La Multi Ani Igor Stravinsky!

17/06/2012

Intr-o zi torida de vara precum aceasta nu ne putem aminti decat de un om care a iubit viata mai mult ca orice: Igor Stravinsky, de la a carui nastere s-au scurs 130 de ani. Viata l-a rasplatit pentru iubirea pe care i-a aratat-o oferindu-i suisuri si coborasuri, tripla cetatenie (rusa, franceza si americana) si intamplari demne de cea mai savuroasa carte de memorialistica. Stravinsky este poate cel mai exponential reprezentant al clasicismului secolului XX impunandu-si stilul sau tonal (o combinatie muzicala in care toate sunetele au aceeasi tonalitate intregind o impresie de dezacord) si readucand in actualitate muzica de balet , uitata odata cu moartea lui Ceaikovski. Pe plan personal, Stravinsky a parut a fi un om arogant si sensibil in acelasi timp manifestand o inclinare fantastica catre cunoastere pana la sfarsitul vietii sale.

Igor Fiodorovici Stravinsky s-a nascut intr-o comunitate alipita orasului Sankt Petersburg intr-o familie de muzicieni, pe data de 17 iunie 1882. Stravinsky era un copil singuratic care nu anticipa deloc  persoana expansiva si volubila ce avea sa devina, un ins care considera ca nu are nimic de invatat in scoala. Pentru a-l mentine preocupat parintii lui il dau la lectii de pian. Acesta este momentul in care Stravinsky sustine ca a stiut ce vrea sa devina la maturitate. Parintii sai , cunoscand viata grea pe care o are un muzician in Rusia, ii promit ca ii vor plati lectiile de pian in continuare cu conditia ca el sa se inscrie la Universitatea de Drept din Sankt Petersburg. La aceasta facultate reuseste sa creeze un record , insa nu unul de bun augur. Pana in ziua de astazi  se spune ca Facultatea de Drept din Sankt Petersburg nu a avut un student care sa mearga la atat de putine cursuri si totusi sa nu fie exmatriculat. Parintii lui incearca sa-l faca sa se razgandeasca de la a deveni muzician spunandu-i ca dintre toti compozitorii rusi numai Ceaikovski , recent decedat, a reusit sa traiasca din asta si altul ca el nu se va mai naste. Asta nu a facut decat sa-l ambitioneze si mai tare pe tanarul aspirant care a decis sa-si incerce norocul la Conservator. Pe cand se pregatea pentru examene in salile Conservatorului soarta ii ofera prima mana de ajutor scotandui-l in cale pe marele Nikolai Rimski-Korsakov , poate cel mai bun aranjeur de muzica din lume. Acesta il aude cum canta si ii sugereaza sa nu mearga la examene ci sa vina sa studieze alaturi de el. Cum faima lui Korsakov era foarte mare tanarul Igor , la 20 de ani la acea vreme, face intocmai precum i s-a spus. Lectiile cu cel pe care Stravinsky il considera al doilea sau tata aveau sa dureze 6 ani , pana la moartea celui din urma. In ultimii ani de studiu alaturi de batranul sau maestru Stravinky incepe sa-si incerce norocul in compozitie. Astfel iau nastere fantezia orchestrala “Artificii” si prima sa simfonie , “Simfonia Nr.1 in Mi Major”. De altfel compozitiile lui Stravinsky pot fi bine delimitate in trei perioade: perioada ruseasca (1908-1919), perioada neoclasica (1920-1954) si perioada experimentala (1954-1968) in care se joaca cu concepte noi precum dodecafonismul si atonalitatea. Pe plan personal , in anul 1905, se casatoreste cu verisoara sa primara Katerina , in ciuda oponentei Bisericii Ortodoxe.

Intre 1910 si 1920 familia Stravinsky isi imparte timpul intre Rusia, Elvetia si Franta. Discutabil , aceasta este cea mai prolifica perioada a compozitorului. Acesta isi pune in minte sa readuca in atentia publicului si totodata sa revolutioneze arta baletului. Astfel in 1910 compune “Pasarea de Foc” , o bijuterie muzicala care isi are premiera la Paris. Prima reprezentatie a baletului stupefiaza dar si entuziasmeaza publicul parizian , care era constient ca asista la inceputurile unui nou stil muzical. Un an mai tarziu urmeaza “Petruska”, o splendida poveste muzicalo-coreografica la baza careia stau mai multe motive ale folclorului rus. Si daca “Pasarea de Foc” si “Petruska” mai pastrau oarecum din conventiile muzicii clasice nimic nu a pregatit melomanii pentru “Incoronarea Primaverii” (cunoscuta international ca si “Rite of Spring” sau “Sacre du Printemps”), un festival al sunetelor in care nici o nota nu e mai presus ca alta. “Incoronarea Primaverii” este primul exemplu de muzica tonala iar la prima auditie pentru o ureche necultivata poate suna oribil. Lucrarea este un amalgam de note greu digerabile care , la prima vedere, par a fi echivalentul unei poezii dadaiste in muzica. De fapt fiecare miscare a fost foarte bine studiata iar crearea acestui balet a fost una titanica. Dupa premiera publicul a fost divizat- cei ce au ramas adeptii romantismului (curent pe care Stravinsky il dispretuia) si care nu se puteau impaca cu mijloacele noi de expresie muzicala si cei ce imbratisau cu entuziasm noul gen. Ani mai tarziu printre entuziasti avea sa se numere si magnatul Walt Disney care a folosit parte din lucrare pentru legendarul film de animatie “Fantezia”. “Fantezia” este un lungmetraj animat care incearca sa explice facerea lumii si mersul ei prin intermediul unor bucati de muzica clasica. Succesul filmului a readus in prim plan compozitori uitati precum Modest Mussorgsky dar i-a si cimentat faima lui Stravinsky. “Incoronarea Primaverii” a fost folosita in prima sectiunea a filmului in care este explicata geneza Terrei. Muzica bizara a lucrarii este reprezentata grafic extrem de sugestiv ca un amalgam de lava, apa si lut. Cele trei balete aveau sa fie adaptate de compozitorul insusi , ani mai tarziu, in suite orchestrale , variante ce se bucura de mai mult succes decat baletele originale. Iata-l pe Stravinsky vorbind despre “Incoronarea Primaverii” in celebrul documentar “Once at the Border”.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=rb8e9indY24[/youtube]

In 1920 familia Stravinsky se muta la Paris. Compozitorul avea sa impartaseasca sentimente mixte in legatura cu traiul in aceasta tara , care i-a acordat cetatenie. Din punct de vedere creativ Stravinsky evolueaza incepandu-si perioada sa de neoclasicism. Rusul era un mare admirator al barocului si clasicismului , considerand romantismul o perioada de ratacire a muzicii. In perioada petrecuta in Franta incearca sa regandeasca ideile prezentate de cele doua era imbracandu-le in straie de secol XX. Astfel se nasc “Pulcinella”, balet intr-un singur act bazat pe celebrul personaj din “Comedia Dell’Arte” , “Apollo Musagete” si fabulosul experiment “Oedipus Rex” , o combinatie intre opera si oratoriu comparabil doar cu “Carmina Burana”. Pe de alta parte perioada petrecuta in Franta avea sa-i schimbe compozitorului ideile despre viata si arta. Intra intr-o relatie de lunga durata cu dansatoarea Vera de Bosset ducand astfel o existenta dubla mai multi ani de zile. Tragedia avea sa loveasca insa atunci cand fiica sa si sotia sa Katerina , de care nu divortase, trec in nefiinta fiind rapuse de tuberculoza. Decis sa continue drumul maret pe care il apucase, Stravinsky accepta ofertele venite de peste ocean de a lectura la Harvard despre estetica muzicii si se recasatoreste cu Vera de Bosset care devina muza sa.

Dupa nenumarate vizite in America Stravinsky se muta definitiv la Los Angeles in anul 1940 si devine cetatean american cinci ani mai tarziu. Aici leaga o prietenie frumoasa cu scriitorul britanic Aldous Huxley , de asemenea rezident in lumea noua, pe care il considera echivalentul sau in literatura. Viata in America este una lipsita de griji din punct de vedere financiar. Stravinsky isi dezvotla cariera de dirijor iar pe plan compozitional experimenteaza cu cele mai bizare lucruri: dodecafonia (o tonalitate dusa la extrem) si atonalitatea (combinatia de sunete care nu are o logica anume decat ca doua note suna bine puse una langa alta). Insa cel mai mare si mai reusit experiment avea sa fie fuziunea cu jazzul. Inspirat de Miles Davis si George Gershwin , pe care ii admira profund, Stravinsky foloseste tehnicile de jazz in compozitiile sale americane. Pe departe cel mai reusit experiment este “Simfonia Ebonitei” dedicata lui Miles Davis. Alte compozitii din ultima parte a carierei sale includ baletele “Orfeu” si “Agon” si cateva lucrari corale. Faima atinsa de Stravinsky i-a dat o incredere extraordinara , poate mai multa decat era nevoie. La un bal al politistilor din Boston Stravinsky este invitat sa cante imnul national al Statelor Unite. Acesta isi aroga libertatea de a schimba aranjamentul orchestral al imnului transformandu-l intr-un alt experiment atonal de-al sau. Acest lucru ii infurie rau pe politistii conservatori din Boston care ii aplica marelui compozitor o corectie fizica zdravana nepasandu-le de renumele si reputatia acestuia.

Stravinsky moare in urma unui infarct pe data de 6 aprilie 1971 in apartamentul sau din New York insa trupul sau este inmormantat , conform dorintelor acestui, la Venetia pe insula San Michele. Miles Davis il descria pe Stravinsky , pe care l-a cunoscut pe cand rusul se afla la senectute, ca un copil innebunit dupa cunoastere: “tipul asta absorbea totul ca un burete…voia sa stie tot…de la strungarie la fizia cuantica…era incredibil”. Desi isi detesta multi dintre colegii de breasla Stravinsky avea un respect deosebit pentru celelalte meserii , pe care nu le cunostea si in care nu putea ajunge figura divina precum a facut-o in muzica. Noi nu putem decat sa-l respectam la randul nostru si sa ii multumim pentru muzica generoasa si 100% originala pe care ne-a lasat-o drept mostenire. La final iata-l pe marele compozitor dirijand , la batranete, ultima parte din celebra sa lucrare “Pasarea de Foc”.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=XTep91oqgVk[/youtube]

Pana la sfarsitul lunii toate discurile continand muzica lui Stravinsky vor beneficia de 10% reducere in cadrul campaniei “Aniversari Muzicale”.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *