Clubul de Lectura – controversatul Amos Oz

25/05/2012

După o lună de pauză, în care rigorile administrative ne-au ținut departe de discuțiile pe marginea impresiilor de lectură, am revenit la o nouă întâlnire cu cititorii, în obișnuita ultimei săptămâni din lună. A fost o întâlnire care s-a materializat parcă în spiritul volumului discutat. Aveam impresia, în momentul în care am propus cartea lui Amos Oz spre lectură că aceasta va aduna admirație unanimă, ținând cont de popularitatea romanului, dar și a scriitorului în general. Această așteptare s-a dovedit cât se poate de înșelătoare, exact ca pistele de lectură din romanul autorului israelian.

Vineri, 25.05.2012 ne-am întâlnit la Librăria Șt.O.Iosif din Brașov, la a patra ediție a  Clubului de Lectură, la care am discutat pe marginea cărții RIME DESPRE VIAȚĂ ȘI MOARTE (Editura Humanitas 2012), de Amos Oz


Subsemnatul a deschis discuția, reliefând elementele surprinse deja în impresiile de lectură publicate pe blog: faptul că romanul lui Amos Oz este o întâmpinare originală și creativă la interogațiile stereotipe adresate scriitorilor cu privire la motivația acestora de a construi povești – răspunsul lui Oz la toate aceste întrebări se manifestă printr-o invitație inedită la a privi lumea prin ochii scriitorului, o lume în care ficțiunea și realul se îngemănează uneori voluntar, alteori inevitabil.

Doamna Livia Nilescu, o prezență nelipsită de la Clubul de Lectură, a mărturisit că volumul lui Oz nu a impresionat-o atât de tare, atâta timp cât nici personajele proiectate nu au fost memorabile iar acțiunea  și-a pierdut din ritm încă de la mijlocul cărții. Cu toate acestea, dna Nilescu nu a considerat experiența de lectură ratată.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=NSzjcCPNWaM[/youtube]

Doamna Anghelescu a surprins un  aspect interesant în ceea ce privește volumul lui Amos Oz: faptul că atmosfera cărții pare să fie suficient de tristă și apăsătoare – de la proiecțiile biografice imaginare pe care scriitorul le asociază personajelor întâlnite (și care cuprind mereu o poveste tristă) și chiar până la perceperea obiectelor inanimate (ambulanțele se vaită, străzile sunt străpunse de alarme) – această observație m-a trimis cu gândul la ideea conform căreia pentru scriitor nici măcar ficțiunea nu mai reprezintă un spațiu salvator, de evadare, ci mai degrabă o prelungire a propriilor experiențe triste. Doamna Anghelescu, în bunul obicei al profesorilor de română riguroși a citat pasajele care au impresionat-o și le-a comentat, apreciind subtilitatea și ingeniozitatea construcției narative a lui Oz.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=ecDcO9Bgu5o[/youtube]

Colegul nostru, Claudiu a remarcat că Rime despre viață și moarte ofera experiența unui duș scoțian: după scenele senzuale care te îți încălzesc sângele, urmează brusc o serie de scene banale, adesea morbide, care să îți domolească pulsul. Claudiu a remarcat și faptul că volumul lui Oz i s-a părut o narațiune născută ușor, fără complicații, poate chiar împinsă dincolo de termen (atâta timp cât și vorbitorului i s-a părut că volumul s-a întins dincolo de potențialul poveștii în sine).

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=nRP50fH-cMg[/youtube]

Fotografa echipei Libris, Dana și-a împărtășit și ea gustul amar legat de lectură, mai ales că i s-a părut o scriitură greu de încadrat: să fie cartea lui Amos Oz un roman, o schiță, un eseu sau chiar o piesă de teatru? Ceea ce i-a plăcut însă Danei a fost felul în care Oz a surprins condiția autorului provocat mereu să și-o dezvăluie (adesea suprinzătoare si contrastanta cu  perspectiva publicului care o supralicitează).

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=PFnUm5pfi4E[/youtube]

Nici coautorul blogului Libris, Horia nu a părut foarte încântat de cartea lui Oz, fiind de părere că este o lectură fără direcție și fără obiect (probabil că Horia a avut alte așteptări de la acest volum, după ce a citit Scene de viață campestră, semnată tot de Amos Oz).

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=3DsNR87f5_8[/youtube]

Cu toate că volumul supus atenției nu a întrunit foarte multe impresii pozitive (toți cei prezenți recunoscând însă valoarea lui Amos Oz ca scriitor), discuțiile pe marginea cărții supuse atenției au condus mai apoi spre reflecții legate de raportul dintre scriitor și public, dintre scriitor și critici și despre tristețea de fond, dar și arta de a trăi momentul prezent care par să îi caracterizeze pe mulți israelieni (trăsături modelate de viața aspră și imprevizibilă de pe Pământul Făgăduinței).

Printre prăjiuri cu mere și biscuiți, în preajma paharelor cu apă rece, am încheiat și ediția a patra a Clubului de Lectură, o ediție care s-a dovedit pe cât de surprinzătoare, pe atât de plăcută.

3 Comments

  • Rox 30/05/2012 at 1:25 pm

    super, de abia astept! <3

  • Sever Gulea 27/05/2012 at 1:58 pm

    Citim (prin vot unanim) Sfaturile unui diavol mai batran catre unul mai tanar , de C.S.Lewis

  • Rox 26/05/2012 at 9:56 pm

    ofofof cum iarasi nu am ajuns 🙁
    urmatoarea editie nu o mai pierd!
    ce citim? 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *