Pink Floyd straluceste la St. O. Iosif!

04/08/2012

In aceasta zi acum 45 de ani aparea un album numit “The Piper at the Gates of Dawn”. Albumul avea sa redefineasca muzica psihedelica si sa constituie pionieratul rockul progresiv. Trupa care l-a lansat avea sa devina celebra si sa se numere printre cele mai apreciata si, totodata, printre cele mai bine vandute formatii din lume. Formatia ce se lansa in lumea muzicala pe 4 august 1967 si  avea sa scrie istorie se numeste Pink Floyd. Maestrii muzicii progresive, starilor de spirit  si showurilor elaborate Pink Floyd sunt adevarate legende ale muzicii iar marturie stau miliardele de fani din toata lumea. Ghidati initial de geniul nebun al lui Syd Barret apoi de creativitatea duolui Waters-Gilmour formatia a supravietuit timpului, drogurilor si bolilor mintale pentru a ajunge in varf si a fi admirata de un numar de generatii in crestere.

La inceputul anilor ’60 doi arhitecti in devenire , Roger Waters si Nick Mason, si-au unit pasiunea comuna pentru muzica pentru a forma o trupa studenteasca care interpreta mai mult coveruri dupa formatii beat , in special The Searchers. Pentru ca trupa studenteasca dorea sa introduca si orga/pianul in sunetul lor cei doi l-au cooptat pe colegul lor de la arhitectura Richard Wright. Ca la orice inceput multe nume s-au perindat prin inca nenumita formatie trioul de baza incercand sa stabileasca directia muzicala pe care doreau sa o urmeze , pentru ca era deja clar pentru toti trei ca nu vor profesa in domeniul ales. A fost nevoie de un strop de nebunie , la propriu, pentru ca Pink Floyd sa se nasca cu adevarat. In 1964 studentul la Facultatea de Arta Syd Barrett se alatura trupei si ii indeamna pe ceilalti sa il urmeze intr-o calatorie psihedelica prin lumea muzicii. Barrett avea sa dea numele trupei , intr-o inspiratie de moment, si sa-si impuna propriile compozitii , ciudate atat in muzica cat si in versuri, ca directie artistica a grupului nou format. Pe atunci Syd Barrett era considerat doar un boem, un visator, consumul sau de droguri fiind unul controlabil si acceptat de catre ceilalti iar schizofrenia sa fiind aproape insesizabila. Astfel Pink Floyd porneste la drum cu doua piese semnate Syd Barrett , “See Emily Play” si “Arnold Layne”, care fac furori atat prin cluburile underground din Londra cat si la radiourile de specialitate. De aici si pana la un contract pentru realizarea unui album a fost o cale scurta. Pe data de august 1967 casa de discuri EMI produce primul album Pink Floyd “The Piper at the Gates of Dawn”, un disc lung, ciudat si cat se poate de psihedelic. Acest prim disc este viziunea pe care Syd Barrett o avea asupra formatiei sale si asupra muzicii in general. Adolescentii britanici era extaziati dupa acest nou sunet iar albumul a ajuns legendar intr-un timp extraordinar de scurt. Versuri inteligente tragi-comice, orga atmosferica si distorsie la limita tolerabilitatii, albumul avea de toate. Totusi criticii conservatori nu au vazut cu ochi buni aceasta noua muzica. Intr-un celebru interviu acordat BBC dupa o reprezentatie bizara a trupei moderatorul emisiunii ii intreaba pe Roger Waters si Syd Barrett de ce “trebuie sa fie atat de zgomotos” si de ce el , care a crescut cu cvartetul de coarde, trebuie sa suporte asa ceva. Raspunsul lui Barrett a ramas scurt si neasteptat “nu trebuie”.

Totul parea ca merge ca pe roate pentru cvartetul britanic , un album apreciat, o abordare noua a muzicii, un miniturneu in Statele Unite si un numar din in ce mai mare de fani. Insa oboseala si consumul de droguri aveau sa-i deterioreze sanatatea mintala a lui Syd Barrett care incepuse sa se alieneze de prietenii sai si de lume in general. La multe din concertele de promovare a primului album Barrett era prezent doar fizic , un lucru destul de grav avand in vedere ca era atat vocalistul cat si chitaristul trupei. Ceilalti membrii erau nevoiti sa-i achite si sarcinile sale cat puteau mai bine in timp ce Syd se plimba pe scena cu chitara scoasa din priza, canta doar bucati si fragmente din cantece atunci cand simtea nevoia sau se ducea printre specatori intrebandu-i de ce au dat bani sa asculte asa ceva. Simtind ca erau pe un trend ascendent si ca nu pot renunta acum restul membrilor il recruteaza pe chitaristul David Gilmour , prieten al formatiei si coleg de facultate cu Syd Barrett. Astfel anul 1968 a fost singura perioada din istoria formatiei cand aceasta a functionat ca un cvintet , cu Syd Barrett in formatie mai mult pe post de mascota. Timpul venise ca Pink Floyd sa inregistreze un al doilea album iar directorii caselor de discuri erau disperati intrucat era clar ca principalul compozitor al formatiei nu mai era demult printre ei. Toate ideile pe care le avea Barrett erau impracticabile asa ca restul membrilor , in speta Waters si Gilmour, au fost nevoiti sa iasa la rampa si sa inceapa sa compuna cantece. Astfel s-a nascut albumul de tranzitie “A Saurceful of Secrets”. Discul nu este atat de psihedelic precum primul dar nici atat de bine straturat si structurat precum cele ce aveau sa-l urmeze. In ciuda starii sale deplorabile Syd Barrett contribuie la acest album cu melodia “Jugband Blues”, ultima pe care avea sa o compuna pentru formatie. Cand a venit vorba de turneu de promovare decizia a fost unanima ca Barrett sa ramana acasa acesta indepartandu-se de lume lasand in urma intreaga sa viata de artist. Totusi el a ramas , pana la moartea sa in 2006, in constiinta colegilor sai de trupa care au avut grija sa primeasca toti banii pentru contributiile sale si care i-au dedicat unul din cele mai frumoase albume ale lor , “Wish You Were Here”, evocandu-i frumusetea in piese nemuritoare precum “Shine On You Crazy Diamond”.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=Zs-tSn-T5TQ[/youtube]

Ramasi fara forta lor de compozitie cei patru membrii Pink Floyd imping directia muzicala a trupei catre un sunet mai bine structurat, foarte bine studiat si slefuit si incearca sa dea fiecarui album cate un concept, cate o idee in jurul careia sa graviteze piesele si muzica. Acest stil poarta numele de rock progresiv iar Pink Floyd aveau sa devina maestrii lui influentand foarte multe formatii , ce aveau la randul lor sa devina celebre, precum U2, Genesis sau The Mars Volta. In 1969 apare “Ummaguma” , poate cea mai bizara imprimare a lor. Ummaguma este un dublu disc , prima parte este o inregistrare live a unor piese vechi iar a doua parte consta in material nou. Un an mai tarziu apare “Atom Heart Mother” iar 1971 apare “Meddle”. Toate trei , mai ales “Meddle”, sunt niste experimente care ne dezvaluie o formatie care ar vrea sa faca lucruri marete dar inca nu stie cum sa o faca. Ideile erau acolo insa nu reuseau sa concretizeze prea bine ceea ce britanici vroiua sa transmita lumii intregi. Dupa “Obscured by Clouds”, folosit ca si coloana sonora pentru filmul “La Vallee”, Pink Floyd isi gaseste in sfarsit mijloacele de exprimare iar in 1973 apare fabulosul “The Dark Side of the Moon”. Acest album senzational este urmat de inca trei cel putin la fel de valoroase , “Wish You Were Here”, “Animals” si “The Wall”. Nu mi-ar ajunge paginile sa vorbesc despre importanta, genialitatea dar mai ales frumusetea acestor albume concept care au schimbat fata muzicii pentru totdeauna. “The Dark Side of the Moon”  este un album perfect din punct de vedere tehnic care exploreaza teme precum conflictul, lacomia, scurgerea inevitabila a timpului si boala psihica. Spectacolul pe care cei de la Pink Floyd l-au montat pentru promovarea acestui album a fost unul de exceptie , cu lumini albe si negre si sunete care mai de care mai spatiale. Vocea de la finalul albumului care ne spune ca “de fapt nu exista o parte intunecata a lunii…totul este un intuneric” ne anunta ca formatia nu a terminat explorarea teritoriilor necunoscute.

In 1975 “Wish You Were Here” , un album in memoria lui Syd Barrett (cel care i-a vizitat in timpul inregistrarilor fiind de nerecunoscut cu parul si sprancenele rase si cu foarte multe kilograme in plus), face furori iar multe din piesele prezente pe el ajung clasice. Doi ani mai tarziu apar noi concepte pe care Pink Floyd le doreste explorate: radiografia societatii si instabilitatea politicii sunt principalele teme prezente pe albumul numit “Animals”. Cat despre “The Wall”?  Inegalabil! Considerat cel mai bun album concept al tuturor timpurilor albumul este copilul creatiei lui Roger Waters care , in timpul unui concert, a scuipat in fata unui fan care incerca sa se urce pe scena. Acest incident l-a facut pe Waters sa compare gardul dintre scena pe care canta formatia si spatiul destinat publicului cu un zid. “The Wall” depaseste notiunea de album muzical ajungand la nivelul de opera rock care se concentreaza pe personajul Pink , alter egoul lui Roger Waters, care traieste experiente neplacute de la o varsta frageda pierzandu-si tatal in razboi, fiind abuzat de profesori, crescut de o mama obsedata de protectia fiului ei iar mai tarziu inselat de nevasta. Toate acesta duc la izolarea mentala a lui Pink de societate , izolare vazuta ca un zid intre el si restul lumii. Showul elaborat pentru promovarea albumului a fost atat de grandios si costisitor incat el nu a putut fi prezentat de cat de 10 ori , nu multe arene permitandu-si conditiile tehnice si financiare pentru a monta un spectacol de un asemenea calibru. Viata de dupa “The Wall” a insemnat conflicte interne , in special intre Waters si Gilmour. Dupa o perioada de trei ani (1981-1984) in care Roger Waters a condus trupa acesta cedeaza presiunilor si paraseste legenda. Ultima perioada din istoria Pink Floyd (1986-1995) a fost condusa de tacutul David Gilmour , un muzician sensibil si retras dar care a facut minuni in muzica formatiei. In 1994 apare ultimul lor album “The Division Bell” dupa care Pink Floyd spune stop. In 2005 a avut loc singura reuniune in cadrul concertelor “Live 8” pentru a interpreta 5 piese clasice de-ale lor facand fanii sa exclame ca “porcii au zburat!”.

In 2006 Syd Barrett a murit. In 2008 Richard Wright a murit. Cei trei membrii ramasi au declarat ca fara Wright nu mai poate exista Pink Floyd dar ca ei vor mai colabora la diverse proiecte doar ca niciodata sub acest nume. Noi nu putem decat sa dam repeat unor piese precum “Comfortably Numb” sau “Wish You Were Here” si sa ne alaturam armatei de fani care venereaza aceasta trupa legendara pentru ca pana la urma nu suntem decat niste caramizi intr-un zid.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=Qv9wXMCvNHk[/youtube]

Pana la sfarsitul lunii toate discurile Pink Floyd vor beneficia de 10% reducere in cadrul campaniei “Aniversari Muzicale”.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *