Totul despre sex

09/01/2012

La ediţia din noiembrie a Schimbului de Cărţi de la Braşov, care a avut loc în acelaşi spaţiu primitor al Ceainăriei Ceai Et caetera, abia aşteptam să văd ce recomandare de lectură voi mai primi, mai ales după ce, ultima dată, tocmai printr-un… schimb de cărţi fericit îl descoperisem pe Yasunari Kawabata şi Kyotoul postbelic, de o frumuseţe impresionantă. Graţie surprizei de lectură precedente care mă încurajase să-mi depăşesc prejudecăţile şi, graţie provocării pe care moderatoarea evenimentului, Roxana Cârceag, mi-o lansase data trecută, mă decisesem apriori de data aceasta, să accept fără rezerve orice mi s-ar fi sugerat. Nu mică mi-a fost mirarea când am realizat ce provocare mi se pregătea . Mizând pe ideea că la ediţia din noiembrie vor participa mai mulţi tineri, mai mulţi liceeni preocupaţi de reperele culturii populare, Roxana a adus cu ea şi mi-a recomandat un titlu de care era puţin probabil să mă apropii prea curând: Totul despre sex. N-am resimţit însă această recomandare ca pe un soi de ironie la adresa genului masculin, de felul: “hai să văd un bărbat în stare să citească aşa ceva“. Mai degrabă Roxana, care urmărise cunoscutul serial atât de ilustrativ pentru un anumit model feminin contemporan, se declarase dezamăgită tocmai de acest volum de la care pornise totul (cartea statea la baza ideii serialului), aşa cum se sugera pe coperta 1.

Da, într-adevăr eu nu văzusem mai mult de un singur episod din  serialul Totul despre sex, nu muream de curiozitate să văd cum arătau Carrie sau Samantha în varianta originală şi nici nu îmi pregătisem vreo grilă comparatistă de lectură. Eram până la urmă suficient de ignorant pentru a putea aborda în necunoştinţă avantajoasă de cauză volumul lui Bushnell. Şi spun asta pentru că, aşa cum aflasem şi de la alţi cititori, fani ai producţiei HBO, cartea şi filmul nu au mare legătură una cu cealaltă (în afara câtorva coincidenţe de nume şi a interesului pentru high lifeul new yorkez), iar cei care şi-ar fi dorit să redescopere personalităţile familiare şi glumele din serial ar fi trăit oricum o dezamăgire din acest punct de vedere. Eram un cititor aproape ideal de… inocent, necontaminat nici de aşteptările ecranizării, nici de dorinţe ascunse de identificare cu personajele, nici măcar de o curiozitate de gen. Să-mi fi asigurat asemenea premise o posibilă imparţialitate? Nu ştiu, însă recunosc că n-am rămas la fel de dezamăgit ca Roxana, după ce am citit cartea.

Totul despre sex ne introduce în paradoxala lume new yorkeză a anilor 90 : cea în care deşi femeile par a fi egale cu bărbaţii în drepturi şi în realizări (cartea este populată cu doamne şi domni frumoşi, educaţi, inteligenţi, cu afaceri de succes, prestigiu social şi independenţă financiară) relaţiile dintre sexe par să meargă mai prost ca niciodată. Şi asta pentru că femeile, renunţând la corsetele sentimentale , desprinzându-se de tirania destinului matrimonial,  au început, la rândul lor să trăiască tentaţia obiectualizării bărbaţilor. Într-o lume aflată oricum în viteză, în care nu ai nici timpul şi nici răbdarea să cunoşti un partener, dincolo de aventurile sexuale agreabile, exprimarea sentimentelor şi pregătirea unor relaţii de durată sunt pur şi simplu nişte pariuri mult prea riscante. Într-un fel nu e de mirare că personajele feminine (dar şi cele masculine) sunt constant preocupate (sau poate chiar obsedate) de întrebări de felul: cine e potrivit pentru mine? Care este portretul partenerului ideal (nici prea romantic, dar nici prea cinic)? Cum ne construim relaţiile astăzi?

Aşa cum singură declară autoarea, Totul despre sex se vrea o examinare nesentimentală a obiceiurilor împerecherii în lumea contemporană (a cărei chintesenţă pare să fie desigur decelabila in New York, simbolul stilului de viata contemporan). Într-adevăr explorarea pe care o întreprinde jurnalista de la New York Observer în volumul său  include, în compania unor personaje mai mult sau mai puţin episodice, discuţii şi istorioare (cu morală, desigur) în cele mai variate decoruri (de la cluburi eşanjiste şi până la suburbiile newyorkeze) pe teme de interes relaţional: de la viaţa conjugală în new york, tentaţia cluburilor eşanjiste (şi perplexitatea pe care o naşte atât în rândul femeilor, cât şi al bărbaţilor), reţeta de interacţiune şi capcana oportunistă întinsă de modele (fetele care îşi exploatează după tipic avantajele frumuseţii) şi până la sensul căsătoriei în epoca contemporană. Mai toate aceste discuţii antrenează o mulţime de tipologii din fauna new yorkeză (prin care protagoniştii probabil că desemnează însăşi modele relaţionale contemporane: burlacii eşuaţi, burlacii toxici, femeia care face sex ca bărbaţii, fanii modelelor, grăsanii de la sex club etc) iar aceste discuţii conduc în cele din urmă la tot felul de paradoxuri (pascalbruckneriene am putea remarca): în epoca libertăţii amorului, a libertăţii de expresie cuplul clasic bărbat-femeie suferă acut pe fondul unei imposibilităţi de a primi sau a oferi afecţiune (aşa cum remarca un personaj: homosexualii ne dau lecţii la acest capitol); deşi toţi vor să arate tineri şi să-şi păstreze dominantele acestei vârste, nimeni nu vrea de fapt să aibă iar 25 de ani (vârsta la care “te culci cu cine nu trebuie, te îmbraci aiurea şi îţi alegi prieteni nepotriviţi”); femeile bune rămân adesea singure (de ce, rămâne de văzut…).

Desigur, volumul devine pe alocuri repetitiv iar superficialitatea pe de o parte, dar şi aroganţa şi chiar obsesiile circulare ale multor personaje care frecventează peisajul mai mult sau mai puţin monden (dar luxos, fără îndoială) din volum,  devin la un moment dat plictisitoare. Cât despre protagonistele serialului, cu excepţia lui Carrie şi Mr Big care par să închege o poveste urmărită mai consecvent de abia în a doua jumătate a cărţii, restul galeriei cunoscute e aproape inexistenta. Per ansamblu însă, Totul despre sex – cartea, este o lectură care, chiar dacă nu oglindeşte serialul la baza căruia a stat şi chiar dacă îl poate agasa pe alocuri pe un cititor neobişnuit să stăruie timp de atâtea pagini în perimetrul unui high life dominat de nişte coordonate şi manii repetitive, reuşeşte totuşi să păstreze un umor aparte şi o autoironie salvatoare. În fond, aşa cum remarcă şi naratoarea despre sine şi prietenele ei: “dacă n-am fi fost în stare să râdem de relaţiile noastre, cu siguranţă am fi luat-o razna “– parafrazez şi eu, referindu-ma la carte: daca n-ar fi fost în stare să râdă cu atâta seninătate de abundenţa paradoxurilor contemporane, cu siguranţă că aş fi luat-o razna citind-o.

TOTUL DESPRE SEX – Candace Bushnell  – Editura Rao, 2007

Cartea poate fi comandata online pe www.libris.ro.

8 Comments

  • Andreea 27/08/2013 at 5:19 pm

    serialul meu preferat 🙂

  • Alice Ioana 13/08/2013 at 1:46 pm

    cartea e o porcarie !! n-aveti traducatori buni ?!?! Se pare ca NU 🙂

  • Sever Gulea 18/08/2012 at 10:08 pm

    Crezi ca filmul se adreseaza altei categorii social-intelectuale decat cartea? Presupun ca nu, mai ales ca volumul preceda scenariul cronologic.
    Cat despre Cercul poetilor disparuti, sa inteleg ca nici acela nu te prea incantat.

  • Roxana Carceag 18/08/2012 at 11:33 am

    :))
    Sever, cred ca trebuie s te gandesti carei categorii social-intelectuale i te adresezi. Tu. Cartea. Filmul. Serialele. De aici si usuratatea/ lipsa usuratatii adresarii si acelor oferite de fiecare din cele de mai sus, respectiv asimilarea lor.
    In alta ordinde de idei, sunt de acord cu Maria, iar ultima lectura finalizata (N.H. Kleinbaum, “Cercul poetilor disparuti”) e noua dovada (pentru mine) ca unele carti sunt scrise pentru a fi doar… filme. If you know what I mean 🙂
    In orice caz, abordarea ta face cinste cartii.
    De ce nu functioneaza reteta, intrebi? Pentru ca daca unei astfel de lecturi ii iei muzica, opulenta, culoarea, nu ii mai ramane nimic. Zic si eu.

  • Sever Gulea 10/01/2012 at 11:41 pm

    Maria, sunt de acord ca stilul e usurel si repetitiv dar vorbim totusi de un chick lit si o colectie de articole nu de un roman cu cine stie ce pretentii. Acum stiu ca vorbesc in necunostinta de cauza , vazand doar un episod din film,dar pana la urma nu pot sa nu ma intreb de ce ar fi filmul cu mult mai bun decat cartea din moment ce personajele stereotipe si preocuparea pt relatiile amoroase/sexuale sunt doar doua elemente la fel de centrale si de omniprezente atat in carte cat si in film. altfel spus de ce reteta bazata pe astfel de elemente functioneaza in film dar nu si in carte?

  • Maria 10/01/2012 at 12:52 pm

    Filmul este mai bun decât cartea. Ori traducerea cărţii este jalnică, am citit-o în urmă cu doi ani, dar ştiu că am fost dezamagită şi nu de neregăsirea personajelor ci de construcţia frazelor, pare scrisă într-o doară ca să nu spun altfel. Cred că mai mult titlu şi filmul a vândut cartea.

  • Sever Gulea 09/01/2012 at 10:32 pm

    Sper sa indragesti si cartea, tocmai pentru ca esti fana a serialului!

  • Dana 09/01/2012 at 1:30 pm

    Mulţumim Sever pentru curaj!
    Pentru noi femeile, intelectuale sau nu, iubite sau nu, stilate sau nu, „Totul despre sex” este o evadare din cotidian într-un display de articole fashion, o mică expresie a feminităţii, senzualităţii, a dezinhibiţiei aşa că nu e de mirare că iubim acest serial cu toate „continuările” sau manifestările literare/vizuale pe care le va avea!
    Dana

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *