Ne amintim de Eminescu

14/01/2012

Colegul meu, Dorian Dron marcheaza prin acest articol aniversarea poetului Mihai Eminescu si va invita la lectura.

162. Incep acest articol cu un număr format din trei cifre. 162 de ani de la naştere. Sa detaliem: 15 ianuarie 1850. O dată… Da, au trecut 162 de ani de când s-a născut un poet citat, plagiat, denigrat, reciclat, reinventat şi care si-a pastrat si azi originalitatea, un poet care a revoluţionat literatura română intr-o vreme in care ea se credea eliberată de mimetism şi îngrădire. Un creator total dezinteresat de cele lumeşti, pasionat de lumi ancestrale, reverii şi hibridizări ale eului autodevorator; un poet ce şi-a valorificat trăirile şi neliniştile metafizice în poeme umanizatoare, sentimentale, mitologice şi naturale ( înţelegând prin acestea reflexii asupra lumii vegetale, natura).

Cu siguranţă că numele Eminescu trezeşte oaresce senzaţii de disconfort în mentalul autohton şi nu numai datorita supralicitarii sale în literatură, critică sau chiar mitologie ( in fond, Eminescu a devenit un mit autonom in constiinta nationala) ci şi din eticheta primita postmortem, aceea de “cel mai mare scriitor român al tuturor timpurilor”. Multe s-au spus despre Eminescu, se spun şi se vor spune, însă nimeni, nici chiar cei mai mari detractori ai săi, amintindu-i aici pe Alexandru Grama şi Aron Densuşianu, nu au reuşit să-i dilueze opera. Pentru că Eminescu a creat un spirit pe care mulţi din generaţia sa (sau chiar cele viitoare) nu l-au înţeles, nu au putut fi racordaţi la adevărata dimensiune creatoare a tânărului poet. Reusita si impactul eminescian asupra culturii romane se fundeaza probabil si pe  inspiraţia poetului, de natură filosofico-emotivă, pe educaţia primită în mediile occidentale şi pe studiul autorilor de prim rang (a se vedea aici Schopenhauer) – toate acestea i-au permis lui Eminescu  să construiască un imaginar nou, alegoric, fluid şi transcendental, dezrădăcinat de mentalitatea primordială a paşoptiştilor.

Poate că mulţi nu cunosc de fapt evoluţia lui Eminescu de-a lungul istoriei literare şi interşanjabilitatea sa între viziuni. Putem rezuma trei etape în analiza operei poetului, trei etape ce reliefează o personalitate de fiecare data nouă şi originală. Etapa de început (1866-1870) este etapa în care poetul este marcat de lirica paşoptistă (a se vedea poezia La moartea lui Aron Pumnul) şi în care acumulează informaţii utile pentru explozia din anii ’70. Între ’70 şi ’72 a existat o perioadă de tranziţie, atunci când vizionarul Eminescu căuta formule inovative, culminând cu etapa a doua (1872-1881) când a apărut Scrisoarea I. Cele două perioade sunt marcate de poeme romantice şi postromantice. Perioada a treia (1881-1883) o constituie perioada antumelor, perioadă în care Eminescu pendulează frecvent între doi poli filosofici reprezentaţi de  Schopenhauer şi Hegel. Aici vom observa apartenenţa la o nouă concepţie, cea a viziunii tragice asupra existenţei.

Fara indoiala, se poate vorbi în literatură despre un moment Eminescu, despre un nou tipar ce a revoluţionat gândirea şi a racordat-o la nou, chiar dacă romantismul la noi a apărut cu intarziere, in raport cu Occidentul. Şi noi, generaţia milenaristă şi cei de după noi se vor raporta tot la un arhetip, chiar dacă nu-l vor mai studia ca atare pe Eminescu, întrucât de la momentul apariţiei scriiturii sale, noile curentele literare s-au întrecut în revoluţii.

Tocmai datorita impactului imens pe care Eminescu l-a jucat in evolutia culturii romane, si tocmai pentru că ne aflam la un moment aniversar,  firesc ar fi ca toti romanii, chiar si cei exasperati de mitul eminescian si de manifestul cultural pe care a ajuns sa-l reprezinte,  să se gândească mai mult la opera sa si mai putin la omul din spatele ei. De aceea vă invităm în Librăria Şt.O.Iosif pentru a-l regasi pe marele poet: a  ne delecta cu poeziile sale studiate sau nestudiate la scoala,  a-l găsi pe acel Eminescu care a facut legatura impresionanta intre euforia spiritului îndrăgostit si explorarea unei bogate existente interioare.

Iar dacă, din greşeală aţi uitat cum arată Eminescu, sau doar îl cunoaşteţi din poza veşnic tânără a sa, Librăria noastră vă propune să vizionaţi un exponat „cu cap”, cum de altfel ne place nouă să-i spunem şi anume bustul poetului sculptat de domnul Buhnici Petrică, artist desăvârşit în portretizarea în lut a personalităţilor. Vă aşteptam!

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *