La Multi Ani Serghei Rachmaninov!

01/04/2012

Poate ca nu este nici o coincidenta ca, de 1 aprilie , ziua cunoscuta si sub numele de Ziua Pacalelii cand gluma si buna dispozitie ar trebui sa fie la ordinea zilei, in anul 1873 sa se fi nascut Serghei Rachmaninov , una dintre cele mai sobre figuri publice pe care lumea a cunoscut vreodata. Insa cu toate ca natura compozitorului rus , poate prea serioasa, contrasteaza cu natura zilei de 1 aprilie noi ii uram un primavaratec la multi ani, inclinandu-ne in fata genialitatii sale. Rachmaninov a revolutionat muzica clasica introducand notiunea conform careia pentru a compune ceva trebuie mai intai sa stapanesti la perfectie atat tehnica de compozitie cat si fiecare instrument in parte. Natura lui obsesiva a dus la creatia unora dintre cele mai dificile lucrari muzicale scrise vreodata, multi pianisti plangandu-se ca asemenea partituri nu pot fi duse la bun sfarsit fara a face… atac cerebral. Totusi Rachmaninov le-a demonstrat ca se poate, interpretand el insusi toate aceste partituri imposibile la un nivel magistral.

Serghei Rachmaninov s-a nascut la Novgorod pe 1 aprilie 1873 intr-o familie destul de instarita. Conform anumitor surse , care fac deliciul admiratorilor din Romania, pe linia paterna compozitorul ar proveni din linia urmasilor lui Stefan cel Mare , fiica cea mare a domnitorului Moldovei fiind casatorita cu cneazul mare al Moscovei de la vremea aceea. In urma casatoriei a rezultat un prim baiat Vasili Rahmanin care ar fi pornit neamul rusesc al rachmaninovilor. Dar acest mic detaliu biografic paleste in fata maiestuozitatii cu care micul Serghei canta la pian inca de la o varsta frageda si a memoriei exceptionale pe care acesta o poseda. Rachmaninov era capabil sa repoduca partituri dupa prima auditie; acest lucru i-a venit de mare ajutor cand la varsta de 45 de ani a emigrat in America si a trebuit sa reastearna pe hartie cateva compozitii ale sale pe care nu le-a putut lua din Rusia sub forma scrisa. Dupa ce studiaza un timp la conservatorul din Sankt Petersburg se transfera la Conservatorul Regal din Moscova unde il cunoaste pe marele Piotr Ilici Ceaikovski. Acesta din urma avea sa-i devina  mentor tanarului compozitor. Ceaikovski a vazut ceva in adolescentul Rachmaninov ce nici un alt profesor al Conservatorului nu vazuse dandu-i acestuia marea onoare de a transcrie celebra sa suita de balet “Frumoasa din Padurea Adormita” intr-o partitura de pian. Apreciat si iubit de catre toti profesorii sai drumul lui Rachmaninov catre culmile succesului parea sa fie unul cat se poate de facil. Totusi pe tanarul compozitor il asteptau vremuri negre , vremuri ce l-au transformat in omul ursuz despre care vorbea si vorbeste toata lumea. Moarte subita a lui Ceaikovski le destabilizat grav psihic pe Serghei Rachmaninov care avea doar 20 de ani. De cum a auzit vestea acesta a compus aproape instantaneu  un trio instrumental elogiator in memoria marelui sau maestru. Incercand sa compuna in continuare pentru a uita de aceasta uriasa suferinta tanarul Serghei creaza prima sa simfonie care este desfiintata insa de criticii vremii inca de la prima auditie. Criticile unanim negative la adresa primei sale incercari din domeniul simfonic l-au aruncat pe Rachmaninov intr-o depresie ce avea sa dureze circa trei ani. O alta dovada ca necazurile nu vin niciodata singure a fost vizita la Iasnaia Poliana unde il va cunoaste pe Lev Tolstoi , cel care avea sa-i adanceasca si mai tare depresia. Rachmaninov era un mare admirator a lui Tolstoi , afirmand la un moment dat ca “Razboi si Pace” este biblia neamului rus si ca tot talentul lui muzical nu valoreaza nimic in fata cuvintelor asternute pe pagina de uriasul scriitor. Cu aceste considerente in minte Rachmaninov ii interpreteaza unui Tolstoi imbatranit si aproape de sfarsit o lucrare de pian denumita “Soarta” , bazata pe simfonia a V-a a lui Beethoven. Legenda spune ca dupa reprezentatie, Tolstoi l-a intrebat daca “aceasta muzica este intr-adevar necesara?” si ca intotdeauna l-a gasit pe Beethoven “inutil” la fel ca si acest cantec. Realizand ca l-a jignit pe tanarul compozitor batranul Tolstoi l-a rugat sa-l ierte pentru ca a ajuns la o varsta unde nu mai poate percepe muzica asa cum trebuie. Desi evident ranit in orgoliu Rachmaninov i-a replicat “nu m-am simtit ofensat pentru maestrul Beethoven , cum as putea fi ofensat pentru un biet Rachmaninov”. Aceasta intalnire care ar fi trebuit sa fie intalnirea profetica dintre maestru si invatacel (chiar daca din domenii diferite) s-a dovedit a fi inca un pas spre adancirea suferintei cronice a  tanarului muzician. Toate aceste piedici explica , intr-o oarecare masura reputatia de om ursuz pe care acesta a lasat-o pentru posteritate. In cele din urma , cu ajutorul unei forme de terapie, Rachmaninov si-a recapatat incetul cu incetul increderea in sine si a reusit sa depaseasca perioada nefasta compunand magnifiul Concert Nr.2 pentru Pian in Do Minor. Reprezentatiile acestui concert i-au atras numai cuvinte de lauda fiindu-i oferit postul de dirijor la Teatrul Balsoi din Moscova. Renumele compozitiilor lui rachmaninov , care incepusera sa curga dupa 3 ani de seceta, au ajuns si peste ocean in 1909 fiind chemat in America pentru a sustine un turneu. Cartea de vizita pentru acest turneu a reprezentat-o magnificul Concert pentru Pian Nr. 3 in Re Minor (cunoscut si sub numele de Rach 3), poate cea mai cunoscuta bucata muzicala a compozitorului. Discutabil cel mai dificil concert de pian , din punct de vedere al intepretarii, Rach 3 reprezinta o piatra de incercare pentru orice pianist care doreste sa-si testeze propriile limite; este rapid si lent in acelasi timp , sensibil si dur, iar notele se succed cu o repeziciune fantastica incat oricine asculta (cunoscator sau nu) isi poate da seama ca nu asista la un concert obisnuit. Faima si banii pe care Rachmaninov le castiga in America il pun serios pe ganduri cu privire la stabilirea sa in “lumea noua”. Si daca avea nevoie de un imbold pentru a face acest pas il va primi, prin moartea prematura a prietenului si colegului sau de conservator Alexander Scriabin si prin declansarea Revolutiei Bolsevice din 1917 cand Rachmaninov realizeaza ca Rusia pe care el o cunostea , ca  descendent al nobilimii murise si ca  venise timpul ca el sa-si caute norocul in alta parte.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=DFoAU5ZgH3w&feature=related[/youtube]
Mai sus puteti urmari un filmulet mut impresionant cu Rachmaninov aflat pe vaporul ce sosea din Rusia in New York. Pe chipul nobilului rus se zareste un zambet de tristete, un zambet al unui om care a muncit 45 de ani pentru a ajunge cineva iar acum trebuie sa o ia de la capat intr-o tara nou cu o limba nou si obiceiuri noi. Totusi insa acel zambet prevestea ca soarele iesise in sfarsit si pe strada sa ramand acolo pana la sfarsitul vietii sale. Acomodarea in America avea sa fie facuta mai usoara de catre celebrul pianist Vladimir Horowitz , pe atunci inca student, care era mare admirator a lui Rachmaninov si care l-a ajutat pe cel care avea sa-i devina maestru si prieten aranjandu-i concerte pe tot teritoriul tarii. Rachmaninov a continuat sa compuna si in America insa la un moment dat s-a declarat plictisit de propriile creatii incepand o munca titanica de transcriere a unor bucati muzicale orchestrale celebre in partituri de pian , asa cum il invatase maestrul sau Ceaikovski. Astfel s-au nascut transcrieri pentru pian ale capriciilor lui Paganini (original pentru vioara) sau “Zborul Bondarului” al lui Rimsky-Korsakov (original piesa orchestrala). In 1943 atat Rachmaninov cat si sotia sa primesc cetatenie americana insa marele compozitor nu apuca sa se bucure de ea pentru ca se stinge din viata in acelasi an la varsta de 70 de ani in urma unui cancer de piele. Rachmaninov a murit un om demn, un om modest, un om genial, un compozitor ursuz, antisocial dar respectat si venerat de cei ce iubesc cu adevarat muzica.

Primul meu contact cu Rachmaninov a fost prin filmul “Shine” , film ce i-a adus premiul oscar lui Geoffrey Rush. Filmul spune poveste unui pianist australian schizofrenic obsedat de Concertul de Pian Nr.3 a lui Rachmaninov , concert a carui interpretare ii provoaca un atac cerebral. Notele obsesive de la inceputul concertului sunt repetate pe parcursul filmului si te invita parca sa-l asculti pe Serghei Rachmaninov si sa nu te mai opresti pana ce nu ai inteles ce a vrut sa-ti transmita tie ca ascultator. “Puritatea absoluta sta ascunsa in spatele notelor” spunea el…cine suntem noi sa-l contrazicem?

Pana la sfarsitul lunii toate cd-urile continand muzica lui Rachmaninov vor beneficia de o reducere de 10%, in cadrul campaniei “Aniversari Muzicale”.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *