Arcul de Triumf

14/11/2011

Cel mai popular roman al lui Erich Maria Remarque, Nimic nou pe frontul de Vest, poate unul din cele mai celebre proteste literare anti război, alături de Adio, arme al lui Ernest Hemingway (romane care au oferit primele detalieri despre suprema încleştare armată cunoscuta de omenire până în secolul XX), aşteaptă încă să fie republicat într-o ediţie proaspătă pe piaţa de carte românească. Până atunci, dacă drama şi transformarea exemplară a lui Paul Baumer ne rămân inaccesibile, măcar ne putem bucura de frumuseţea scriiturii lui Remarque, pe care o regăsim şi în al doilea bestseller al său (publicat în 1945), Arcul de Triumf. Dacă în cel mai cunoscut roman al său, Remarque evocă momente din mijlocul primei furtuni pustiitoare a debutului de secol, în Arcul de Triumf suntem proiectaţi în atmosfera pregătirii celei de-a doua confruntări armate mondiale, undeva în Parisul anului 1939 – un Paris care, deşi îşi păstrează încă acel farmec boem surprins atât de limpede de Hemingway (în volumul Sărbătoarea continuă, despre care am mai vorbit), e zugrăvit însă în culori ceva mai dramatice, datorită vremurilor tulburi pe care le traversează bătrânul continent european.

Suntem în deceniul în care,  în Germania, ameninţarea nazistă devine tot mai proeminentă (deşi proporţia ei nu este conştientizată de puterile occidentale), dezlănţuind şi prigoana împotriva evreilor. De asemenea, suntem în vremurile  în care Spania este decimată de războiul civil dintre republicani şi naţionalişti. Într-un asemenea context conflictual şi tensionat la est şi la sud de Franţa, Parisul pare să fi devenit un oraş al refugiaţilor, un popas căutat de perdanţii (temporari sau definitivi) războiului spaniol dar şi de opozanţii regimului nazist. De la primele pagini ale romanului lui Remarque, te loveşte atmosfera misterioasă pe care pare să o fi căpătat capitala Franţei: fiecare trecător pare să ascundă ceva, pare să aibă o poveste secretă. Protagonistul este chiar cel mai bun exemplu în acest sens: Ravic este un medic german cu adevărat ghinionist – acuzat de autorităţile germane pentru protejarea evreilor, îşi părăseşte ţara, ajunge să lupte în Spania de partea comuniştilor care suferă înfrângeri grele şi se refugiază, în cele din urmă în Franţa, fără acte şi fără posibilităţi de a duce o viaţă la lumină. Ca medic desăvârşit, Ravic îşi găseşte repede o ocupaţie, deşi nu are parte de gloria intervenţiilor sale chirurgicale de succes: execută în mod clandestin operaţii pentru medicii francezi insuficient de curajoşi sau pregătiţi. Ravic pare să fie un om cu o perspectivă diametral opusă vremurilor pe care le trăieşte: e un personaj fără patrie, fără convingeri politice, un aparent melancolic care pare să fi acceptat caracterul trecător şi fragil al lucrurilor şi al proiectelor de viaţă, într-o lume însetată de categoric şi îndrădăcinată în fanatisme şi certitudini. Dar multe sunt pe cale să sechimbe, când Ravic o va întâlni pe Joan, o femeie singură şi aparent neajutorată, o altă refugiată adoptată de Paris, un chip  de care se va îndrăgosti lent şi nu fără reţineri şi care îl va face pe Ravic să accepte posibilitatea renaşterii şi a permanenţei chiar şi într-o viaţă sfârşită de ameninţări şi nesiguranţe. Povestea de dragoste se va consuma lent, în camerele de hotel, în baruri, în preajma unor băuturi care capătă dimensiuni simbolice prin omniprezenţa lor,  păstrând întotdeauna un aer clandestin şi ultimativ şi va fi ameninţată atât de evenimentele prin care vor trece protagoniştii, cât mai ales de deciziile şi trăsăturile lor de caracter.

Suntem aşadar într-un oraş care freamătă de viaţă, plin de aventurieri involuntari, într-o epocă aflată în agonie , avem parte de povestea unui personaj pesimist de profesie pentru care regretele sunt cele mai inutile lucruri, pentru care dragostea învăluie adesea în lumina romantică mult gunoi. Acest personaj incapabil să se dăruiască va întâlni însă o femeie care se dăruieşte tot timpul. Ceea ce face din romanul lui Remarque o poveste emoţionantă şi de celebră, este reuşita autorului de a exploata cu fineţe o mulţime de surse dramatice care, chiar dacă nu sunt surprinzătoare, sunt conduse şi stăpânite iscusit: romanul lui Remarque se construieşte pe opoziţii şi comparaţii cu care personajele sunt nevoite să se confrunte permanent şi care stârnesc emoţii puternice cititorului: Ravic şi Joan – două  personalităţi diferite care, cu toate acestea trăiesc o posibilă poveste de iubire, medicul care îşi cântăreşte mereu proporţia suferinţei relativ la suferinţa pacienţilor pe care îi tratează,  inocentul şi binevoitorul care este strivit sub şenilele istoriei şi ale războiului etc. Arcul de Triumf rămâne un portret aparte al unui Paris interbelic, aflat pe marginea prăpastiei şi în acelaşi timp o  poveste de amor memorabilă în care natura cadrului, a timpurilor şi a protagoniştilor  împletesc cât se poate de convingător şi complet o dramatică atmosferă care exclude jumătăţile de măsură.

ARCUL DE TRIUMF -Erich Maria Remarque- Editura Vivaldi, 2007

Cartea poate fi comandata online pe www.libris.ro.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *