După ce, destul de recent, am citit pe nerăsuflate volumul aclamat deopotrivă de public şi de critică, UN GEST DE IUBIRE (Editura Humanitas, 2011), acea panoramă memorabilă a fanatismelor surprinse în diferite ipostaze, evident că am că am primit cu mare interes traducerea ultimei lucrări semnate de scriitorul-jurnalist James Meek, aparuta de puţin timp şi în româneşte, la Editura Humanitas. Dacă în primul roman de care vorbeam, autorul ne făcea să trăim o profundă senzaţie de captivitate şi de inevitabil, într-un colţ îndepărtat al Siberiei, acolo unde ultimele vestigii ale individualităţii şi alterităţii urmau, în spiritul unei epoci care de abia se anunţa, să fie înfrânte de tăvălugul uniformizant al Armatei Roşii, în romanul de faţă suntem purtaţi în mai multe colţuri ale lumii, în compania unui protagonist care suferă, la rândul său, de pe urma maladiei epocii în care trăieşte. Doar că în cazul romanului ÎNCEPEM COBORÂREA nu mai vorbim de provocarea aderării la o ideologie sau alta, ci mai degrabă de spectrul difuz şi totuşi nedezlipit de protagonist, al impasului şi indeciziei într-o lume supusă unor schimbări continue si profunde.
Desigur, nu e uşor să construieşti un roman care să se petreacă imediat după atentatele din 11.09.2001, să aibă un singur fir narativ concentrat pe un protagonist unic, să te păstreze în limitele unei drame intelectuale nelipsită de rafinament şi să te poarte, în acelaşi timp, cu uşurinţă narativă, din Asia în Europa şi până în SUA. James Meek reuşeşte însă să închege toate aceste elemente într-o compoziţie destul de omogenă. Suntem aşadar, în lumea modelată de noua ameninţare teroristă de după atacurile de la World Trade Center, o lume în care fragilul echilibru câştigat la doar un deceniu de la căderea Cortinei de Fier e pe cale să se dezbine. Adam Kellas, protagonistul romanului este un scriitor britanic măcinat de o dilemă destul de angoasantă: a deveni un scriitor popular semnând romane de duzină sau a pregăti romane sofisticate fără succes la public. Indecis în faţa acestor alegeri nu prea uşor de cântărit, personajul principal alege să plece jurnalist pe proaspătul front deschis de americani in Afganistan. Acolo, Adam o va cunoaşte pe Astrid, o corespondentă de presă a unui ziar american, alături de care va petrece o aventură amoroasă furtunoasă, încheiată la fel de brusc precum a început. După câteva experienţe marcante în miezul ciudatului conflict din Orientul Mijlociu, acolo unde populaţia aşteaptă indiferentă să fie eliberată, acolo unde avioanele, oricât de sofisticate ar fi, mai încurcă ţintele militare cu ţintele civile, acolo unde un sport popular pare a fi acela de a ţinti convoaiele de camioane cu tancul, Astrid se desparte de Adam, iar protagonistul se întoarce în Marea Britanie. Prins într-o serie de intrigi domestice, în cercul său de prieteni, din care nu lipsesc ipocrizia, opţiunile politice radicale şi adulterul, Adam primeşte însă un mesaj neaşteptat de la Astrid din America, prin care fosta lui iubită îi cere, fără nicio explicaţie, să o viziteze.
Părăsindu-şi reşedinţa, cu senzaţia de eliberare, după un scandal de proporţii în casa prietenilor săi (în care nu ezită să-şi exprime dispreţul faţă de micile drame şi duplicităţi ale apropiaţilor săi), Adam se îndreaptă optimist spre America, spre eternul tărâm al făgăduinţei: publicarea unui roman popular şi întâlnirea cu o femeie frumoasă, însă e pe cale să descopere o ţară şi nişte împrejurări în perfectă armonie, mai precis e pe cale sa descopere „versiunea reală a unui fals notoriu”. Pentru Adam urmează o coborâre vertiginoasă. Căci, deşi protagonistul pare să fi avut o experienţă de viaţă amplă, a cunoscut perspectivele vieţii de intelectual, frontul plin de praf şi moarte şi chiar deschiderea spre o relaţie amoroasă durabilă, el a rămas un analist neutru, meditativ, un obsedat de posibil mai degrabă decât de concret, un desavarsit strateg al eschivei. Prin descoperirile pe care le va face însă într-un colţ uitat al Americii, Adam va începe incofortabila coborâre: de pe culmile observatorului etern spre cele ale actorului care trebuie să-şi aşeze viaţa într-o matriţă tot mai conturată şi mai solidă. Iar catalizatorul acestei coborâri va fi însăşi suma de alegeri pe care o va face în cele din urmă, alegeri care îl vor provoca să se desprindă de idolatria amintirilor romanţate pe de o parte şi de obsesia posibililului pe de altă parte.
Romanul lui James Meek ne poartă cu aceeaşi dezinvoltură, din saloanele londoneze mobilate luxos, direct în Afganistanul decimat de război, acolo unde banii sunt uleioşi iar kebabul are gust de petrol, în colibele întunecate, în cabina înăbuşitoare a tancurilor ruseşti şi mai departe, în Times Squareul newyorkez şi în motelurile mizere din îndepărtata SUA. Drama pe care o trăieşte Adam se consumă pe un fond pretenţios, din care nu lipsesc (uneori aproape luptându-se pentru prim planul romanului), teme contemporane variate, cu greutate, cum ar fi: terorismul şi noile forme de război, compromisul estetic al scriitorilor contemporani, etica jurnalistului şi statutul de beligerant, alarmanta indepartare a oamenilor de placerile literaturii (este cu adevarat dureroasa secventa in care Adam incearca sa-si explice cartea unui strain pe autobuz) dar şi complexitatea relaţiilor amoroase în care balansul dintre necesarul de realitate şi cel de imaginaţie pe care îl revendică cei implicaţi emotional este adesea cat se poate de delicat.
ÎNCEPEM COBORÂREA – James Meek – Editura Humanitas, 2011
Cartea poate fi comandata online pe www.libris.ro.
