Moartea Ceausestilor

14/12/2011

Pentru România democratică, luna decembrie nu va putea fi niciodată acaparată total de spiritul festivist, fie că el e trăit în cheie pios – religioasă sau în cheie capitalist-consumeristă. Actul de câştigare a libertăţii a fost obţinut cu preţul sângelui: deopotrivă al manifestanţilor şi al dictatorului. La mai bine de două decenii de la evenimentele din decembrie 1989, încă ne întrebăm dacă acest preţ a avut un caracter legitim şi autentic sau a fost măsluit în interesul unor grupuri restrânse. Iar dacă miza cercetărilor acestor evenimente pe plan intern este încă legată de o responsabilitate a istoricilor de a restitui, măcar urmaşilor victimelor dacă nu întregului popor, adevărul şi justa memorie a celor întâmplate, iată că incidentele care au dus la prăbuşirea comunismului în România sunt de mare interes inclusiv pentru cercetătorii străini (să nu uităm felul particular în care a ieşit din scenă Nicolae Ceauşescu, raportat la ceea ce s-a petrecut în Europa de Est în 1989).

După publicarea excelentei şi foarte bine documentatei lucrări a lui Peter Sianni Davies – Revoluţia din decembrie 1989 (apărută tot la Editura Humanitas, acum câţiva ani), eram tare curios ce relatare mai completă şi mai detaliată  mai puteau alcătui cercetătorii străini (în măsura în care ei nu au auvt ocazia, aşa cum a avut de pildă Alex Mihai Stoenescu, să adune mărturii de la cei mai privilegiaţi martori)? Mărturisesc că am fost foarte curios să citesc volumul semnat Catherine Durandin, mai ales datorită dimensiunilor sale: Moartea Ceauşeştilor nu doar că nu are nici jumătate din numărul de pagini pe care îl avea cartea lui Davies (undeva pe la 500), dar aproape o treime din volumul  cercetătoarei franceze nici măcar nu vorbeşte direct despre evenimentele din decembrie 1989, ci de perioada 1987-1989, respectiv 1989-1990. Spre deosebire de Davies, care căuta să ofere o perspectivă aproape exhaustivă, prezentând evenimentele cronologic şi explorând dovezile pentru fiecare ipoteză lansată în ceea ce priveşte incidentele din ultima iarnă a deceniului opt, Catherine Durandin pare să exploreze, fără să fie însă categorică în această privinţă, valabilitatea ipotezei unei lovituri de stat care a avut loc in decembrie 1989 şi care a explicat şi fenomenele de pe scena politică a ţării noastre, imediat după 1990. Poate tocmai datorită acestui demers destul de bine ţintit, titlul cărţii nici nu face referire la Revoluţia din 1989, ci mai degrabă la execuţia dictatorilor, o încununare a unor eforturi suspect de bine organizate – daca e sa le judecam prin prisma aparentului haos care a dominat România în acea perioadă. Şi pentru că vorbeşte despre o lovitură de stat orchestrată în primul rând de linia a doua a nomenclaturii, nu fără aprobare externă însă, Catherine Durandin explorează atât desfăşurarea ei, cât şi pârghiile care au făcut-o posibilă dar şi urmările ei postdecembriste (urmări în care această lovitură de stat se dezvaluie de fapt tot mai transparent).

Autoarea analizează climatul politic din Europa de Est din ultimii ani ai comunismului, mai ales după venirea lui Gorbaciov la putere în URSS (până la urmă, căderea regimurilor dictatoriale în spaţiul Pactului de la Varşovia  se datorează în mare măsură, fie direct, fie indirect, ultimului conducător al URSS). Relaţiile americano-sovietice din acea perioadă dar şi reformele din ţările Europei Centrale nu fac decât să izoleze regimul de la Bucureşti, odinioară o vedetă pe scena internaţională. Washingtonul şi Moscova încep numărătoarea inversă pentru Nicolae Ceauşescu (lucru evidenţiat şi de răceala şi dezaprobările deschise ale lui Gorbaciov la adresa liderului român, dar şi de protestele şi vocile virulente din Occident si nu numai  care condamnă abuzurile regimului – toate acestea sunt surprinse concis de Durandin). In contextul unui asemenea climat orientat spre schimbare, Ceauşescu urmează să-şi piardă atât sprijinul din partid, cât şi pe cel al populaţiei. Dar această triplă degradare a susţinerii nu se petrece atât de spontan şi atât de firesc pe cât te-ai aştepta. Ea este rezultatul unor  iniţiative puse cap la cap – atât pe plan extern, cât şi intern (un adevărat cleşte, am putea remarca care se va strange tot mai puternic in jurul lui Nicolae Ceausescu). O serie de nume care se vor coagula şi vor comunica suspect de organizat imediat după fuga dictatorului, întreprind deja eforturile necesare, cu ani buni înainte de aşa zisa revoluţie , pentru a pregăti tranziţia României spre viitorul postceauşist (veţi vedea despre cate vizite, ce colaborări şi schimb de mesaje e vorba). Silviu Brucan, Nicolae Militaru, Victor Stănculescu, Petre Roman, Ion Iliescu sunt doar câţiva dintre protagoniştii pe care oamenii i-au văzut la televizor pentru prima oară în serile din decembrie 1989, dar care lucrau deja de ceva vreme macar la slabirea, daca nu chiar la rasturnarea lui Ceauşescu. Autoarea nu contestă neapărat spontaneitatea evenimentelor de la Timişoara sau de la Bucureşti (deşi lasă locul unor semne de întrebare, fără să agreeze ipoteza implicării agenţilor străini şi a diversiunilor), însă cronologia evenimentelor din iarna sângeroasă (la care a contribuit foarte mult şi presa străină – iată un aspect inedit mai puţin scos în evidenţă până acum), felul în care a fost prins şi executat cuplul dictatorial şi mai ales fenomenele din 1990 (Piaţa Universităţii, mineriadele), expuse succint şi perfect accesibil (cartea a fost scrisă pentru francezi, deci orice personaj apărut în volum este prezentat pe scurt ca şi când ar fi un necunoscut cititorului), deschid orizontul unor întrebări legate de nişte surprinzătoare coincidenţe şi false ignoranţe în ceea ce priveşte acţiunile câtorva nume grele din fostul partid comunist.

Cartea lui Catherine Durandin, scrisă într-o cheie a jurnalismului de investigaţie (deşi are un aparat de referinţe demn de o lucrare de istorie) te face să revizuieşti ideea conform căreia în România a lipsit o opoziţie care să pregătească şi să asigure o ieşire din scenă a dictatorilor. De fapt, e foarte probabil să fi existat aşa ceva, doar că viitorul întrevăzut de aceasta pentru România, a diferit profund de ambiţiile autentic democratice pe care le-au arborat urmaşii dictaturilor din Polonia sau Cehia.

MOARTEA CEAUSESTILOR – Catherine Durandin – Editura Humanitas, 2011

Cartea poate fi comandata online pe www.libris.ro.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *