sfârşitului lumii, ziua în care nu doar tu ca individ, ci întreaga specie va fi ştearsă de pe suprafaţa Pământului? Un asemenea scenariu ar putea să antreneze o atitudine antitetică celei de care vorbeam mai devreme şi asta pentru că, în acest al doilea caz, devii conştient de faptul că nu va mai exista o umanitate care să-şi amintească de tine în niciun fel, că ne îndreptăm cu toţii, în acelaşi timp spre vidul absolut. Mă gândeam că pentru un personaj informat de o asemenea catastrofă, viaţa se va deprecia complet şi inevitabil, orice alegere, orice efort vor fi reduse complet la deşertăciune de fatalitatea cunoscută. Cu toate acestea deşi află încă din viaţa intrauterină, de la o voce colectivă misterioasă că, la 36 de ani va fi martorul unei Apocalipse (un meteorit va lovi Pământul), Junior, personajul din romanul lui Ron Currie Jr., nu devine niciun cinic definitiv, nici vreun guru pentru vreo sectă şi nici vreun depresiv incurabil.

Junior se naşte într-o familie americană: tatăl este un veteran al războiului din Vietnam (care s-a întors cu mintea întreagă acasă)  care munceşte pe brânci, la slujbe prost plătite, să-şi întreţină familia, regretându-şi mereu trecutul glorios de jucător de baseball promiţător. Mama lui Junior este complet acaparată de noul venit pe lume, neglijându-l pe Rodney, fiul mai mare cel care reuşeşte să se recupereze după o cură de dezintoxicare şi să devină, spre bucuria tatălui un jucător profesionist de baseball. De mic copil, Junior se dovedeşte un copil supradotat, fascinat desigur de sfârşitul lumii, inteligent şi destul de retras (singura persoană cu adevărat apropiată este Amy, fata pe care o va cunoaşte la şcoala specială şi care îi va compensa nevoile de afectivitate). El este călăuzit, pe tot parcursul romanului de o voce colectivă care îi oferă o perspectivă omniscientă asupra lumii şi persoanelor din jur. Talentele şi informaţiile privilegiate ale lui Junior nu vor rămâne trecute cu vederea: în fond, chiar şi când vine vorba de Apocalipsă, se găsesc destui oportunişti care să îi exploateze posibilităţile: Junior va fi recrutat de serviciile secrete şi va lucra la un proiect de cercetare care are ca scop transformarea asteroidului fatal într-un veritabil instrument militar. Interesant este că Junior, deşi ştie că totul se va sfârşi într-o zi bine precizată, el se străduieşte cu asiduitate în tot ceea ce face: lucrează cu pasiune pentru guvern, lucreaza la fel de neobosit pentru a găsi un tratament la cancerul pe care îl dezvoltă propriul părinte şi pentru a-şi susţine fratele afectat de dependenţa de droguri. Pentru el, aşa cum îi sugerează şi vocea care îl sfătuieşte permanent, de-a lungul romanului, totul pare să conteze, orice alegere are consecinţe profunde: de la primele mişcări involuntare in utero (care ar putea provoca o schimbare a dispoziţiei cordonului ombilical şi implicit, sufocarea), la gestul strivirii unei insecte (cu repercusiuni care respectă efectul fluturelui) şi până la propoziţiile pe care le adresează lui Amy, de care se va îndrăgosti.

Proporţia acestor alegeri va fi întărită spre finalul romanului, în apropierea Apocalipsei anunţate, atunci când vocea omniscientă îi va dezvălui lui Junior că trăieşte într-un veritabil multivers, în care există o mulţime de lumi, în care sunt incluse toate acţiunile posibile pe care le-ar fi putut face protagonistul Şi mai interesant este momentul în care vocea colectivă îi va da de ales lui Junior: să trăiască o a doua viaţă în oricare din acele universuri. Alegerea lui Junior va fi surprinzătoare, până şi pentru acest arbitru divin anonim, atâta timp cât personajul principal are posibilitatea să opteze pentru o existenţă în care aproape toate dramele pe care le-a trăit ar fi fost evitabile. Până la urmă, aşa cum sugerează destinul lui Junior, chiar şi atunci când eşti copleşit de povara omniscienţei, realizezi că viaţa este nu este atât o poveste despre o destinaţie, cât o poveste despre un drum, un drum pe care îl vrei mai degrabă plin de farmec şi provocator, decât copleşit de siguranţă sterilă.

TOTUL CONTEAZA ! – Ron Currie Jr – Editura Pandora M, 2011

Cartea poate fi comandata online pe www.libris.ro.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *