Dragostea Florii-de-Bujor

06/08/2012

A trecut ceva vreme de când am acceptat provocarea Roxanei Cârceag, la  Schimb de Cărți Brașov, o nouă propunere de incursiune în lumea asiatică, de data aceasta cea chineză, de secol XVI. Drept să spun am tot amânat lectura romanului lui Lisa See, nu doar datorită dimensiunilor nu foarte ofertante, ci și pentru că de data aceasta recomandarea Roxanei a fost mai rezervată decât de obicei (mai ales că vorbitoarea avea mai multe romane citite de Lisa See, o autoare americană de origine chineză, preocupată în narațiunile numeroase pe care le-a semnat de destinul femeilor asiatice, din diferite perioade ale istoriei Chinei).

Povestea pleacă de la întâmplări reale, așa cum dezvăluie textul lămuritor al autoarei de la finalul romanului, întâmplări care nu pot decât să surprindă un cititor nefamiliarizat cu istoria literară: în Asia secolului XVI, publicarea unuia din primele romane în limba chineză, Pavilionul Bujorilor, declanșa un adevărat fenomen social, pe care Europa l-a cunoscut abia cu apariția lucrării lui Goethe, Suferințele tânărului Werther. Povestea lui Lianing din romanul chinez, povestea unei iubiri exemplare, care testează fidelitatea și durabilitatea sentimentelor dincolo de limitele imaginabile și care trece obligatoriu printr-un ciclu al morții și al reînvierii protagoniștilor pentru a se împlini a generat un curent al imitației periculoase în viața cotidiană: o mulțime de adolescente și de tinere chineze, din familii educate,  au căutat, după multe lecturări ale romanului Pavilionul Bujorilor, să reproducă destinul lui Lianing, fata care moare dar care nu renunță, nici după trecerea din lumea celor vii, la desăvârșirea poveștii de dragoste. Încercarea de a se ridica la standardele sentimentale impuse de această poveste exemplară a dus multe fete la moarte, într-un mod bizar s-ar putea remarca: absorbite total de lectură, căutând să pătrundă sensul fiecărei scene din roman, cititoarele cădeau într-o stare melancolică incurabilă și, din cauza inaniției, treceau în cele din urmă în neființă.

La fel se întâmplă și cu Floare-de-Bujor, personajul principal al romanului lui See, o adolescentă care se îndrăgostește de un tânăr pe nume Ren, pe care are ocazia să îl întâlnească doar de trei ori, înainte ca protagonista să se pregătească de caăsătoria pusă la cale de mult de tatăl ei. O cititoare și o admiratoare înfocată a Pavilionului Bujorilor, Floare-de-Bujor, îndrăgostită iremediabil, cade, exact în apropierea căsătoriei, în acea letargie care îi aduce moartea, nu înainte de a afla ironia de proporții a destinului ei: viitorul ei mire este chiar Ren, bărbatul de care se îndrăgostise. Interesant este faptul că toate aceste evenimente au loc în prima treime a narațiunii, iar următoarele două urmăresc încercările spiritului protagonistei de a-și afla liniștea și de a-l face pe Ren fericit,  de acolo, din lumea eterică, prin tot felul de mijloace. Căci deși Ren se căsătorește cu o altă fată, după moartea Florii-de-Bujor, spiritul protagonistei va supraveghea îndeaproape căsniciile iubitului și va intervene ori de câte ori va considera că este necesar, cu consecințe nu întotdeauna dintre cele mai faste.

Desigur, pentru un cititor care nu prea e familiarizat cu contextul cultural chinez de secol XVI, romanul lui Lisa See va pregăti nenumărate surprize, atâta timp cât antrenează, în jurul unei povești de dragoste, o mulțime de elemente din mentalitatea, istoria, tradiția și cosmologia chineză a vremurilor. E vorba de elemente poate șocante pentru unii cititori, firești însă în epocă: de la cruzimea încleștărilor militare (perioada în care se petrece romanul este chiar aceea a decăderii dinastiei Ming și a ascensiunii dinastiei Qing) evocată în scene cât se poate de detaliate și până la strategiile de implementare a standardelor de frumusețe ale timpurilor (tinerelor chineze li se fracturează picioarele în mod repetat pentru ca ele să rămână mici) și a manierei instrumentale în care erau crescute fetele din China secolului XVI. Poate cel mai interesant și mai surprinzător aspect din roman rămâne relația dintre planul terestru și planul celest, două planuri care par să păstreze atât de multe lucruri în comun, încât ajung să fie greu de diferențiat. Spiritul Florii-de-Bujor continuă de fapt, după moartea protagonistei, evoluția figurii terestre și statutul său din lumea de dincolo pare să fie profund condiționat și influențat de acțiunile tuturor celor rămași în viață.

Așadar, aerul ușor sentimental și neverosimil al întregii povești desfășurate de Lisa See este moderat și compensat până la urmă de orizontul generos, explorat în detaliu, al unei lumi de o complexitate uluitoare.

DRAGOSTEA FLORII DE BUJOR– Lisa See- Editura Rao, 2011

Cartea poate fi comandata online pe www.libris.ro.

2 Comments

  • Sever Gulea 18/08/2012 at 10:04 pm

    O sa ii mai sugerez sa pregateasca niste impresii oficiale…

  • Roxana Carceag 18/08/2012 at 11:20 am

    As fi curioasa sa vad o recenzie facuta de Horia acestui roman 🙂
    Astept cu nerabdarea sa vad impresiile mult mai minunatului “Fetele din Shanghai”!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *