La Multi Ani Serghei Prokofiev!

23/04/2012

Caldura primaverii care se face din ce in ce mai simtita ne imbie la muzica de cea mai inalta calitate. In acest sens, ne amitim cu nostalgie ca astazi se implinesc 121 de ani de la nasterea marelui compozitor al secolului XX Serghei Prokofiev. Compozitorul care a trait parca de trei ori face parte din cvartetul extraordinar ce a aparut din Rusia in secolul XX, lasand o lume intreaga cu gura cascata , alaturi de Rachmaninov, Shostakovich si Stravinsky. Prokofiev a acoperit in cariera sa o gama larga de subgenuri muzicale ale stilului clasic: de la miniaturi instrumentale la simfonii si de la concerte de camera pana la coloane sonore de film , inscriindu-se in lista destul de scurta a marilor compozitori care au apucat nasterea cinematografiei inventand astfel conceptul de coloana sonora.

Serghei Prokofiev s-a nascut intr-o suburbie a orasului Donetk , astazi Ucraina, pe data de 23 aprilie 1891. Inca de mic a fost indrumat de mama sa spre calea muzicii. A luat lectii de pian insa prima sa dragostea avea sa fie opera: dupa ce aude “Cneazul Igor” de Borodin si “Faust” de Gounod la Moscova micutul Serghei compune si el o astfel de muzica pe care o intituleaza “Uriasul” – avea 9 ani! Mare parte din opera infantila marca Prokofiev s-a pierdut, insa bucati din uvertura au supravietuit timpului. Analizand viata marelui compozitor multi critici de specialitate si biografi sunt tentati sa afirme ca Serghei Prokofiev a trait trei incarnari: afirmarea in Rusia (intre 1909 – 1918) , vagabondajul prin lumea intreaga si succesul international (intre 1918 – 1933) si intoarcerea in tara natala (intre 1933 – 1941).

In 1909 Prokofiev avea deja cateva compozitii sub centura.: o serie de studii de pian si inca doua opere , “Insulele pustii” si “Ospatul din Timpul Ciumei”. Incurajat de mama sa , care considera ca tinutul Dontekului ii tine creatia fiului sau pe loc, Prokofiev ii arata aceste compozitii timpurii marelui Alexander Glazunov. Acesta ramane foarte impresionat si ii urgenteaza tanarului Serghei inscrierea la Conservatorul de la Sankt Petersburg. Aici Serghei Prokofiev , considerabil mai tanar fata de colegii sai de, isi creaza o imagine de arogant si excentric fiind mult mai evoluat decat restul si adesea plictisit sa fie nevoit sa invete niste tehnici pe care deja la stapanea la perfectie. Pe scena muzicala din Sankt Petersburg isi castiga numele de “rebelul muzical” si toate capriciile sale ii sunt trecute cu vederea in momentul cand se aseza la pian si isi interpreta propriile compozitii. Aventura sa de la Conservator avea sa ia sfarsit in 1914 cand castiga prestigioasa competitie “Intrecerea pianelor” cu al sau “Concert pentru Pian Nr.1 in Re Major”. Mereu in cautare de ceva nou Prokofiev descopera , tot in aceasta perioada, baletul de care se indragosteste iremediabil. Incepe sa caute cat mai mult contactul cu aceasta lume reusind , in cele din urma, sa obtina un comision din partea lui Serghei Diaghilev si anume baletul “Povestea unui Mascarici”. Premiera baletului de la Paris i-a adus laude incomensurabile din partea unor oameni cunoscuti pentru exigenta lor precum Jean Cocteau, Igor Stravinsky sau Maurice Ravel. Purtat pe aripile primului sau succes Prokofiev se intoarce in Rusia si mai da trei lovituri cu “Simfonia Nr.1 in Re Major” , comparata ca stil cu cel al lui Joseph Haydn, opera “Jucatorul” (bazata pe romanul cu acelasi nume semnat de Feodor Dostoievski) si “Concertul pentru Vioara Nr.1 in Re Major”. Aceste trei capodopere ii asigura ,inca din tinerete, statutul de compozitor de geniu dar si o viata pe drumurile lumii (Franta, Japonia, Cuba etc) unde sustine concert dupa concert. In cele din urma se stabileste in Statele Unite ale Americii unde este foarte rapid acceptat, iubit dar si comparat cu un alt titan rus ce locuia deja acolo , Serghei Rachmaninov. In mod ironic aceasta perioada foarte prolifica din punct de vedere al popularitatii dar mai ales din punct de vedere financiar este o perioada destul de secetoasa in ceea ce priveste creatia: cele mai importante lucrari fiind opera “Dragostea celor Trei Portocale” si “Sonata pentru Flaut in Re”. Tot in “exil” traieste si prima deceptie pe plan profesional , “Simfonia Nr.2 in Re Minor” fiind huiduita la premiera sa. Desi convins ca in Rusia nu il asteapta decat piedici din partea regimului comunist in 1933 Prokofiev ia decizia de a se intoarce in tara sa natala pentru ca “nu sunt decat un biet rus iar bietilor rusi le sta bine in biata Rusie” , spunea el; incercarile lui Shostakovich si Stravinsky de a-i impiedica intoarcerea au fost zadarnice. Mama Rusie incerca sa-l ademeneasca inapoi in tara inca din 1930 cu comisioane care mai de care mai interesante , unul dintre ele fiind baletul “Romeo si Julieta” (cea mai cunoscuta lucrare a lui Prokofiev in randul publicului larg). Insa argumentul suprem avea sa fie filmul. Arta cinematografica era inca in fasa insa evolua extrem de repede. O noua specie de artisti iesea la iveala si anume regizorii de film. Printre fratii Lumiere si F.W. Murnau Serghei Eisenstein devenise unul din cei mai respectati oameni din bransa. Astfel atunci cand a venit vorba de coloana sonora pentru filmul sau Eisenstein nu a acceptat decat de la perfect in sus ajungand sa apeleze la celelalt Serghei pentru ca “altfel nu se poate”. Colaborarea a fost una extrem de fructuoasa. Odata intors definitiv in Rusia Prokofiev a compus coloanele sonore bijuteriilor cinematografice “Ivan cel Groaznic”, “Alexander Nevsky” si “Locotenentul Kije”, toate adaptate mai apoi in suite simfonice. Aceasta evolutie este fascinanta doar cand ne gandim ca un compozitor de muzica clasica intra in contact cu cea mai noua forma de arta , reusind sa se acomodeze foarte bine cu ea . Intoarcerea in Rusia se dovedeste a fi cea mai prolifica perioada din viata sa , din 1933 si pana la moarte compunand in continuu capodopera dupa capodopera , desi partea financiara avea de suferit. Dintre acestea amintim baletul “Cenusareasa”, opera titanica “Razboi si Pace” (dupa romanul monumental semnat Lev Tolstoi), “Sonata pentru Vioara nr.1 in Fa Minor” si bineinteles “Petrica si Lupu” , o compozitie pentru copii exceptionala ce pe parcursul anilor a imbracat zeci de forme muzicale.

In tot acest timp insa , in timp ce profesional lucrurile mergeau excelent, Prokofiev simtea pe pielea sa ororile regimului comunist fiind el insusi haituit de securitate. Totusi avand faima pe care o avea nu putea fi atins. Pe 5 martie 1953 , la varsta de 61 de ani, Serghei Prokofiev se stinge din viata. Insa in aceeasi zi se mai stinge din viata un om pe nume Iosif Vissarionovici Stalin. Pentru ca funeraliile pentru marele conducator au tinut trei zile trupul neinsufletit al lui Prokofiev a fost tinut trei zile intr-un apartament din Piata Rosie pana sa fie scos intr-o noapte si dus la cimitir. Florile de pe sicriu au fost unele de plastic nemaiexistand flori naturale in nici o florarie , toate fiind destinate lui Stalin. In gazeta Moscovita moarte compozitorului a fost anuntata scurt in pagina 116 , primele 115 fiind dedicate aceluiasi Stalin. Prokofiev s-a stins anonim, modest si parea sa aiba un destin al uitarii. Totusi posteritatea avea sa-i ofere respectul de care s-a bucurat si in timpul vietii, in mare parte datorita sotiei sale instrainate si celor doi baieti ai sai. Sviatoslav si Oleg Prokofiev au avut grija ca muzica tatalui lor sa dainuie in continuare si sa primeasca aplauzele pe care le merita cu prisosinta.

Am avut ocazia sa vad influenta imensa pe care muzica lui Prokofiev o are asupra oamenilor printr-o cunostinta de-a mea care mi-a marturisit ca si-a cumparat discul cu muzica de balet “Romeo si Julieta” doar pentru a asculta “Dansul Cavalerilor” pe butonul repeat. Aceeasi persoana s-a confesat ca habar nu are cine este compozitorul si de cat de celebra este aceasta muzica insa arhicunoscuta suita ii dadea putere si incredere cu fiecare auditie. Acest lucru m-a pus pe ganduri mergand atat de departe incat sa cred ca poate aroganta pe care Prokofiev a aratat-o in prima parte a vietii nu era atat de neindreptatita. La final va las sa savurati un scurt filmulet cu maestrul in persoana interpretand o scurta bucata muzicala la pian si dand un scurt interviu . Iar daca talentele noastre lingvistice ne parasesc cand vine vorba de limba rusa muzica o putem cu totii intelege pentru ea ne tine la un loc si tot ea ne dezbina.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=zA82T3wFyi8[/youtube]

Pana la sfarsitul lunii toate discurile continand muzica lui Prokofiev vor beneficia de 10% reducere in cadrul campaniei “Aniversari Muzicale”.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *