Optimismul scriiturii… Cristian Muntean si Matei Visniec

09/03/2012

Astăzi am avut parte de o după amiază cu adevărat roditoare și privilegiată, în cel mai pur spirit primăvăratic: o întâlnire cu două personalități remarcabile ale spațiului cultural contemporan – părintele Cristian Muntean pe de o parte și scriitorul Matei Vișniec pe de altă parte.

Pe 9 martie, Biserica Ortodoxă comemorează jertfa celor 40 de mucenici care nu și-au abandonat credința nici chiar în fața nemilosului guvernator al Armeniei. Comemorarea de astăzi, de la Librăria Șt.O Iosif nu a  îmbrăcat însă o solemnitate sumbră, dimpotrivă, ea s-a realizat prin celebrarea perspectivei poetice asupra lumii, la umbra credinței.

VINERI, 9.03.2012, la Librăria Șt.O.Ioisf am avut parte de o dublă lansare: CITADELA SUFLETULUI MEU (Editura Arania, 2012) și TĂCERI RODITOARE (Editura Cultiva Libros, 2012)- două volume de poezii semnate de părintele Cristian Muntean.

Evenimentul a fost deschis de ANA ONIȚĂ, Director General Libris Brașov, cea care a urat bun venit publicului și a prezentat lista invitaților, o listă care s-a dovedit destul de lungă și care atestă prestigiul părintelui Cristian Muntean în spațiul brașovean.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=raQtOf9B9Yw&feature=youtu.be[/youtube]

A vorbit apoi poetul ADRIAN MUNTEANU, editorul volumului CITADELA SUFLETULUI MEU. Asumându-și misiunea de mijlocitor între public și autor, Adrian Munteanu a povestit traseul manuscrisului părintelui Muntean. De asemea, vorbitorul a remarcat abundența simbolurilor creștine care sunt prezente în poeziile autorului lansat, un intelectual a cărui gândire s-a rafinat mai ales prin pătrunderea în spațiul religiei ortodoxe. Simbolul creștin central al volumului pare să fie familia – în fond, așa cum a observat Adrian Munteanu, chiar munca de alcătuire a volumului a fost rodul unui efort familial colectiv: una din fetele părintelui Cristian Muntean a alcătuit ilustrațiile iar soția părintelui a pregătit imaginea de pe copertă. În încheiere, vorbitorul a recitat, în stilul său inconfundabil una din poeziile prezente în volum.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=WCM6eflhQFY&feature=youtu.be[/youtube]

A luat cuvântul scriitorul DORU MUNTEANU cel care, așa cum ne-a obișnuit , a amintit evenimentele semnificative aniversate la data lansării (de la premiera unei opere de Verdi și până la nașterea lui Mircea Eliade) și a depănat câteva amintiri legate de obiceiul comemorării Sfinților Mucenici în zona Brașov- Sibiu. Doru Munteanu a avut o mulțime de cuvinte apreciere față de părintele, scriitorul, editorul, cercetătorul, poetul însetat care este Cristian Muntean. Doru Munteanu a vorbit despre cele două volume lansate ca despre cele mai reușite lucrări de poezie ale autorului, lucrări care se dovedesc a fi adevărate solilocvii, împărtășanii poetice. Deși au tentă religioasă, poeziile lui Cristian Muntean se remarcă a fi adevărate bildungspoeme (sic!) – poeme ale devenirii sufletului dar și poeme ale evocării copilăriei.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=m6zvb7g5Mr0&feature=youtu.be[/youtube]

Preot prof. dr. VASILE OLTEAN și-a început discursul recitând din traducerea în spaniolă a volumului TĂCERI RODITOARE. Despre Cristian Muntean, vorbitorul a remarcat că nu scrie poezie de dragul poeziei, ci poezie ca formă de mărturisire. Regăsind în versurile lui Cristian Muntean un ansamblu de valori așezate în exprimări pertinente, un ansamblu de influențe de la Ienăchiță Văcărescu și până la Tudor Arghezi, Vasile Oltean a elogiat cel mai mare merit al volumelor  parintelui Muntean: faptul că ele sunt rodul unui om al căutărilor, care își scrie biografia în formă poetică universalizabilă – cu alte cuvinte, citind poeziile lui Cristian Muntean avem posibilitatea să ne simțim pe noi înșine.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=f6PJKFPaIw4&feature=youtu.be[/youtube]

Profesorul FLORIN ȘINDRILARU a vorbit despre cărțile părintelui Muntean ca despre volume de care nu te poți despărți, prin faptul că acestea includ o specie de poezie care, în ciuda simplității sale aparente, este capabilă să deschidă meditații adânci. Vorbitorul a recunoscut că i-a fost foarte greu să găsească filiații artistice pentru Cristian Muntean, astfel că versurile sale se dovedesc cu adevărat singulare.

Preot prof dr OVIDIU MOCEANU a prezentat poezia publicului drept unul din cele mai potrivite instrumente de a înțelege misterul existențial. În acest sens, în volumele lui Cristian Muntean se simte setea de a găsi  taina  lucrurilor simple. În opinia profesorului Moceanu, poeziile prezentate astăzi nu sunt atât de marcate de o dimensiune teologică, însă evidențiază caracteristicile unor adevărate imnuri existențiale compuse în spațiul securizat al copilăriei. Lumea văzută de autor este judecată cu afectul iar creația lui valorifică o mulțime de referințe biografice construindu-se în perimetrul relațiilor familiale înduioșătoare.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=nBRNedS4_0s&feature=youtu.be[/youtube]

A luat cuvântul, în final și autorul, părintele CRISTIAN MUNTEAN care a vorbit despre poezie ca despre o stare de conștiință, o formă sintetică de mărturisire, o formă pe care nu o abordezi cu necesitate, atunci când poți privi lumea prin asemenea lentile și mai ales când ai șansa să trăiești o bucurie atât de emoționantă, așa cum este copilăria, de două ori: odată personal și o dată prin ochii propriilor copii. Cristian Muntean și-a încheiat discursul, aducând pe rând elogii ingredientelor decisive care au contribuit la cultivarea acestei stări de conștiință numită poezie: lectura (nu au lipsit desigur referintele la St.Exupery), credința și nu în ultimul rând, familia (considerata de autor drept cel mai valoros țel al oricărei existențe).

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=bbfxBiXWICw[/youtube]

Evenimentul s-a încheiat într-o lungă sesiune de autografe, cu discuții amicale și desigur cu… mulți “mucenici” bine tavaliti in nuca.

Nu am zăbovit prea mult la librărie, căci ne-am grăbit să ajungem la întâlnirea dintre cititori și cunoscutul dramaturg poet, romancier și jurnalist MATEI VIȘNIEC, întâlnire care a avut loc în mansarda CASEI BAIULESCU, un veritabil spațiu al confluențelor culturale.

Evenimentul organizat de Bibiloteca Județeană și de Facultatea de Litere a fost deschis printr-o prezentare a biografiei lui MATEI VIȘNIEC: născut în Bucovina, a studiat Filosofia la București,  a părăsit România în 1987 și a început apoi să publice atât în franceză cât și în română. Cu lucrări traduse în peste 30 de limbi, cu piese jucate pe cele mai cunoscute scene internaționale, premiat de Uniunea Scriitorilor din România dar și de Academia Română, cu siguranță te-ai fi putut aștepta ca Matei Vișniec să apară drept o figură intelectuală cu morgă, de o prestanță și o solemnitate care să te înghețe în scaun. Așa cum s-a dovedit însă pe parcursul întregului eveniment, Matei Vișniec s-a remarcat drept un personaj cald și tonic, cu un fin simț al umorului, cu un discurs cât se poate de cuceritor și familiar, atât prin conținut cât și prin formă (româna sa colorată cu un vag accent franțuzesc a fost de o melodicitate aparte).

Înainte de a da cuvântul autorului, trei profesori de la Facultatea de Litere (Universitatea Transilvania Brașov) au prezentat fiecare câte o lucrare semnată Matei Vișniec.

Profesorul ANDREI BODIU a comentat ultimul volum de poezii al invitatului de la Casa Baiulescu, anume LA MASĂ CU MARX (Editura Cartea Românească, 2011), un volum care cuprinde atât poeme etice, care repun în discuție moștenirea catastrofală a comunismului, dar și poeme care alunecă spre zona anecdoticului și care explorează chiar și posibilitățile limbajului.

Profesorul MIHAI IGNAT a vorbit despre volumul de proză SCRISORI DE DRAGOSTE CATRE O PRINTESA CHINEZA (Editura Humanitas, 2011), un text considerat de vorbitor a fi de frontiera: un poem in proză care valorifică și strategii de dramatizare specifice pieselor lui Vișniec: e vorba de texte în care se explorează temele dragostei și intimității dar care beneficiază de elemente dialogale, de mult umor și ludic împins până la absurd și inedit (vorbim chiar și de un erotism instalat între banalele obiecte dintr-o cameră) și mai ales de universalitate – ele deschid posibilitatea de a fi citite și receptate dincolo de frontiere.

Profesorul ADRIAN LĂCĂTUȘ a vorbit despre romanul DEZORDINEA PREVENTIVĂ (Editura Cartea Românească, 2011), nu înainte de a aprecia deschiderea lui Matei Vișniec către public, consecvența sa de a urmări, prin abordarea genurilor literare diferite, o anumită miză: aceea de a construi o literatură echilibrată – care să înglobeze inovația, fără însă să rateze comunicarea cu publicul. În acest sens, romanul prezentat de profesorul Lăcătuș este cât se poate de contemporan- protagonistul său este un jurnalist înfipt în sfera maximei actualități care e martor și actor în același timp la fenomenele asociate globalizării și culturii mediatice contemporane. În același timp romanul nu-și refuză însă glisările spre fantastic, reflecțiile pe marginea ficționalizării realității și pe marginea teoriilor conspirației, integrându-le într-un joc subtil.

MATEI VIȘNIEC și-a început discursul, cum altfel, decât într-o cheie anecdotică, rezumând publicului viața agitată pe care a dus-o, într-o continuă oscilație: între Franța și România, între teatru și roman, între jurnalism și ficțiune (mereu prins, oarecum între un soi de ciocan și nicovală). Singurul lucru clar în toată această aventură amețitoare  pentru Matei Vișniec a fost acela al scriituri de zi cu zi, al devotării față de un ideal sau măcar față de o profesie asumata complet (flexibilitatea profesională i-a permis însă autorului, după propriile mărturisiri să se salveze prin scris și chiar să se răzbune pe pesimismul dobândit în activitatea jurnalistică). Cunoscutul dramaturg a îmbinat poveștile inedite cu recitări ale fragmentelor de proză sau de poezie. Am aflat, în aceeași cheie anecdotică, despre debutul lui Vișniec la Cenaclul Luni (și despre felul în care a fost desființat de auditoriu, doar pentru a fi reînființat de însuși Nicolae Manolescu).

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=gEOQoLWFx3o&feature=youtu.be[/youtube]

Am ascultat poemul cu conotații politice, de necenzurat  care a deranjat insa autoritățile comuniste îndeajuns de mult încât a dus la desființarea Cenaclului Luni (după observațiile lui Nicolae Manolescu).

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=54je5qef9LU&feature=youtu.be[/youtube]

Am aflat care este originea textelor erotice din volumul SCRISORI DE DRAGOSTE CĂTRE O PRINȚESĂ CHINEZĂ (și am savurat două fragmente minunate din această lectură).

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=2thcO_gKP3M&feature=youtu.be[/youtube]

La final, intrând în dialog cu publicul, Matei Vișniec a povestit despre începutul carierei sale în Franța, despre șansa oferită de lumea teatrelor mici și despre experiențele japoneze ale dramaturgului.

A fost o după amiază cu adevărat primăveratică, în care, parafrazându-l pe Matei Vișniec, am putut simți, prin stările de spirit trăite,  faptul că scrisul se dovedește într-adevăr o expresie a optimismului.

Mulțumim părintelui Cristian Muntean și invitaților săi, mulțumim lui Matei Vișniec pentru privilegiul acordat brașovenilor.

Volumele prezentate sunt disponibile atât pe www.libris.ro cât și la Librăria Șt.O.Iosif Brașov.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *