Astazi se implinesc 256 de ani de la nasterea lui Wolfgang Amadeus Mozart. Alaturi de Beethoven, Mozart este poate primul nume care ne vine in minte atunci cand auzim expresia “muzica clasica”. Invidiat si chiar dispretuit de multi dintre contemporanii sai dar iubit de generatii intregi de melomani. Mozart a creat , in cele 35 de primaveri pe care le-a vazut, 41 de simfonii, peste 50 de concerte pentru diverse instrumente precum pianul, vioara, clavecinul, flautul, oboiul sau cornul englezesc, numeroase aranjamente pentru muzica de camera si muzica sacra cat si 22 de opere. Astfel Mozart isi inscrie numele in clubul exclusivist de compozitori care au reusit sa-si lase amprenta pe aproape toate genurile prezente in catalogul muzicii clasice.
Despre Mozart si viata lui s-a scris si se vor scrie multe; avand in vedere intensitatea cu care a trait si controversele ce au planat in jurul lui, dezbaterile si chiar speculatiile in jurul acestui personaj isi vor pastra actualitatea fara probleme chiar si in urmatoarele decenii. In ceea ce priveste aprecierile legate de muzica lui, desigur ca cerneala a curs pana la epuizare, criticii de specialitate atribuindu-i calificative care mai de care mai magulitoare, gasind noi si noi intelesuri pentru creatiile sale. Frumusetea simplitatii muzicii lui este incredibila iar usurinta cu care aceasta te poarta de la fericire la tristete si inapoi este miraculoasa, la limita intelegerii noastre, a celor care il ascultam. De la mahnirea ce ne umple sufletul, atunci cand ascultam celebrul sau recviem la pofta de viata ce ne cuprinde pe nepusa masa atunci cand privim “Nunta lui Figaro” muzica lui Mozart ne poarta in locuri nebanuite iar fiecare auditie ne face sa ne concentram si sa reflectam, tot mai profund asupra realizarilor sale titanice. Atat de mare este faima lui Mozart incat pana si Richard Wagner , un om al carui ego depaseste orice imaginatie si care era cunoscut pentru zgarcenia sa in materie de complimente facute altor compozitori, a simtit nevoia sa-si arate recunostinta fata de miracolul de la Salzburg declarand ca “geniul sau exceptional il situeaza mai presus de oricare maestru, in toate domeniile artei si in toate timpurile!”
Wolfgang Amadeus Mozart s-a nascut pe data de 27 ianuarie 1756 la Salzburg, tatal sau Leopold fiind un cunoscut si talentat violonist. La varsta de 5 ani , inainte sa invete sa citeasca, micul Mozart compune cateva lucrari pentru pian facandu-l pe tatal sau sa declare acest fapt inedit drept un miracol. Nedorind ca acest talent nemaintalnit la o varsta asa fragila sa se iroseasca tatal lui Mozart isi poartea fiul intr-un turneu , prin actualul teritoriu austriac si german, un turneu care va dura 9 ani. In adolescenta, Mozart avea deja multe compozitii semnate, este varsta la care compozitorul isi incepe “turneele” europene si lucreaza pentru diverse curti princiare inainte sa se stabileasca la Viena, acolo unde faima sa va cunoaste apogeul (chiar si pe fondul unei instabilitati financiare). In Viena cunoaste alti compozitori de marca ai clasicismului precum Haydn , cel care avea sa declare ca “posteritatea nu va mai vedea un asemenea geniu pentru cel putin 100 de ani”, Gluck sau Salieri. Desi isi respecta o parte din colegii de breasla, Mozart , era foarte constient de talentul sau (poate prea constient pentru binele celor din jur) si se considera un geniu, autoproclamandu-se salvatorul artei si a frumosului. Aceste declaratii i-au atras multe antipatii din partea unor oameni cat se poate de sus-pusi dar, chiar si asa mai toate excentricitatile i-au fost trecute cu vederea si chiar tolerate mai ales in timpul auditiei muzicii sale fabuloase; pana la urma e foarte greu sa contesti si sa indepartezi un om care e capabil sa compuna lucrari geniale precum Simfonia Nr. 40 sau Mica Serenada intr-o singura sesiune de creatie, fara corecturi, fise de lucru sau schite…legenda spune ca atunci cand se apuca de scris o partitura, Mozart nu se ridica de la masa pana cand nu o termina si nu corecta niciodata, nici macar o nota!
Picanteriile din viata scurta a compozitorului au fost subiectul multor dezbateri si au fost oglindite chiar si in alte arte – de la poeziile lui Puskin si pana la sculpturile lui Rodin. Insa probabil ca unul din cele mai puternice impacturi asupra publicului larg, in ceea ce priveste viata lui Mozart, l-a avut filmul lui Milos Forman , “Amadeus”, bazat pe piesa de teatru cu acelasi nume. Filmul il prezinta pe Mozart intr-o postura aproape de mascarici, ingloband multe intamplari (mai mult sau mai putin plauzibile) relatate de biografii compozitorului – in film avem de a face cu un geniu excentric care are un gust “inedit” pentru glume scatologice si un simt al umorului pe alocuri infantil. Unele din evenimentele portretizate in film au insa o baza reala destul de solida – de pilda incidentul din timpul premierei operei “Rapirea din Serai” cand imparatul Iosef al II-lea s-a urcat pe scena fiind nemultumit de faptul ca lucrarea contine prea multe note, in vreme ce alte evocari sunt exagerate sau pur si simplu fictiuni (presupusa rivalitate dintre Mozart si Salieri a fost mai degraba una strict profesionala bazata pe respect reciproc).
Poate cea mai apriga controversa legata de viata lui Wolfgang Amadeus este o intrebare care sta pe buzele tuturor muzicologilor si melomanilor deopotriva: a avut loc sau nu intalnirea dintre Mozart si Beethoven? Legenda spune ca un Beethoven adolescent a venit la Viena in speranta de a studia cu un Mozart bolnav si aproape de sfarsit. La presupusa intalnire Mozart il roaga pe tanarul Ludwig sa ii intrepreteze ceva la pian iar dupa auditie exclama “tineti-l minte pe acest tanar, isi va face un nume in lume”. Pe cat de spectaculoasa pare aceasta scena, a intalnirii dintre un maestru deplin si un discipol promitator, probabil ca realitatea este mult mai prozaica: probabil ca Mozart si Beethoven nu au schimbat mai mult de cateva amabilitati pret de cateva minute la un dineu vienez.
Inainte de a ma apuca sa astern aceste randuri ma gandeam sa vorbesc mai mult despre perfectiunea compozitiilor lui Mozart dar nu cred ca pot sa mai adaug ceva milioanelor de cuvinte de lauda adresate de muzicologii renumiti ai lumii. Nu pot insa sa nu remarc ca muzica clasica este din ce in ce mai prezenta in viata noastra de zi cu zi din 2012. Daca deschidem televizorul aproape toate reclamele care vor sa transmita mesaje de melancolie, tandrete, nostalgie sau iubire folosesc lucrari clasice iar filmele utilizeaza din ce in ce mai des pentru coloana sonora compozitii de muzica clasica. Chiar si atunci cand ne facem rutina de zi cu zi imposibil sa nu auzim macar o data pe zi o sonerie de telefon cu motiv clasic. Si pentru ca suntem la capitolul Mozart va provoc sa ascultati aceste intrebuintari casnice ale muzicii clasice si veti constata ca o buna parte din ele fac parte din repertoriul marelui compozitor , a carui ultima lucrare (Recviem in Re Minor) poarta numarul 626 in catalog.
“Eu sunt un om vulgar dar muzica mea este pura, pentru ea as vrea sa fiu judecat” spunea Mozart in incercarea de a primi aprobarea imparatului pentru a pune in scena “Nunta lui Figaro” iar noi melomanii facem intocmai acest lucru: il judecam dupa creatiile sale iar verdictul nostru este unul singur: GENIAL!
Pana la sfarsitul lunii toate cd-urile continand muzica lui Mozart vor beneficia de o reducere de 10%, in cadrul campaniei „Aniversari Muzicale”.
