Astazi , in ziua de 7 mai, emotiile ma incearca pentru ca am onoarea si deosebita placere de a vorbi despre compozitorul meu favorit Piotr Ilici Ceaikovski , un om care, desi complicat si plin de defecte, a iubit muzica iar aceasta i-a intors sentimentele asigurandu-i un loc in posterioritate. Ceaikovski este omul care a pus baletul pe harta muzicala a lumii cu lucrari exceptionale precum “Lacul Lebedelor” sau “Spargatorul de Nuci” dar care nu a neglijat nici celelalte genuri inscriindu-se in lista selecta a compozitorilor ce au atins toate subgenurile muzicii clasice.
Piotr Ilici Ceaikovski s-a nascut intr-un catun rusesc pe nume Votkinsk pe data de 7 mai 1840 tragandu-se dintr-un neam cu radacini cazace. Foarte precoce inca de la o varsta frageda Ceaikovski a invatat sa vorbeasca fluent limbile franceza si germana pe cand avea doar 6 ani. Studiul pianului avea sa-l inceapa la varsta de 5 ani ca un mod de a-si umple timpul. Din pacate in Rusia acelor vremuri singurul mod de a-ti castiga existenta din muzica era sa devii profesor macar la Academia din Moscova. Dar un profesor de muzica de la Academia moscovita nu castiga nici jumatate din salariul unui contopist de la vreun cabinet de avocatura oarecare. Cunoscand aceste statistici domnul si doamna Ceaikovski si-au trimis fiul la Facultatea de Jurisprudenta din Moscova. Adolescentul Piotr termina aceasta facultate ultimul dintr-o lista de 300 de absolventi si devine functionar la minister insa nu unul oarecare ci “cel mai prost functionar din istoria Rusiei” , conform spuselor sale. In 1863 se hotaraste sa-si urmeze adevarata sa chemare si incepe studiile muzicale alaturi de Anton Rubinstein care aveau sa dureze trei ani. Rubinstein era foarte impresionat de abilitatile lui Ceaikovski insa nu atat de impresionat de ideile progresiste pe care acesta le propunea muzicii clasice. Dupa terminarea studiilor Ceaikovski ajunge ceea ce parintii lui s-au temut ca va ajunge , profesor de teorie muzicala la Academia din Moscova.
Faima lui Ceaikovski nu a venit instant ba chiar , in comparatie cu alti mari compozitori, ea s-a castigat foarte foarte greu. Prima sa simfonie , compusa in vremea profesoratului, a fost refuzata de catre Rubinstein. Chiar si dupa ce schimbari majore au fost facute aceasta s-a lovit de inca un refuz. Muzica lui Ceaikovski nu a fost acceptata usor deoarece nu suna ruseste. Tanarul compozitor avea influente majore occidentale , fiind un admirator al muzicii franceze , in special Berlioz pe care acesta il diviniza. Contemporan cu el erau cei cinci compozitori patrioti ai mamei Rusii (Balakirev, Borodin, Mussorgsky, Rimsky-Korsakov si Cui) , care se bucurau de un succes mult mai mare , prin prisma influentelor de folclor pe care le integrau in muzica si in raport cu care compozitiile lui Ceaikovski erau , inevitabil, comparate. In ciuda acestor divergente muzicale Ceaikovski le respecta viziunile colegilor sai de breasla. Respectul nu se dovedea a fi reciproc acestia denuntandu-l ca fiind tradator de neam si acuzandu-l ca “scuipa cu indiferenta peste toata istoria Rusiei”. Acest stigmat de renegat avea sa-l bantuie pe Ceaikovski toata viata. Ajutorul de imagine avea sa vina de la romancierul Dostoievski care declara ca “daca Ceaikovski nu e rus inseamna ca maladiile care afecteaza mintea din aceasta tara sunt mai grave decat am crezut” comparandu-i compozitiile cu poeziile lui Puskin , care reusisera sa depaseasca glorios granita marelui imperiu din Est. Pe plan muzical ajutorul avea sa vina de la cativa oameni sus-pusi deschisi la minte care i-au dat o sansa tanarului Piotr. Prima sa lucrare primita cat de cat bine a fost fantezia “Romeo si Julieta” laudata unanim pentru uvertura sa inedita. Dupa inca o serie de compozitii prezentate publicului , printre care „Simfonia Nr.2 in Do Minor” si” Serenada pentru Coarde in Do Major”, Ceaikovski da marea lovitura cu „Concertul pentru Pian si Orchestra Nr.1 in Si Minor”. Acest concert , dedicat lui Hans Von Bulow, are parte de o receptie mixta la prima auditie insa dupa mici modificari devine un fenomen mondial. Rusia si toata Europa cade la picioarele lui Ceaikovski, Filarmonica si Opera din Moscova sunt dispuse sa accepte orice proiect al acestuia iar filantropii artelor pun la dispozitie sume mari pentru ca Ceaikovski sa continue sa compuna. Astfel , la varsta de 35 de ani, Ceaikovski devine primul compozitor rus care traieste exclusiv din compozitie muzicala. Demisioneaza din postul de profesor , isi cumpara un conac la tara si-si continua munca titanica. Beneficiind de libertate, atat artistica cat si financiara Ceaikovski isi permite sa experimenteze si sa-si dea frau liber tuturor fanteziilor creationale ce l-au macinat in tinerete. Astfel transforma romanul in versuri “Evgheni Oneghin” al lui Puskin, intr-o opera de succes , compune suita de violoncel “Variatiuni pe o tema de rococo” si da nastere primului sau balet , magnificul “Lacul Lebedelor”. “Lacul Lebdelor” este cel mai cunoscut balet al tuturor timpurilor; el reprezinta iesirea la suprafata al acestui subgen , pana atunci neglijat de marii compozitori. Stabilitatea de care se bucura ii permite marelui compozitor sa intreprinda calatorii prin toata lumea pentru a cunoaste noi surse de inspiratie. Primele destinatii au fost Italia si Franta. In Italia compune “Concertul pentru Vioara in Re Major” iar in Franta il cunoaste pe idolul sau Hector Berlioz. Faptul ca Berlioz nu numai ca auzise de el dar se inscria si pe lista admiratorilor sai ii da lui Ceaikovski un moral fantastic. Calatoreste in Statele Unite unde autoritatile il implora sa ramana la New York oferindu-i functii si remuneratii care mai de care mai tentante. Ceaikovski refuza si se intoarce definitiv in Rusia unde , fiind mult mai linistit si mai impacat cu el insusi, are parte de o ultima parte a carierei extrem de prolifica. Compune mult aclamatul balet “Frumoasa din Padurea Adormita” , opera “Dama de Pica” (bazata pe romanul omonim semnat Alexandre Dumas Fiul) si la fel de indragita “Simfonie Nr.5 in Mi Minor”. Ultima sa capodopera avea sa fie baletul “Spargatorul de Nuci” , comision pe care initial l-a refuzat considerand ca libretul nu este demn nici sa-i lustruiasca pantofii iar muzica potrivita pentru asa ceva este puerila , mult sub demnitatea lui.
Pe plan personal viata lui Ceaikovski a fost cu totul alta. Duplicitatea i-a fost caracteristica compozitorului acesta luptand toata viata sa-si ascunda adevarata orientare sexuala , fapt care l-a adancit in numeroase depresii. Inca de mic copil Ceaikovski s-a dovedit a fi extrem de sensibil si plin de toane. In internatul colegiului la care a studiat sufera o depresie cumplita din cauza separarii fata de mama . Tot in aceasta perioada Piotr avea sa descopere practicile homosexuale ce aveau loc in internat realizand ca atractiile lui se indreapta catre persoane de acelasi sex. Aceasta amara concluzie avea sa-i creeze depresii sporadice pe tot parcursul vietii sale tumultoase in ciuda faptului ca Piotr a cautat sa lupte contra ei prin internarea de bunavoie intr-un sanatoriu si prin…casatorie. In 1877 traieste unul din cele mai nefericite episoade din viata lui casatorindu-se cu Antonia Milioukova , o admiratoare si fosta eleva care nutrea o pasiune arzatoare pentru el intelegandu-i toate capriciile de artist. Esecul casatoriei a fost deplin astfel ca Ceaikovski a incercat sa se sinucida de cateva ori simtindu-se sufocat in toata aceasta mascarada. Tot in aceasta perioada o intalneste pe instarita vaduva Nadedja Von Meck care ii va plati acestuia o pensie alimentara in valoare de 6.000 de ruble pe an . In ciuda speculatiilor relatia lor a fost una strict epistolara. Virarea pensiei a fost oprita brusc dupa 13 ani din cauza “lipsei de fonduri”. Adevaratul motiv era ca homosexualitatea lui Ceaikovski nu mai putea fi dezmintita nici de mariajul acestuia iar crestina Von Meck nu putea tolera acest lucru din partea protejatului ei. Intreruperea fondurilor avea sa-l arunce pe Ceaikovski in cea mai mare depresie a vietii sale ce avea sa dureze 6 ani. In ultima parte a vietii compozitorul a reusit sa se impace cu natura sa , el insusi mentionand intr-o scrisoare catre sora sa ca “am decis sa accept cine sunt si acum nu mai am nimic de facut decat sa astept sa mor linistit”. Acest lucru nu s-a intamplat Ceaikovski murind subit la varsta de 53 de ani din motive necunoscute.
Multi compatrioti l-au acuzat pe Ceaikovski ca fiind prea occidental si multi si-ar fi dorit ca el sa dispara de pe fata pamantului. Dispretuit si denigrat de catre oamenii pe care i-a respectat cel mai mult compozitorul a continuat , nu fara obstacole, sa mearga pe drumul sau iar in momentul in care faima sa nu mai putea fi contestata de nimeni a devenit chiar arogant, din teama de a nu mai fi desconsiderat. Din fericire, nu s-a mai intamplat sa fie desconsiderat, o lume intreaga cazandu-i la picioare si adulandu-l pana in zilele noastre. Fac parte cu mandrie din grupul celor ce iubesc muzica lui Ceaikovski iar cuvintele de lauda pe care as putea sa le scriu la adresa fabulosului Concert de Pian Nr.1 sau baletelor sale ar fi de prisos. De aceea va invit sa puneti mana pe cel mai apropiat disc cu muzica sa si sa ascultati magia unui om chinuit de propria sa viata.
Pe final va invit sa savurati un scurt audio cu vocea lui Ceaikovski (singurul existent) in care acesta se afla in fata unui magnetofon (printre primele prototipuri) testandu-I tehnologia cu niste vocalize si minunandu-se de puterea acestuia. La Multi Ani Maestre!
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=zTgLfvpgMfg[/youtube]
Pana la sfarsitul lunii toate discurile continand muzica lui Ceaikovski vor beneficia de 10% reducere in cadrul campaniei “Aniversari Muzicale”.
