50 de ani de Phoenix!

19/04/2012

Cu ocazia zilei de nastere a lui Nicu Covaci  (caruia ii uram La multi ani! pentru cei 65 de ani pe care astazi ii implineste), ne amintim de legendara trupa Phoenix, poate cea mai titrata formatie de muzica usoara de la noi din tara. Tot in acest an formatia implineste 50 de ani de activitate! 50 de ani de muzica si 50 de ani de istorie…50 de ani in care sute de oameni s-au perindat prin aceasta formatie creind o muzica unica si originala pe care romanii o pot intelege cel mai bine. In lumina acestei aniversari Nicu Covaci a pregatit o serie de concerte de zile mari , (de la care eu unul nu voi lipsi), o carte biografica si o lansare discografica omagiala in serie limitata. Pana atunci va invit la o scurta recapitulare a unui destin magistral ce a murit si a renascut de mult mai multe ori decat ne-am fi asteptat…de la “Sfintii” la “Transylvania Phoenix” si de la “Vremuri” la “Antemiorita”.

In 1962 lua nastere , la Timisoara, formatia Sfintii condusa de chitaristul autodidact Nicu Covaci. Formatia castiga locul 2 la un festival de muzica studentesc din Bucuresti , fiind privata de medalia de aur din cauza influentelor occidentale incomode pe care aceasta la promova. In Timisoara natala Sfintii incepe sa-si castige faima prin studentime interpretand coveruri dupa Beatles si Rolling Stones dar si compozitii proprii. In 1965 apar si primele probleme, formatia fiind acuzata de propaganda crestina prin insusi numele ei. Astfel Sfintii devine Phoenix. Trupa avea deja cateva piese proprii care ajunsesera la radio urmand sa inregistreze si un disc. Componenta la vremea aceea il includea pe Bela Kamocsa la bass dar si pe Florin “Moni” Bordeianu la voce. In aceasta componenta, care a durat pana in 1970, trupa avea sa inregistreze doua materiale discografice de exceptie ce vor fi numite de criticii de specialitate “discurile perioadei beat”. Perioada beat a celor de la Phoenix a scos la iveala o parte din talentul muzical unic pe care acestia il posedau dand nastere unor piese precum “Vremuri” (cine nu a fredonat macar o data “Hei tramvai/ Cu etaj si tras de cai”) sau “Canarul”, piese fara de care nu putem concepe nici un catalog al muzicii romanesti.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=MOmf-KQHqnI[/youtube]

In 1970 Moni Bordeianu emigreaza in Statele Unite ale Americii iar Bela Kamocsa paraseste formatia. Pentru prima oara Nicu Covaci ramane singur fiind nevoit sa refaca formatia de la zero. Ii recruteaza mai intai pe Gunther Reininger , la orga dar si voce pentru o scurta perioada de timp, si pe Iosef Kappl la bass. Spre sfarsitul anului 1970, Phoenixul isi gaseste adevarata voce si legenda incepe; Mircea Baniciu se alatura lui Covaci si porneste alaturi de acesta intr-o aventura tumultoasa, nelipsita de certuri dar si foarte fertila creativ in acelasi timp (este perioada in care au aparut multe din slagarele phoenicsilor). Tot in aceasta perioada dictatura comunista ce stapanea tara impune o serie de reguli privind creatia artistica din Romania fortand oarecum trupele de muzica usoara sa incorporeze folclor in stilul lor. Acest lucru pune in impas multi artisti cu repertoriu occidental, nu insa si pe Nicu Covaci care hotareste drumul Phoenixului ca fiind unul cu totul si cu totul special.  “Vreti folclor? Va dau eu folclor!” – asumand parca aceasta deviza, Nicu Covaci si Josef Kappl incep sa sape adanc in radacinile traditiei din Romania gasind surse inestimabile si interminabile de creatie si compunand unele din cele mai cunoscute cantece autohtone scrise vreodata (acomodand astfel si exigentele impuse de regim). Ce a urmat este o istorie pe care nu cred sa existe roman sa nu o stie: trei albume de exceptie (“Cei Ce Ne-au Dat Nume” – 1972, “Mugur De Fluier” – 1974 si “Cantafabule” – 1975), un EP (“Mesterul Manole” – 1973), nenumarate batalii cu cenzura comunista (“Cei Ce Ne-au Dat Nume” trebuia sa fie un dublu disc insa jumatate din piesele prezente pe materialul discografic au fost taiate la cenzura) si concerte de pomina (dupa 1975 Phoenix a fost interzis in salile de spectacole sustinand mii de concerte tip gherila pe stadioanele tarii). Insa cea mai importanta ramane tot muzica; “Balada lui Negru Voda”, “Nunta”, “Mica Tiganiada”, “Andri Popa” sau “Vasiliscul si Aspida” sunt doar cateva din operele de arta pe care Phoenix le-au prezentat romanilor in perioada 1970-1977. Cantecele lor de haiducie , multe cu subintelesuri si aluzii fine la dictatura care guverna tara, au rasunat de la Dunare pana-n Carpati transmitand un mesaj de demnitate tuturor romanilor. Cei de la Phoenix au si trait dupa codul pe care piesele lor il impuneau: dupa 1975 formatia era practic interzisa recurgand la concerte “ilegale” pe stadioane pentru a intra in contact cu publicul. Pentru a compune exceptionalul dublu disc “Cantafabule” membrii formatiei s-au retras la o cabana din muntele Semenic traind acolo mai multe luni de zile si dand nastere ingerilor dar si demonilor creatiei. Pe plan muzical compozitiile lor erau unele cat se poate de complexe inovand cu fiecare album. Pe “Cei Ce Ne-au Dat Nume” au introdus instrumente populare precum buhaiul sau capra iar percutia discurilor era una cat se poate de unica, aveau atat un tobosar (Costin Petrescu) cat si un percutionist (Valeriu Sepi). Dupa plecarea celor doi l-au cooptat pe Ovidiu Lipan Tandarica (un om orchestra in materie de percutie) iar mai apoi au adus o intreaga trupa de dubasi (percutionisti populari) pentru a se asigura ca ritmul Phoenixului este unul de la fabulos in sus. In 1976  Nicu Covaci pare a fi epuizat si decide sa paraseasca tara renuntand la cetatenia romana. Un an mai tarziu avea sa revina pentru a-si recupera colegii de trupa si a fugi cu acestia din tara, clandestin. Toti membrii formatiei , cu excpetia lui Mircea Baniciu, trec granita ilegal ascunsi in niste boxe si ajung in Germania unde aveau sa ramana pana in 1990. Dupa o perioada in care este constant agresat de securitate Mircea Baniciu isi construieste o cariera solo de succes devenind unul dintre cei mai iubiti intepreti de folk din tara. Cat despre Covaci si compania? Acestia incearca sa duca soundul Phoenix in Germania insa fara prea mare succes.

Odata cu revolutia din 1989 membrii Phoenix se reintorc in tara realizand ca locul lor este in Romania si ca muzica lor este pentru Romania. De atunci si pana in zilele noastre , intr-o formula sau alta, formatia concerteaza ori de cate ori are ocazia umplandu-ne , noua spectatorilor, sufletele de bucurie cu fiecare nota.

Personal nu cunosc pe cineva caruia sa nu-i placa Phoenix. Eu merg cu aceeasi placere la concertele lor ori de cate ori am ocazia, chiar daca le stiu piesele pe dinafara cu fiecare nota si fiecare rupere de ritm. La un concert in Sighisoara am mers atat de departe incat m-am catarat intr-un copac de langa scena unde concertau pentru a-i vedea mai de aproape. Pasiunea mea pentru Phoenix am regasit-o printre toti romanii alaturi de care am stat la concerte – nu am considerat-o niciodata exagerata pentru ca phoenicsii intr-adevar merita toata admiratia. In ceea ce priveste promovarea lor , ma bucur ca si eu pot contribui la diseminarea muzicii lor, prin faptul ca le  recomand albumele cu toata caldura atat celor foarte tineri, care acum incep sa scoata capul in lumea melomanilor cat si turistilor , carora imi face o deosebita placere sa le povestesc istoria formatiei si sa le explic micile detalii tehnice din piesele lor. In incheiere , in loc de La multi ani!, atat Phoenixului cat si lui Nicu Covaci noi fanii formatiei am vrea sa spunem doar atat:

“Fie să renască numai cel ce har
Are de-a renaşte, curăţit prin jar,
Din cenuşa-i proprie şi din propriu-i scrum,
Astăzi, ca şi mâine, pururi şi acum.”

Pana la sfarsitul lunii toate discurile celor de la Phoenix vor beneficia de 10% reducere in cadrul campaniei “Aniversari Muzicale”.

3 Comments

  • Horia Nilescu 08/05/2012 at 6:21 pm

    Ati trait niste vremuri minunate , chiar daca atunci nu pareau. Ati avut ocazia ceea ce noi , cei nascuti un pic mai tarziu, nu putem decat sa ne imaginam.
    Va multumim domnule Mihai pentru gandurile frumoase.

  • mihai 08/05/2012 at 12:28 am

    Servus tuturor,
    Sint timisorean, traiesc de multi ani in Germania dar in ani ´70 am trait pe viu concertele Phoenix . Au fost ani nemaipomeniti
    intr-un regim care nu accepta musica buna. La multi ani Phoenix .

  • bill 25/04/2012 at 5:42 pm

    Phoenix “La multi ani”!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *