Inainte sa adorm

12/12/2011

După ce am citit în acest an două volume care aveau protagoniști amnezici (ȚINUTUL PUSTIIT, respectiv N-AI SĂ MORI –ambele apărute la Editura Litera) mărturisesc că nu mai eram prea tentat să încep lectura unui al treilea roman pe același tipic mai ales că îmi părea că urmărisem bucla completă a abordărilor de gen: atât drumul spre dezintegrare psihică (așa cum i se întâmplă personajului bolnav de Alzheimer din ȚINUTUL PUSTIIT), dar și cel spre recuperare (așa cum îl parcurge Helene din N-AI SĂ MORI). Ambele romane citite fuseseră însă scrise în cheie mai degrabă dramatică, dar bestsellerul lui S.J.Watson se recomanda mai degrabă drept un thriller, așa că am fost curios să explorez și acest unghi narativ pe care nu îl descoperisem până acum.

Christine are 47 de ani, e căsătorită de 22 de ani și i se întâmplă adesea să se trezească în miez de noapte, în pat cu soțul ei, să se uite la el și acesta să i se pară un străin – și nu e vorba de nicio exprimare metaforică, de dramă burgheză și căsnicie epuizată, ci e vorba mai degrabă de cel mai propriu sens al termenului: Christine suferă de o formă de amnezie interesantă: nu își amintește aproape nimic din trecutul îndepărtat și nici prezentul nu-l poate conserva în memorie mai mult de o zi. De fapt, așa cum îi sugerează doctorii, Christine deține încă o mulțime de amintiri dar are dificultăți mari să le acceseze și să le asocieze. Evident situația, protagonistei care se lămurește din primele pagini, m-a dus repede cu gândul la o comedie romantică populară și, cvasioriginală numită 50 First Dates: în acea comedie, personajul interpretat de Adam Sandler voia să cucerească o fată care suferea de o formă asemănătoare de amnezie: în timpul zilei facea cunostinta cu personajul lui Sandler, după care noaptea, în timpul somnului, uita tot iar a doua zi o lua de la capăt, aflându-se la o eternă primă întâlnire. Amuzant era faptul că personajul lui Sandler găsea mereu mijloace inedite de a o cuceri (pentru că el deja începuse să o cunoască pe cea de care se îndrăgostise) și, mai târziu în film, chiar reusea să o ajute să păstreze așa zisele amintiri (folosesc termenul destul de inexact, atâta timp cât fata nu își amintea realmente, ci mai degrabă își asuma identitatea în prelungirea celor prezentate pe casete video). Amnezica din 50 First Dates se baza însă pe un element esențial : putea să aibă încredere în tatăl ei și în personajul jucat de Adam Sandler.

Tocmai acest element, al încrederii devine volatil în romanul lui S.J Watson care imaginează o situație interesantă. E de la sine înțeles că memoria joacă un rol crucial în asigurarea identității personale de-a lungul timpului. Memoria este un element cu caracter personal la care doar individul singur are acces –tocmai acest fapt ne face identitatea inalienabilă (noi știm ce s-a întâmplat cu noi, în mod normal, prin acces direct, indiferent de opiniile celorlalți). Situația pe care o imaginează însă Watson este aceea în care memoria își pierde caracterul privat și intim, fiind fixată pe un suport public (la fel ca în 50 First Dates), cum ar fi un jurnal scris, dar persoanele care contribuie la construcția acestei memorii exterioare, spre deosebire de comedia americană, nu sunt neapărat persoane de încredere. Căci Ben, soțul lui Christine care pare să reziste cu stoicism acestei provocări de a-i repovesti viața soției lui în fiecare dimineață, îi ascunde, așa cum ajunge să descopere Christine, o mulțime de lucruri semnificative: faptul că a avut un copil sau faptul că a fost o romancieră de succes. De ce face Ben asta? Pentru că o iubește prea mult, desigur, pentru că amintirile acelea, chiar și pasagere, ar putea să o facă pe protagonistă să sufere și mai tare, atâta vreme cât implică întâmplări nefericite. A o cruța emoțional pe Christine în fiecare zi sau a-i spune adevărul, a-i îndeplini ceea ce am putea numi dreptul la o identitate veridică? Iată doar prima dilema care domină prima parte a romanului, o dilema ce va fi eclipsată însă de alte interogații, mult mai neliniștitoare, născute din cercul de neîncredere tot mai strâns în care se va regăsi Christine pe măsură ce va afla tot mai multe lucruri despre cei apropiați.

Romanul are un ritm extrem de alert – deși e o provocare să construiești un roman cu un personaj amnezic, riscând să devii extreme de repetitiv, S.J.Watson reușește prin tot felul de artificii narative să dea o fluență de invidiat întregii construcții și lasă suficient timp cititorilor să se familiarizeze și să se atașeze de ipotezele protagonistei în ceea ce privește propria ei biografie. Acest timp de receptare este esențial pentru percepția întorsăturilor de situație ulterioare, care se vor dovedi cat se poate de elegante si neprevazute in acelasi timp. După cum veți remarca la finalul romanului: povestea este extrem de simplă și de clasică în esența… generatorul de atmosfera si maestrul papusar care va tine insa cu sufletul la gura în acest thriller reușit este de fapt o prezenta cat se poate de inselatoare: e vorba de integritatea psihica a protagonistilor… sau mai degraba lipsa ei.

Despre acest titlu vom discuta mai pe larg sâmbătă, 17 .12.2011, la o întâlnire între cititori și potențial cititori (oricine este invitat) ce va avea loc la Librăria Șt.O.Iosif Brașov.

ÎNAINTE SĂ ADORM – S.J.Watson – Editura Trei, 2011

Cartea poate fi comandata online pe www.libris.ro.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *