Martin, neintelesul

09/11/2011

Există o categorie de filme despre care se spune că sunt atât de proaste încât ajung să fie de-a dreptul bune, atâta timp cât nu încerci să le iei prea în serios, deşi aparent ele caută să fie luate în serios. Mă gândesc la două exemple mai mult sau mai puţin cunoscute –din categoria filmelor cult: seria Evil Dead, a lui Sam Raimi sau Braindead al lui Peter Jackson (iată doi regizori care merită descoperiţi mai ales pentru ce au făcut înainte de Spiderman sau Lord of The Rings) – filme care se autointitulează drept filme de groază dar care adună atât de multe clişee ale genului şi o asemenea cantitate de violenţă încât devin grotesc de… amuzante. Acest efect nu este nicidecum întâmplător (altfel am vorbi de umor involuntar, ceea ce e ultimul lucru pe care îl doreşti de la un film de groază), ci  este premeditat regizoral într-o manieră destul de originală.  Spre deosebire de parodiile obişnuite, în care personajele fie devin conştiente de ridicolul situaţiei clişeice în care se află, reacţionând intenţionat pe dos decât te-ai aştepta, fie sunt pe deplin ignorante şi nu acţionează nici măcar conform aşteptărilor situaţionale stereotipe, în filmele lui Raimi sau Peter Jackson personajele caută să-şi asume până la capăt cu seriozitate rolurile nedorite, de luptători împotriva forţelor malefice şi tocmai prin această stăruinţă ajung să devină amuzanţi. Cam la fel se petrec lucrurile şi în cazul microromanului lui Karin Slaughter, un roman în care se adună tipologii distilate până la caricatură dar care nu îşi depăşesc condiţia stereotipă nici chiar la finalul romanului.

Martin Reed este întruparea absolută a mediocrităţii, cu o viaţă la fel de patetică pe cât te-ai fi aşteptat să fie „cea a fratelui geamăn mai puţin atrăgător al lui Jodie Foster”. Venit pe lume arătând ca o focă umflată, Martin a părut a fi predestinat, încă de la naştere, unei existenţe epurate de orice potenţial. La şcoală a avut viaţă grea, asuprit de tot felul de bătăuşi, fără să strălucească la învăţătură. Pentru Martin nu pare să fi existat niciodată şansa pentru un nou început, dimpotrivă el pare să se mişte într-un etern cerc vicios: după terminarea liceului, protagonistul romanului ajunge să lucreze într-o firmă de produse igienice (Southern Toilet Supply!!!) alături de toţi cei care l-au batjocorit în perioada liceului şi care, surprinzător sau nu, continuă să o facă chiar şi după un deceniu de la absolvire. Chiar şi angajaţii mai noi, cum este Unique, încarnarea oportunismului incompetent şi tupeist (nu cunoaşte ideile de intimitate sau de profesionalism ,nu are probleme să-l ridiculizeze pe Martin, deşi el îi este şef ). De 16 ani lucrând pe acelaşi post, Martin se resemnează să trăiască într-un infern funcţionăresc, însă nici când se întoarce acasă nu dă de o situaţie mai roză: mama sa, la rândul ei o întrupare absolută a babei asupritoare îl reasigură constant, în fiecare zi, de cât de neisprăvit şi plin de defecte e fiul ei, incapabil să se apropie de femei sau să practice hobbyuri autonome.

Problemele lui Martin sunt pe cale să devină şi mai mari, dimineţile şi mai întunecate atunci când brusc este arestat pentru uciderea unei colege de serviciu, pe baza unor probe circumstanţiale dar suficient de convingătoare pentru ceilalţi. În mai puţin de 100 de pagini ne rămâne să aflăm dacă Martin este într-adevăr un criminal cu sânge rece (până la urmă, de ce n-ar fi, doar viaţa mizerabilă pe care o trăieşte poate aduce pe oricine în pragul unei explozii de furie?), aşa cum îl bănuiesc cu toţii sau este pur şi simplu neînţeles şi nevinovat? Chiar poliţista care conduce ancheta, o reprezentantă a tipologiei feministei singure, care s-a străduit să facă o carieră dură, sacrificându-şi viaţa personală pare să aibă însă îndoieli privitoare la vinovăţia lui Martin. Vor fi însă suficiente pentru a-l salva pe ghinionistul protagonist? Cum de cel mai rău lucru care i se poate întâmpla oricărui om poate deveni pentru protagonist catalizatorul pentru trăirea unor experienţe pe care nu mai spera să le apuce? Vă rămâne să aflaţi în această comedie extrem de neagră de mici dimensiuni.

Reţeta propusă de Karin Slaughter funcţionează din mai multe motive: pe de o parte, romanul este suficient de scurt încât, chiar dacă adună clişeu peste clişeu, schematismul narativ şi rapiditatea desfăşurării evenimentelor (puţine la număr) nu ajung să plictisească. In al doilea rand exista si elemente de satira directa, în acest caz adresate atat literaturii de consum, cat si celei de autoeducare. Nu in ultimul rand la fel ca în filmele lui Raimi sau Jackson, încăpăţânarea personajelor de a se păstra în limitele tipologiilor care le-au fost asociate de la început,  indiferent de ce situaţie limită le loveşte, contribuie la întreţinerea unui soi aparte de ridicol care întregeşte o atmosferă de fundal absurdă, bizară, cu un umor întunecat.

Iată un prim volum din seria unei autoare publicate de o editură nouă disponibilă pe www.libris.ro: Hardcover & Paperback!

MARTIN, NEINTELESUL – Karin Slaughter – Editura Hardcover & Paperback, 2011

Cartea poate fi comandata online pe www.libris.ro.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *